ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3695/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 520 din 11 mai 2005, Tribunalul Timiș, secția comercială, a respins acțiunea precizată a reclamantei G.C.M. în contradictoriu cu pârâții SC G.C. SRL Timișoara, P.D.M., P.G.G. asistat de curator A.C. și P.G.J. asistat de curator J.T.A. Prin aceeași hotărâre s-a respins ca nedovedită și cererea reconvențională formulată de pârâta P.D.M. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond au declarat apel reclamanta G.C.M. și pârâții P.D.M. și P.G.D. Prin decizia civilă nr. 69 din 1 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios-administrativ, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta G.C.M.; s-a constatat nulitatea actului adițional nr. 1290 din 17 mai 2002, autentificat de B.N.P.

S.R., în ceea ce privește majorarea capitalului social al SC G.C. SRL cu includerea imobilelor identificate prin C.F. din Timișoara și cea de-a doua C.F. din Timișoara; s-a respins ca lipsit de interes petitul având ca obiect anularea actului adițional din 2002 și a procesului verbal al A.G.A. din 11 iulie 2002; s-a admis cererea reconvențională formulată de P.D.M. și P.G.J.; s-a constatat simulate contractele de vânzare cumpărare, încheiate de reclamanta principală G.M. și defunctul P.G.G. privind imobilele înscrise în C.F. Timișoara și C.F. Timișoara, lucrarea nr. X/1996 și, respectiv lucrarea nr. Y/2001; s-a constatat că imobilele mai sus identificate sunt bunuri proprii ale defunctului P.G.G.; a fost anulat certificatul de moștenitor emis de B.N.P.A.

S.C.A.V.C. cu nr. din 14 septembrie 2004, în dosarul nr. 92/2004, în ceea ce privește pct. b) „Bunuri imobile”; s-a dispus ca O.R.C. Timiș să efectueze cuvenitele mențiuni în evidențele societăților SC G.C. SRL și SC G.E. SRL și s-a respins în rest acțiunea principală. Recursul declarat de reclamanta G.C.M. împotriva deciziei civile nr. 69 din 1 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respins, ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2220 din 7 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 6780/1/2006, respingându-se totodată și excepțiile invocate de recurentă respectiv: nulitatea tuturor actelor procedurale efectuate pe parcursul întregului proces de către J.T.A., pentru minorul lipsit total de capacitatea de exercițiu a drepturilor procedurale, acte ce au fost efectuate cu încălcarea prevederilor art. 42 C. proc.

civ.; nulitatea depozițiilor martorilor A.F. și J.T.A., având în vedere că s-au încălcat dispozițiile art. 193 C. proc. civ., în sensul că nu s-a consemnat modalitatea în care acești martori au depus jurământul; nulitatea hotărârii atacate în ce privește declararea simulației contractului de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 2001, încheiat între B.D. și B.G., în calitate de vânzători și, G.C.M., în calitate de cumpărătoare, instanța constatând că operațiunea simulată s-a încheiat prin interpunere de persoane, fără ca vânzătorii să fie citați în cauză. La data de 25 iunie 2007 s-a formulat de către G.C.M. contestație în anularea deciziei nr. 220 din 7 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, invocându-se încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență [ art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ.] și omisiunea de a se cerceta toate motivele de modificare sau casare [art. 318 alin. (1) C. proc. civ.]. Contestatoarea a susținut în esență că instanța de recurs a admis în parte recursul reclamantei dispunând anularea certificatului de moștenitor autentificat în 14 septembrie 2004 la B.N.P.A. S.C.A.V.C. Această măsură, era însă – a apreciat contestatoarea – de competența exclusivă a instanțelor civile. Contestația în anulare de față este nefondată și se va respinge. Este nefondat primul motiv invocat de contestatoare în susținerea contestației sale în anularea deciziei nr. 2220 din 7 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, întemeiat pe art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. care prevede că pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile irevocabile când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Aceasta întrucât instanța de recurs a pus în discuția părților competența materială a instanței comerciale de a se pronunța asupra nulității certificatului de moștenitor; s-a pronunțat asupra competenței reținând că în speță au fost incidente dispozițiile art. 17 C. proc. civ. privitoare la prorogarea legală de competență. Cum în fața instanței a cărei hotărâre se atacă s-a invocat și s-a respins excepția de necompetență, partea nemulțumită nu mai are deschisă calea contestației în anulare pentru acest motiv, deoarece contestația în anulare este o cale de atac de retractare, în consecință nu se poate cere aceleiași instanțe să revină asupra hotărârii ei intrate în puterea lucrului judecat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 318 C. proc. civ. nefiind de altfel dezvoltat de contestatoare nu poate conduce la anularea hotărârii atacate cu contestație în anulare întrucât chiar dacă contestatoarea consideră că prin soluția adoptată de instanța de recurs s-ar fi inclus greșeli de judecată pe fond, acestea nu ar fi posibil de corectat uzitând de calea procesuală a contestației în anulare. În consecință nefiind întrunite cerințele legale prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 2 și ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ. această contestație în anulare se va respinge, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de G.G.M. împotriva deciziei nr. 2220 din 7 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.