ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3695/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3695/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 520 din 11 mai 2005, Tribunalul Timiș, secția
comercială, a respins acțiunea precizată a reclamantei G.C.M. în
contradictoriu cu pârâții SC G.C. SRL Timișoara, P.D.M., P.G.G.
asistat de curator A.C. și P.G.J. asistat de curator J.T.A.
Prin aceeași
hotărâre s-a respins ca nedovedită și cererea
reconvențională formulată de pârâta P.D.M.
Împotriva hotărârii
pronunțată de instanța de fond au declarat apel reclamanta G.C.M.
și pârâții P.D.M. și P.G.D.
Prin decizia civilă nr.
69 din 1 martie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,
secția comercială și de contencios-administrativ, s-a admis în
parte cererea formulată de reclamanta G.C.M.; s-a constatat nulitatea
actului adițional nr. 1290 din 17 mai 2002, autentificat de B.N.P. S.R.,
în ceea ce privește majorarea capitalului social al SC G.C. SRL cu
includerea imobilelor identificate prin C.F. din Timișoara și cea
de-a doua C.F. din Timișoara; s-a respins ca lipsit de interes petitul
având ca obiect anularea actului adițional din 2002 și a procesului
verbal al A.G.A. din 11 iulie 2002; s-a admis cererea reconvențională
formulată de P.D.M. și P.G.J.; s-a constatat simulate contractele de
vânzare cumpărare, încheiate de reclamanta principală G.M. și
defunctul P.G.G. privind imobilele înscrise în C.F. Timișoara și C.F.
Timișoara, lucrarea nr. X/1996 și, respectiv lucrarea nr. Y/2001; s-a
constatat că imobilele mai sus identificate sunt bunuri proprii ale
defunctului P.G.G.; a fost anulat certificatul de moștenitor emis de B.N.P.A.
S.C.A.V.C. cu nr. din 14 septembrie 2004, în dosarul nr. 92/2004, în ceea ce
privește pct. b) „Bunuri imobile”; s-a dispus ca O.R.C. Timiș să
efectueze cuvenitele mențiuni în evidențele societăților SC
G.C. SRL și SC G.E. SRL și s-a respins în rest acțiunea
principală.
Recursul declarat de
reclamanta G.C.M. împotriva deciziei civile nr. 69 din 1 martie 2006 a
Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de
contencios administrativ, a fost respins, ca nefondat de Înalta Curte de Casație
și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2220 din 7
iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 6780/1/2006, respingându-se
totodată și excepțiile invocate de recurentă respectiv:
nulitatea tuturor actelor procedurale efectuate pe parcursul întregului proces
de către J.T.A., pentru minorul lipsit total de capacitatea de
exercițiu a drepturilor procedurale, acte ce au fost efectuate cu
încălcarea prevederilor art. 42 C. proc. civ.; nulitatea depozițiilor
martorilor A.F. și J.T.A., având în vedere că s-au încălcat
dispozițiile art. 193 C. proc. civ., în sensul că nu s-a consemnat
modalitatea în care acești martori au depus jurământul; nulitatea
hotărârii atacate în ce privește declararea simulației
contractului de vânzare-cumpărare din 5 aprilie 2001, încheiat între B.D.
și B.G., în calitate de vânzători și, G.C.M., în calitate de
cumpărătoare, instanța constatând că operațiunea
simulată s-a încheiat prin interpunere de persoane, fără ca
vânzătorii să fie citați în cauză.
La data de 25 iunie 2007 s-a
formulat de către G.C.M. contestație în anularea deciziei nr. 220 din
7 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția comercială, invocându-se încălcarea dispozițiilor de
ordine publică privitoare la competență
[
art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ.] și omisiunea de a se cerceta toate motivele de modificare sau casare
[art. 318 alin. (1) C. proc. civ.].
Contestatoarea a
susținut în esență că instanța de recurs a admis în
parte recursul reclamantei dispunând anularea certificatului de moștenitor
autentificat în 14 septembrie 2004 la B.N.P.A. S.C.A.V.C. Această
măsură, era însă – a apreciat contestatoarea – de
competența exclusivă a instanțelor civile.
Contestația în anulare
de față este nefondată și se va respinge.
Este nefondat primul motiv
invocat de contestatoare în susținerea contestației sale în anularea
deciziei nr. 2220 din 7 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția comercială, întemeiat pe art. 317 alin. (1) pct.
2 C. proc. civ. care prevede că pot fi atacate cu contestație în
anulare hotărârile irevocabile când hotărârea a fost dată de
judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică
privitoare la competență. Aceasta întrucât instanța de recurs a
pus în discuția părților competența materială a
instanței comerciale de a se pronunța asupra nulității
certificatului de moștenitor; s-a pronunțat asupra competenței
reținând că în speță au fost incidente dispozițiile art.
17 C. proc. civ. privitoare la prorogarea legală de competență.
Cum în fața
instanței a cărei hotărâre se atacă s-a invocat și s-a
respins excepția de necompetență, partea nemulțumită
nu mai are deschisă calea contestației în anulare pentru acest motiv,
deoarece contestația în anulare este o cale de atac de retractare, în
consecință nu se poate cere aceleiași instanțe să
revină asupra hotărârii ei intrate în puterea lucrului judecat.
Motivul de recurs
prevăzut de art. 318 C. proc. civ. nefiind de altfel dezvoltat de
contestatoare nu poate conduce la anularea hotărârii atacate cu
contestație în anulare întrucât chiar dacă contestatoarea
consideră că prin soluția adoptată de instanța de
recurs s-ar fi inclus greșeli de judecată pe fond, acestea nu ar fi
posibil de corectat uzitând de calea procesuală a contestației în
anulare.
În consecință
nefiind întrunite cerințele legale prevăzute de art. 317 alin. (1) pct.
2 și ale art. 318 alin. (1) C. proc. civ. această contestație în
anulare se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată,
contestația în anulare formulată de G.G.M. împotriva deciziei nr. 2220
din 7 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 9 decembrie 2008.