ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2742/2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2742/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2002)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 562,

pronunțată de secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului

Timiș la data de 9 martie 2004, în dosarul nr. 810/COM/2002, s-a admis acțiunea

formulată de reclamanta A.P.A.P.S., împotriva pârâților G.D. și SC Ș.Ș.A. SA Timișoara,

cu consecința autorizării reclamantei să realizeze gajul constituit de pârâtul

G.D., asupra unui număr de 6493 acțiuni din capitalul social al pârâtei SC Ș.Ș.A.

SA Timișoara.

Spre a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că pârâtul G.D., în calitate de cumpărător, nu și-a îndeplinit

obligația contractuală asumată potrivit art. 7.9 din contractul nr. 485,

încheiat la data de 7 august 1998 cu vânzătorul F.P.S., situație ce antrenează

răspunderea sa contractuală potrivit art. 969-970 C. civ., apreciind că,

apărarea pârâtului, referitoare la faptul că vina de a nu-și fi îndeplinit

menționata obligație aparține reclamantei, care nu i-a adus la cunoștință

litigiile purtate de terți având ca obiect imobilele, având și termeni asupra

cărora trebuia realizată investiția, nu e de natură să-l exonereze de această

răspundere.

Apelul formulat de pârât împotriva

acestei hotărâri a fost respins, ca neîntemeiat, de secția comercială și de

contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, prin decizi civilă nr. 248/

A, pronunțată la data de 6 septembrie 2004, în dosarul nr. 4236/COM/2004.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a apreciat ca fiind legală și temeinică hotărârea instanței de

fond, întrucât probele administrate atestă că pârâtul G.D. nu a executat

obligațiile contractuale asumate cu privire la investiții în termenul

prestabilit, situație de îndreptățește creditorul gajist să execute garanția,

respectiv, gajul asupra acțiunilor, specificat prin art. 7.9 din contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni din 7 august 1998, care nu conferă acestuia

proprietatea asupra clădirilor ci doar asupra pachetului majoritar de acțiuni

din capitalul social al SC Ș.Ș.A. SA, apreciind, nefondată, excepția

autorității de lucru judecat invocată de pârât, având în vedere cerințele art. 1201

C. civ. și obiectul distinct al cauzei dedusă judecății de cel ce a făcut

obiectul judecății soluționată prin decizia civilă nr. 1581 pronunțată de secția

a VI-a comercială a Curții de Apel București, în dosarul nr. 1771/2002 invocată

în susținerea excepției.

Împotriva deciziei pronunțată în

apel a formulat recurs apelantul pârât G.D. invocând motivele, prevăzute de art.

304 pct. 8, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat,

în esență, că instanțele apelului au acordat clauzelor prevăzute în contractul

de vânzare-cumpărare nr. 485/1998 „un înțeles greșit”, evocându-se art. 7.9 și art.

6.9 și au încălcat dispozițiile art. 1201 C. civ., prin soluția dată excepției

autorității de lucru judecat, critici care se circumscriu motivelor prevăzute

de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., recurentul nedezvoltând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 10, spre a putea fi analizat, simplele afirmații, ce

se constituie în apărări de fond, referitoare la dorința sa de a realiza

programul investițional și la buna sa credință în acest demers, neîndeplinind

cerința prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cu

referire la acest din urmă motiv de recurs.

Intimata reclamantă A.P.A.P.S. a

solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind ca legală și

temeinică decizia atacată.

Recursul este nefondat.

Astfel, este de observat că

recurentul nu a indicat, expres, în ce constă „înțelesul greșit” al instanțelor

fondului clauzelor contractuale, iar referirea la art. 7.9 și la art. 6.9 din

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni, încheiat la data de 7 august 1998

între F.P.S, în calitate de vânzător și G.D., în calitate de cumpărător, nu

justifică critica întemeiată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., pe de o parte,

întrucât atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat „cu justețe”

că obligația reconvențională asumată de cumpărător prin art. 7.9 din acest act

juridic nu este afectată de nici o modalitate, termen, condiție sau sarcină,

iar pe de altă parte, întrucât aspectele evocate în susținerea acestei critici

nu au semnificația încălcării principiului înscris în art. 969 C. civ.

Cum obiectul cererii soluționată,

irevocabil, prin decizia secției a VI-a comercială a Curții de Apel București, nr.

1581, pronunțată la data de 20 noiembrie 2002, în dosarul nr. 1771/2002, l-a

constituit înregistrarea gajului constituit asupra unui număr de 6493 acțiuni,

specificat prin art. 7.9 din contractul de vânzare de acțiuni din 7 august 1998

în favoarea A.P.A.P.S., cu plata de daune cominatorii în sumă de 1.000.000 lei

pe zi întârziere, până la executarea obligației, și cum obiectul cererii dedusă

judecății în realizarea acestui gaj se constată că, în lipsa identității de

obiect, soluția dată excepției autorității de lucru judecat invocată în speță,

respectă cerințele art. 1201 C. civ., așa încât, nici critica întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primită.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza 2 C. proc. civ., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul G.D., împotriva deciziei civile nr. 248/ A din 6 septembrie

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 11 mai 2005.