ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3747/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1410/PI din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepțiile insuficientei timbrări și prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtul G.P. și a respins acțiunea reclamantului M.T. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin sentința nr. 7485 din 4 septembrie 2006, Judecătoria Timișoara a respins acțiunea reclamantului M.T., prin care acesta a solicitat obligarea pârâtului G.P. la restituirea celor 3000 de acțiuni pe care acesta le deține la SC G.P.C. SA. Sentința sus-menționată a fost desființată prin decizia nr. 10/A din 13 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, ca fiind pronunțată de o instanță necompetentă material, cauza fiind trimisă spre competentă soluționare tribunalului, ca instanță de fond.

Instanța fondului, Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a reținut că la data de 2 august 1995, cu ocazia privatizării SC G. SA Timișoara, între părți a intervenit o înțelegere prin care reclamantul M.T. l-a împrumutat pe pârâtul G.P. cu suma de 1 milion lei rol, în vederea cumpărării a 30 de certificate de proprietate, urmând ca pârâtul să-i restituie pe bază de vânzare-cumpărare 3.000 de acțiuni, cu condiția ca pârâtul să fi obținut 23% din acțiunile societății. Față de condițiile stipulate în „înțelegerea” părților, instanța fondului a reținut că reclamantul nu a făcut dovada că acestea s-au realizat, astfel încât apreciind incidența în speță a dispozițiilor art. 1169 C. civ., a respins acțiunea reclamantului.

Sentința instanței de fond a fost apelată de către reclamantul M.T., iar prin decizia nr. 67 din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe. Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a constatat că hotărârea instanței de fond nu cuprinde rațiunile care au determinat soluția dată, motivarea fiind foarte sumară, iar din considerentele acesteia nu rezultă motivele ce au condus la pronunțarea acestei soluții. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul M.T., solicitând admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și obligarea pârâtului la restituirea împrumutului ce constă în predarea unui număr de 3000 de acțiuni deținute de pârât la SC G.P.C.

SA Timișoara. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, dispoziții ce reglementează recursul, ca o cale extraordinară de atac, dispozițiile sus menționate fiind obligatorii deopotrivă pentru părțile care recurg la această cale de atac, dar și pentru instanța de recurs, din punct de vedere al analizei și examinării hotărârii recurate. Din perspectiva dispozițiilor legale mai sus evocate, Înalta Curte constată că recurentul nu numai că nu a formulat nicio critică ce ar putea fi încadrată în vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., dar din redactarea motivelor de recurs nu rezultă a fi formulată nicio critică împotriva deciziei atacate.

De altfel, având în vedere soluția curții de apel care a desființat sentința instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare, având în vedere motivarea sumară a soluției pronunțate, se constată că recurentul nu a formulat vreo critică privind această soluție, ci reiterează doar solicitarea de admitere a acțiunii introductive de instanță. Pe cale de consecință, față de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.T., împotriva deciziei nr. 67 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 11 decembrie 2008.