ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.12.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3601/2008

HOTĂRÂRE
02.12.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3601/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 49/A din 17 martie 2008 a Curții de

Apel Timișoara, secția comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantă, reținându-se în considerentele deciziei că prin sentința civilă nr.

1377 din 2 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 4603/30/2001, Tribunalul

Timiș a respins cererea formulată de reclamanta A.P.A.P.S., actualmente

A.V.A.S., în contradictoriu cu pârâta SC A.R. SA.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a constatat că prin cererea introductivă reclamanta A.P.A.P.S.,

actualmente A.V.A.S. București, în contradictoriu cu pârâta SC A.R. SA Recaș, a

solicitat anularea protocolului din 22 septembrie 1997, încheiat între F.P.S.

și SC A.R. SA, ca urmare a desființării contractului de vânzare cumpărare

acțiuni din 20 decembrie 1996 care a stat la baza încheierii protocolului și

obligarea pârâtei la restituirea sumei de 43.200.000 lei reprezentând suma

lăsată cu titlu gratuit la dispoziția sa pentru realizarea proiectelor e

investiții productive, în baza protocolului din 22 septembrie 1997.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că SC A.R. SA a fost privatizată prin vânzarea de către F.P.S.

a pachetului de acțiuni deținut la societate reprezentând 21% din capitalul

social către Asociația S.A.R.P. Timiș, iar ca urmare a încheierii contractului

de vânzare cumpărare Asociația S.A.R.P. a beneficiat de prevederile art. 8 din

Legea nr. 55/1995 și prevederile H.G. nr. 100/1996, facilitate concretizată

prin încheierea protocolului din 22 septembrie 1997.

Contractul de vânzare

cumpărare acțiuni a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă

și irevocabilă și, pe cale de consecință, efectul rezoluțiuni contractului a

fost repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.

Prima instanță a reținut că

după introducerea acțiunii de chemare în judecată, împotriva societății pârâte

s-a declanșat procedura reorganizării judiciare și a falimentului, motiv pentru

care în baza art. 35 din Legea nr. 64/1995 s-a dispus suspendarea judecării cauzei

până la soluționarea dosarului nr. 96/S/2001 al Tribunalului Timiș, iar așa cum

rezultă din încheierea din 24 februarie 2005 s-a dispus suspendarea judecării

cauzei până la soluționarea dosarului nr. 96/S/2001 al Tribunalului Timiș, iar

așa cum rezultă din încheierea din 24 februarie 2005 s-a dispus închiderea procedurii

prevăzuta de Legea nr. 64/1995 iar prin decizia civilă nr. 2112 din 16

noiembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara s-a respins recursul declarat de

către creditoarea A.V.A.S., încheierea de închidere a procedurii falimentului rămânând

irevocabilă.

Ca urmare a acestei soluții SC

A.R. SA. a fost radiată de către O.R.C. Timiș.

Instanța de fond a apreciat

că față de faptul că A.V.A.S. s-a înscris la masa credală rezultă că și-a

recuperat creanțele pe care le avea față de societatea pârâtă, motiv pentru

care a respins cererea ca fiind rămasă fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel creditoarea A.V.A.S. București, solicitând admiterea acestuia,

casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de

fond.

Față de modul în care

apreciază apelanta că trebuia pronunțată hotărârea, respectiv față de lipsa

capacității pârâtei SC A.R. SA, având în vedere că aceasta a fost radiată din

evidențele O.R.C. ca urmare a închiderii procedurii falimentului, deși Curtea

apreciază că această critică este întemeiată, ea nu poate duce la schimbarea

hotărârii prin care s-a respins cererea de chemare în judecată.

În esență, chiar apelanta A.V.A.S.

arată în cuprinsul cererii de apel că „întrucât debitoarea a fost pârâtă

radiată din Registrul Comerțului, principalul efect fiind încetarea

personalității juridice a acesteia nu se mai poate pune problema reprezentării

debitoarei SC A.R. SA”. Aceasta, raportat la faptul că prin încheierea din 24

februarie 2005 pronunțată în dosarul de faliment nr. 96/S/2001, judecătorul

sindic a dispus închiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de

debitoarea SC A.R. SA și radierea acesteia din Registrul Comerțului.

Conform dispozițiilor art. 20

din Decretul nr. 31/1954: persoana juridică încetează de a avea ființă prin

compensare, divizare sau dizolvare.

În contra celei din urmă

hotărâri, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7

și 9 C. proc. civ.

În ceea ce privește critica

întemeiată pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. recurenta arată că în mod greșit

instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei obiectului cauzei dedus

judecății, în loc să se pronunțe asupra excepției lipsei capacității de

exercițiu al SC A.R. SA, întrucât din actele depuse la dosar această societate,

a fost radiată de la Registrul Comerțului ca o consecință a încheierii

procedurii de lichidare.

Referitor la criticile

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurenta susține, în

esență că, în mod greșit instanța a pășit la soluționarea pricinii pe fond,

fără să analizeze în prealabil excepțiile sau incidentele procedurale și în mod

special trebuia să examineze excepția lipsei capacității de exercițiu și

eventual, în opinia recurentei, soluția corectă era anularea cererii de chemare

în judecată, în raport de dispozițiile art. 161 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 161

drepturilor procedurale a pârâtei sau când reprezentantul părții nu face dovada

calității sale, se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri”.

La alin. (2) al aceluiași

articol se prevede că: dacă lipsurile nu se împlinesc, instanța va anula

cererea.

Lipsa capacității procesuale

de exercițiu se invocă pe cale de excepție, în orice stare a pricinii, putând

fi invocată nu numai în primă instanță, până la prima zi de înfățișare, ci

chiar direct în apel și recurs.

În cauză în mod greșit s-a

stabilit că cererea reclamantei a rămas fără obiect, întrucât prin încheierea din

24 februarie 2005 și decizia nr. 2112 din 16 noiembrie 2005 ambele pronunțate

în dosarul de faliment și menționate în hotărârea primei instanțe s-a examinat

și soluționat doar împrejurarea ca A.V.A.S. s-a înscris la masa credală și a

fost încasată creanța, ceea ce a dus la încălcarea dispozițiilor art. 137 alin.

(1) C. proc. civ.; prin decizia nr. 2112 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel

Timișoara s-a respins recursul declarat de creditoarea A.V.A.S., încheierea de

închidere a procedurii falimentului rămânând irevocabilă.

Ca urmare a închiderii

procedurii falimentului, SC A.R. SA a fost radiată din Registrul Comerțului

conform încheierii din 24 februarie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția

comercială și contencios administrativ, în dosarul nr. 96/S/2001 rămasă

definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 2112 din 16 noiembrie 2005 a Curții

de Apel Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr.

7945/COM/2005 aflate la dosar apel.

Art. 137 C. proc. civ. se

referă la excepțiile de procedură, fără a menționa însă ordinea în care

trebuiesc examinate.

În cauză excepția lipsei

capacității de exercițiu al societății pârâte primează excepției lipsei de

obiect, deoarece capacitatea de exercițiu a unei persoane juridice este una din

condițiile de exercitare a acțiunii civile.

Prin urmare, în mod greșit

instanțele s-au pronunțat mai întâi cu privire la excepția lipsei obiectului

acțiunii, așa încât, Înalta Curte, în temeiul art. 315 alin. (2) C. proc. civ.

va admite recursul, va modifica decizia recurată, va admite apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței comerciale pe care o va schimba în tot, și în

consecință va anula cererea reclamantei pentru lipsa capacității de exercițiu a

pârâtei SC A.R. SA conform art. 161 C. proc. civ.

Admite recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei nr. 49/A din 17 martie 2008 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială, pe care o modifică, în sensul că

admite apelul declarat de reclamantă, împotriva sentinței comerciale nr. 1377

din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială, pe care

o schimbă în tot și în consecință anulează cererea reclamantei pentru lipsa capacității

de exercițiu a pârâtei SC A.R. SA Recas, conform art. 161 C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2008.

Sursă