ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3141/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3141/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 18 septembrie 2003,
reclamanta C.N. a chemat în judecat A.P.A.P.S. R.V.R. pentru ca prin hotărârea
ce se va pronunța în cauză, instanța de judecată să o oblige pe aceasta din
urmă la plata sumei de 573.000.708 lei, corectată cu rata inflației.
În motivarea cererii reclamanta a
arătat că a încheiat cu pârâta contractul de vânzare – cumpărare acțiuni nr. TM
din 27 din 30 martie 2000, având ca obiect pachetul de acțiuni reprezentând
62,89 % din acțiunile deținute de A.P.A.P.S. la SC I.L. SA. Suma menționată
reprezintă garanția de participare la negocierea directă depusă de reclamantă.
Contractul a fost încheiat sub
condiția rezolutorie a desființării acestuia în cazul admiterii recursului, cu
referire la acțiunea, soluționată în fond și apel, a reclamantei C.N. având ca
obiect
anularea
hotărârii nr. 26 din 7 mai 1999 a Comisiei pentru analiza și rezolvarea
contestațiilor și reclamațiilor privind vânzările de acțiuni de pe lângă
Direcția Teritorială F.P.S. Timiș, precum și obligarea F.P.S. București la
încheierea contractului de
vânzare – cumpărare acțiuni reprezentând 622,89 % din capitalul social
al SC I.L. SA Timișoara.
Condiția rezolutorie a operat, cu
referire la împrejurarea că, prin decizia nr. 3 din 10 ianuarie 2001, recursul
declarat de F.P.S. a fost admis și, pe fond, acțiunea a fost respinsă.
Prin sentința nr. 463 din 21
ianuarie 2004, Judecătoria Timișoara a admis în parte acțiunea precizată și a
obligat pârâta A.P.A.P.S. să plătească reclamantei suma reprezentând garanție,
corectată cu rata inflației, reținând că prevalează asupra pactului comisoriu
invocat de pârâtă condiția rezolutorie sub care a fost încheiat contractul și
care s-a produs.
Împotriva hotărârii primei instanțe
pârâta a declarat apel, formulând critici privind nelegalitatea acesteia, cu
referire la ignorarea efectelor pactului comisoriu în raport de care garanția
de participare la negocierea directă nu se restituie, conform art. 5.5 din
contractul de
vânzare – cumpărare acțiuni.
Curtea
de Apel Timișoara, secția comercială
și de contencios administrativ, a admis apelul și a schimbat sentința atacată,
în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanta C.N.
În motivarea acestei decizii
instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a pronunțat o hotărâre
nelegală ca urmare a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății și
aplicării greșite a legii.
Astfel, din actele dosarului rezultă
că reclamantu și-a îndeplinit obligațiile de plată a prețului, așa încât în
cauză a produs efecte pactul comisoiu de gradul IV înserat de părți la pct. 5.5
din contractul de vânzare – cumpărare acțiuni.
Drept urmare a operat și clauza
înserată la pct. 5.6 din contract potrivit căreia reclamanta a fost de acord cu
reținerea garanției de participare.
Apărările intimatei – reclamante
referitoare la efectele împlinirii condiției rezolutorii nu pot fi reținute,
întrucât până în acel moment actul juridic produce efecte ca și cum ar fi un
act pur și simplu.
Împotriva acestei din urmă hotărâri,
reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 6 și 9 C. proc. civ.
S-a susținut că instanța a acordat
mai mult decât s-a cerut, cu referire la împrejurarea respingerii în tot a
acțiunii, deși apelanta – pârâtă a solicitat numai respingerea capătului de
cerere privind actualizarea cu rata inflației.
S-a mai susținut că instanța de
control judiciar nu a avut în vedere condițiile speciale în care s-a încheiat
contractul și concursul dintre condiția rezolutorie sub rezerva căreia s-a
încheiat contractul și pactul comisoriu înserat în contract.
În concluzie, reclamanta a solicitat
admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii
apelului declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe.
Recursul este fondat, pentru
considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă
încheierea între
F.P.S.,
în calitate de vânzător și C.N., în calitate de cumpărător, a contractului de
vânzare – cumpărare acțiuni nr. TM din 27 din 30 martie 2000, având ca obiect
transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 359.023 acțiuni,
numerotate de la nr. 211.860 la nr. 570.882, deținute de vânzător la SC I.L. SA
Timișoara, prețul convenit fiind de 22.618.449.000 lei.
Prin pct. 12.2 din contract, părțile
au stabilit că „prezentul Contract va fi desființat în cazul admiterii recursului
promovat de F.P.S. București, a casării sentinței civile nr. 1074/ PI din 02
iulie 1999, pronunțată de Tribunalul Timiș și a deciziei civile nr. 785 din 12
octombrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara și, pe fond, respingerea
în totalitate a cererii de chemare în judecată”.
Prin art. 5.5. din contract, părțile
au stabilit că „prezentul Contract va fi desființat de drept, fără nici o
somație, dacă nu se achită integral suma prevăzută la art. 5.2 până la data de 13
iulie 2000 (scadență plus 15 zile calendaristice cu penalități de către
cumpărător”.
Rezultă așadar încheierea contractului sub condiția
rezolutorie menționată și înserarea în acesta a pactului comisoiu de gradul IV.
Din actele dosarului rezultă atât
îndeplinirea condiției rezolutorii, cu referire la admiterea recursului
declarat de F.P.S. și respingerea acțiunii
reclamantei C.N., cât și a îndeplinirii condiției de operare
a pactului comisoiu, cu referire la neîndeplinirea obligației de plată a
prețului în termenul convenit prin contract.
Prin urmare, în raport de concursul
dintre cauza de desființare retroactivă a contractului și cauza de rezoluție a
acestuia, instanțele aveau a stabili asupra prevalenței efectelor condiției
rezolutorii sau a pactului comisoiu.
Or, este adevărat că pendente
conditione, contractul încheiat sub condiție rezolutorie se consideră că există
valabil și se execută ca un act juridic pur și simplu.
Prin urmare, neexecutarea obligației
de plată a prețului duce la rezoluția contractului, convențională în acest caz.
Însă, existente conditione, la
îndeplinirea condiției rezolutorii, contractul se consideră neavenit, este
desființat ca și când nu ar fi existat niciodată, iar prestațiile executate de
părți în temeiul acestuia urmează a fi restituite. Totodată, se desființează
retroactiv și orice alte drepturi consimțite de părți prin contractul supus
desființării ca urmare a îndeplinirii condiției rezolutorii.
Ca atare, în raport de efectele
menționate, cu referire și la accesorialitatea pactului comisoiu, în mod greșit
instanța de control judiciar a acordat prevalență efectelor acestuia din urmă.
Drept urmare, hotărârea atacată este
supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecință, pentru considerentele
ce preced, Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul
respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva hotărârii primei instanțe, pe
care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de reclamanta C.N. împotriva deciziei nr. 223 din 29 iunie 2004 a
Curții de Apel Timișoara Secția comercială și de contencios administrativ pe
care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta A.V.A.S.
București împotriva sentinței nr. 463 din 21 ianuarie 2004 a Judecătoriei Timișoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 26 mai 2005.