ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3920/2004

Asupra recursului în anulare se

rețin următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul București sub nr. 5479/2002, SC A. SA și P.A. SA au solicitat

instanței ca prin sentința ce o va da în contradictoriu cu A.P.A.P.S., să

oblige pârâta la plata sumei de 245.083.139 lei, reprezentând 60% din prețul

ratelor achitate în perioada 15 mai 1999 – 15 mai 2001, reactualizată cu

indicele inflației, la 73.885.881 lei dobânzi comerciale, cu cheltuieli de

judecată.

Tribunalul București prin sentința

civilă nr. 6114 din 30 aprilie 2002 a admis în parte acțiunea și a obligat

pârâta la plata sumei de 24.432.000 lei, reprezentând cota de 60% din

contravaloarea ratelor achitate în perioada 15 mai 1999 – 15 mai 2001.

S-au respins celelalte cereri cu

72.004.560 lei cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că la data de 1

aprilie 1994 între părți s-a încheiat contractul de vânzare – cumpărare de

acțiuni, prin care reclamanta a cumpărat un număr de 74.802 acțiuni

reprezentând 70% din capitalul social al SC A. SA.

Potrivit dispozițiilor art. 8 din

Legea 55/1995 din sumele cuvenite F.P.S., pentru acțiunile vândute se lasă cu

titlu gratuit, la dispoziția societăților comerciale, o cotă de până la 60,

prevederea aplicându-se și societăților comerciale privatizate până la data

intrării în vigoare a legii, dar numai pentru ratele care devin eligibile după

această dată.

În baza acestor prevederi instanța a

admis acțiunea obligând pârâta la plata sumei mai sus menționate reprezentând

60% din valoarea ratelor achitate în perioada 15 mai 1999 – 15 mai 2001,

reținând că dispozițiile O.U.G. 59/1997 și ale O.U.G. 88/1997, nu sunt aplicabile

în speță.

S-a respins cererea de reactualizare

cu indicele de inflație a sumei cu motivarea că nu s-a dovedit de reclamantă

prejudiciul ce l-a suferit, iar pentru dobânzi pentru că nu s-a indicat modul

de calcul al acestora.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 550 din 2 aprilie 2003 a respins recursul declarat de A.P.A.P.S.,

împotriva sentinței mai sus menționate, a admis recursul SC A. SA, împotriva

aceleiași sentințe pe care a modificat-o în parte și a obligat pârâta la plata

sumei de 128.268.000 lei, reținând că reprezintă 60% din ratele plătite în

perioada menționată în acțiune și în baza art. 43 C. com., a admis și capătul

de cerere privind dobânzile, obligând pârâta și la plata sumei de 73.885.880

lei, cu acest titlu A.P.A.P.S. a fost obligată și la 9.915.576 lei cheltuieli

de judecată.

Procurorul General a declarat recurs

în anulare împotriva hotărârilor mai sus menționate cu motivarea că în speță au

fost greșit interpretate dispozițiile Legii 55/1995 și cele ale O.U.G. nr. 88/1997.

Recursul în anulare a fost admis

pentru următoarele motive:

Prin contractul nr. 180, încheiat la

data de 1 aprilie 1994, P.A. a cumpărat de la A.P.A.P.S. acțiunile deținute de

aceasta la SC A. SA, achitând un avans de 20% din preț, restul sumei urmând a

fi plătit în 16 rate eșalonate în perioada 1994 – 2002.

La data de 19 iunie 1995 a intrat în

vigoare Legea 55/1995, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din acest act

normativ „Din sumele cuvenite F.P.S. (A.P.A.P.S.), pentru acțiunile vândute se

lasă, cu titlu gratuit, la dispoziția societății comerciale privatizate, o cotă

de până la 60%” arătându-se că aceste prevederi „se aplică și societăților

comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, dar

numai pentru acele rate de rambursare a creditului acordat prin contractul

încheiat cu F.P.S., care devin exigibile după această dată”.

Prin Hotărârea de Guvern nr. 100 din

20 februarie 1996 s-a stabilit normele metodologice, privind aplicarea

dispozițiilor cuprinse în art. 8 din Legea 55/1995 și în art. 4 se menționează

cu privire la „data privatizării” ca fiind „data încheierii contractului de

vânzare – cumpărare de acțiuni”.

O.U.G. nr. 59 din 6 octombrie 1997,

dispune prin art. 5 că „pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe (6

octombrie 1997) se abrogă art. 8 din Legea 55/1995”.

Reclamantele prin acțiune au

solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 245.083.139 lei, reprezentând 60%

din prețul ratelor achitate în baza contractului mai sus menționat, în perioada

15 mai 1999 – 15 mai 2001. La această dată așa cum s-a arătat, dispozițiile art.

8 din Legea 55/1995, erau abrogate, nu mai exista temei legal pentru admiterea

acțiunii.

Este adevărat că la 29 decembrie 1997

prin O.U.G. nr. 88/1997, sistemul de facilități consacrat de Legea 55/1995 a

fost reconfirmat. Din interpretarea însă a dispozițiilor art. 36 rezultă că ele

privesc doar „contractele de privatizare” încheiate sub imperiul Legii 55/1995,

aceasta deoarece, dispozițiile art. 36 se referă la „contracte” și nu la

eventualele rate plătite anterior intrării în vigoare a O.U.G. 88/1997, așa cum

era prevăzut în art. 8 din Legea 55/1995, iar pe de altă parte pentru că, așa

cum s-a arătat, art. 8 fin Legea 55/1995 a fost abrogat, prin O.U.G. 59 din 6

octombrie 1997.

Acestea au fost motivele pentru care

reținând că instanțele au interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în

speță, a fost admis recursul în anulare și s-a casat decizia. Recursul

reclamantei a fost respins, s-a admis cel al pârâtei schimbându-se în tot

sentința și a fost respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, împotriva sentinței nr. 6114 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului

București, secția a VI-a comercială și a deciziei nr. 550 din 2 aprilie 2003 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia și respinge recursul

reclamantei, admite recursul pârâtei și schimbă în tot sentința și respinge

acțiunea reclamantei SC A. SA Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 20 octombrie 2004.