ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Timiș, secția comercială, reclamanta SC C. SA Timiș a solicitat

obligarea pârâtei A.V.A.S. București la plata sumei de 1.950.779.415 lei,

reprezentând sumă care se lasă la dispoziția societății comerciale privatizate

în baza art. 8 din Legea nr. 55/1995, semnificând 60 % din contravaloarea

ratelor achitate de SC B.M.I. SA în contul contractului de vânzare de acțiuni.

În drept acțiunea introductivă a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 55/1995 și art. 36 alin.

(2) din O.U.G. nr. 88/1997.

Prin sentința civilă nr. 1866 din 28

iunie 2004, Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis acțiunea formulată de

reclamantă, a obligat pârâta la plata sumei de 1.950.779.415 lei.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut

că la data de 30 mai 1995 a fost încheiat contractul de vânzare – cumpărare de

acțiuni, între fostul F.P.S. în calitate de vânzător și A.S.C.T. SA în calitate

de cumpărător, modalitatea de plată a celor 297.009 acțiuni, fiind achitarea

prețului în rate. Prin actul adițional încheiat la data de 10 decembrie 2003,

de succesoarea F.P.S., respectiv A.P.A.P.S. au fost eșalonate plata ratelor

aferente prețului contractului, iar prin actul adițional încheiat la data de 1

martie 2004 s-a efectuat o novație cu schimbare de debitor, debitorul inițial

fiind înlocuit cu SC B.M.I. SA debitor a achitat în întregime ratele eșalonate.

Ulterior confirmării plății integrale a costului acțiunilor de către A.P.A.P.S.,

reclamata a solicitat restituirea sumei ce se lasă la dispoziția societății,

pârâta refuzând această restituire. În considerarea art. 8 din Legea nr. 55/1995,

instanța de fond a constatat că SC C. SA Timiș a făcut dovada faptului că

ratele au fost achitate integral, motiv pentru care i se cuvine suma solicitată

prin acțiune.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel pârâta A.V.A.S, criticând-o, pe cale de excepție, pentru lipsa

convocării la conciliere directă și pe fond susținând că societățile comerciale

privatizate sub imperiul Legii nr. 58/1991, nu au mai beneficiat de

facilitățile instituite prin Legea nr. 55/1995, motiv pentru care se impune, pe

fond respingerea acțiunii reclamatei.

Prin decizia civilă nr. 404 din 17

noiembrie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ,

a admis apelul pârâtei A.V.A.S, prin prisma admiterii excepției prematurității

introducerii acțiunii, în consecință a admis ca inadmisibilă acțiunea

reclamantei SC C. SA Timiș.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs SC O. SA Timișoara, succesoarea în drepturi a SC C. SA, în raport de

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că

excepția prematurității acțiunii este neîntemeiată. Excepția fiind relativă, nu

putea fi invocată de către pârâtă pentru prima dată în instanța de apel, însă

solicită să se constate că s-a încercat concilierea directă cu pârâta, prin

adresa din 19 aprilie 2004 a SC C. SA Timiș, existentă la dosarul de recurs.

Pe fondul cererii arată că deși art.

8 din Legea nr. 55/1995 a fost abrogat prin art. 4 din O.U.G. nr. 59/1997, la

data de 28 decembrie 1997 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 88/1997 care la art. 36

alin. II prevede ca sistemul de facilități privind sumele care se lasă cu titlu

gratuit la dispoziția societăților comerciale privatizate se aplică numai

pentru contractele încheiate până la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 88/1997.

Față de cererea de recurs, pârâta A.V.A.S.

a formulat întâmpinare, prin care învederează că în ceea ce privește excepția

prematurității acțiunii, aceasta a fost în mod corect admisă de către instanța

de apel, având în vedere caracterul excepției, și anume absolută, de fond,

peremptorie, dirimantă. Apreciază că adresa invocată de reclamantă în sprijinul

îndeplinirii concilierii directe, nu poate fi apreciată astfel, întrucât nu

îndeplinește cerințele art. 720

1

C. proc. civ.

Pe cale de excepție, invocă

prescripția dreptului material la acțiune, în privința sumelor solicitate,

întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 39 din Legea nr. 137/2002, aceste

sume trebuiau solicitate în termen de o lună de la data nașterii dreptului.

Pe fondul recursului, arată că

reclamanta nu beneficiază de aceste facilități întrucât contractul este

încheiat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/1995, la acel moment fiind

în vigoare Legea nr. 58/1991, act normativ care nu prevede acest gen de

facilități.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis conform art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția lipsei

procedurii prealabile prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ., urmează

a se reține că, interpretarea dată de instanța de apel probatoriului

administrat în cauză este corectă, în sensul că s-a constatat că sesizarea

instanței s-a făcut cu încălcarea îndatoririi legale instituită de art. 720

1

C. proc. civ. Astfel, deși reclamanta SC O. SA Timișoara, se prevalează în

susținerea recursului pe înscrisurile existente la dosarul de recurs, respectiv

adresa din 19 aprilie 2004, emisă de către A.P.A.P.S., prin care solicita restituirea

sumei care face obiectul prezentului litigiu și pe adresa din 30 aprilie 2004,

emisă de către A.P.A.P.S. către reclamantă, existentă la dosarul de recurs,

acestea nu reprezintă convocare la conciliere, în sensul dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ.

Procedura prealabilă instituită de

legiuitor, reprezintă un ansamblu de norme și reguli în baza cărora părțile

unui conflict procedează la soluționarea conflictului dintre ele, având ca

obiect patrimonial, pe calea înțelegerii. Legea reglementează, dispoziții

exprese cu privire la inițiativa convocării la conciliere, cu privire la data

convocării, rezultatul concilierii, dovada privind realizarea procedurii și

modalitatea efectuării acesteia, astfel încât adresele invocate de către

reclamantă nu cuprind mențiunile sus evocate, motiv pentru care nu întrunesc

condițiile de fond și formă cerute de textul menționat.

În analiza excepției prematurității

cererii de chemare în judecată, invocată de către pârâta A.V.A.S. prin

întâmpinare, nu pot fi primite criticile recurentei – reclamante, în sensul că

este o excepție relativă, care putea fi invocată până la prima zi de înfățișare

și nicidecum pentru prima oară în fața instanței de apel. Din redactarea

imperativă a dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., se desprinde

concluzia că realizarea procedurii de conciliere este obligatorie, îndeplinind

toate condițiile unei proceduri prealabile, cu caracter imperativ. În

consecință, revenind la speța de față, pârâta A.V.A.S. putea invoca excepția

prematurității, oricând în cursul judecății.

Revenind la considerentele admiterii

recursului, instanța de apel a interpretat în mod corect probele în cauză, însă

a realizat o aplicare greșită a legii, în speță a dispozițiilor art. 720

1

C. proc. civ., în sensul respingerii acțiunii, ca inadmisibilă și nu ca

prematur formulată. Astfel, în situația în care s-a efectuat procedura

prealabilă a concilierii, acțiunea se consideră a fi prematur introdusă.

Celelalte critici care vizează

fondul litigiului, inclusiv excepția prescripției dreptului material la

acțiune, care se constituie într-o apărare pe fond a intimatei – pârâte, nu pot

fi examinate, cât timp litigiul a fost soluționat pe excepție și instanța de

apel nu a examinat cauza sub aceste aspecte.

Așa fiind, urmează ca potrivit

dispozițiilor art. 312 indice 1 alin. (2) C. proc. civ. și art. 314 C. proc.

civ., să se admită recursul declarat de reclamantă, cu consecința modificării

deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii ca prematur introdusă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC O. SA Timișoara succesoarea în drepturi a SC C. SA Timiș,

împotriva deciziei civile nr. 404 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, modifică decizia

atacată, în sensul că respinge acțiunea ca prematur introdusă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 februarie 2006.