ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3224/2008

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 6602/2004, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.S. SA TIMIȘOARA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună radierea din C.F. nr. 107579 Timișoara, nr. top 2236/1/2 și nr. 2237/2 a dreptului de proprietate al pârâtei înscris în baza sentinței civile nr. 2213/ S din 13 august 1991 cu restabilirea situației anterioare și evacuarea acesteia din imobilul astfel identificat. În motivarea acțiunii, pârâta a arătat că pârâta și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului adus de către reclamantă ca aport în natură la constituirea societății comerciale C.S.

SRL, în baza sentinței civile nr. 2213/ S din 13 august 1991 pronunțată de Judecătoria Timișoara, hotărârea de înființare și autorizare a funcționării societății pârâte nu poate constitui titlul de dobândire a dreptului de proprietate. Prin sentința civilă nr. 46/ PI din 20 ianuarie 2005, Tribunalul Timiș a respins acțiunea precizată a reclamantei, ca neîntemeiată, reținându-se în considerente, în esență, că părțile nu se găsesc în niciunul din cazurile prevăzute de art. 36 pct. 1-4 din Legea nr. 1/1996, acțiunea reclamantei, de radiere a dreptului de proprietate al pârâtei, se face conform cerințelor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, respectiv existența actului care să exprime consimțământul titularului la stingerea dreptului, adică consimțământul pârâtei.

S-a apreciat că reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile textului de lege precitat, situație în care instanța poate să se pronunțe asupra excepției prescripției dreptului la acțiune. Împotriva acestei sentințe, reclamanta și pârâta au declarat apel. Prin apelul declarat reclamanta a criticat soluția dată de tribunal sub aspectul nepronunțării pe fondul pricinii și necalificarea cererii de chemare în judecată și nu a avut în vedere decizia nr. 7318/2001 a Curții Supreme de Justiție care a stabilit cu autoritate de lucru judecat că actele constitutive ale SC C.S. SRL nu puteau să constituie temei legal al înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate, iar în ceea ce privește excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare sunt neîntemeiate, acțiunea reclamantei fiind imprescriptibilă conform art. 37 din Legea nr. 7/1996.

Prin apelul declarat pârâta a criticat soluția pronunțată de instanța de fond numai sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată cerute prin întâmpinarea și concluziile depuse la dosar, conform actelor justificative. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 167 din 24 octombrie 2005, a admis apelurile, a desființat sentința tribunalului și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, întrucât prima instanță nu s-a pronunțat asupra celor două excepții invocate de pârâtă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului. În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș, secția comercială, sub nr. 1393/COM/2006. Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința civilă nr. 271 din 24 martie 2006, a respins excepția prescripției extinctive invocată de pârâtă și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantă, cu 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, că actele anexe la statutul și contractul societății cuprind identificarea în detaliu a bunului material adus ca aport în natură de către reclamantă, anexe ce poartă ștampila și semnătura societății reclamante, ca dovadă evidentă a acceptării identității bunurilor materiale. Nerespectarea acestei condiții imperative a legii privind existența unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care să se constate existența uneia dintre situațiile prevăzute la pct. 1-4, atrage constatarea inadmisibilității cererii de rectificare CF, excepție invocată de către pârâta SC C.S. SRL.

Cererea s-a apreciat ca fiind inadmisibilă și pe fondul său întrucât o redobândire a dreptului de proprietate asupra bunului adus la capitalul social se poate realiza doar printr-o operațiune de reducere a capitalului social în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 207 și urm. din Legea nr. 31/1990, printr-o hotărâre A.G.A. publicată în M. Of. și urmând procedurile prevăzute de legea mai sus citată. Ca atare, și din acest punct de vedere cererea reclamantei de restituire a bunului adus ca aport în natură la capitalul social este inadmisibila ca și cererea de rectificare CF prin care se tinde la restituirea situației anterioare.

Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în rectificare CF formulată de pârâtă și întemeiată pe dispozițiile art. 38 din Legea nr. 7/1996, instanța a constatat că prevederile acestui text legal nu sunt aplicabile în speță, întrucât pârâta nu este un terț dobânditor al bunului, situație în care acțiunea este prescriptibilă în termenul general de 3 ani. Față de considerentele expuse, a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune și ca inadmisibilă cererea formulată. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta solicitând modificarea sentinței, admiterea acțiunii, radierea pârâtei din CF și restabilirea situației anterioare, cu evacuarea pârâtei din același imobil.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 137/ A din 5 iunie 2006, a respins apelul reclamantei, ca nefundat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 4.760 RON către pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. S-a reținut că, obiectul cererii de față îl constituie rectificare carte funciară, cu consecința revenirii la situația anterioară înscrierii în C.F. și evacuarea pârâtei. S-a apreciat că în speță, sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 115/1938, având în vedere Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în recursul în interesul legii, în care se stabilește că în materie de carte funciară având ca obiect înscrierea în CF a unor drepturi imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de Decretul Lege nr. 115/1938.

Curtea de apel a apreciat că, în mod corect s-a reținut că acțiunea este inadmisibilă, iar dispozițiile Legii nr. 31/1990 sunt imperative și derogatorii și nu pot fi aplicate doar aleatoriu; prin urmare, scoaterea unui bun din capitalul social, nu se poate realiza fără diminuarea capitalului social sau înlocuirea bunului, și, în nici un caz, fără o hotărâre judecătorească, în cazul în care lipsește o hotărâre a adunării generale. În speță, nu s-a făcut dovada existenței nici uneia din cele două ipoteze. Excepția autorității de lucru judecat operează în cauză, în defavoarea reclamantei și atrage inadmisibilității acțiunii, decizia nr. 693/2000 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara își produce efectele, și pe care reclamanta putea să o valorifice printr-o cale mai simpla, decât o acțiune în justiție.

Având în vedere cererea de radiere a dreptului de proprietate al pârâtei și restabilirea situației de CF anterioară, instanța de apel a respins și capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, care de altfel nu a fost motivat în fapt și drept. În contra celei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată respectiv radierea din C.F. nr. 107579 Timișoara, cu nr. top.2236/1/2 și 2237/2 a dreptului de proprietate al pârâtei SC C.S. SA și restabilirea situației anterioare și evacuarea pârâtei din imobilul înscris în cartea funciară mai sus menționată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului, reiterează aceleași critici formulate în apel și, totodată susține, în esență, că prin decizia nr. 7318/2001 s-a statuat că prin actele constitutive ale societății SC C.S. SA nu a fost transmis dreptul de proprietate asupra „halei” ci numai menționarea valorii aportului în baza căruia ulterior se determinau acțiunile nominative, fără nicio consecință privind transferul dreptului de proprietate, iar aportul în natură nu a fost evaluat prin expertize. La data de 6 noiembrie 2006, SC M. SA TIMIȘOARA a formulat o cerere de suspendare, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivată de faptul că pe rolul Judecătoriei Timișoara se află spre competentă soluționare plângerea CF, formulată de petenta SC C.S.

SA în contradictoriu cu intimata SC M. SA TIMIȘOARA împotriva încheierii de carte funciară din data de 20 septembrie 2006. Având în vedere acest litigiu, Înalta Curte, prin încheierea din ședința publică de la 2 februarie 2007, a dispus suspendarea judecării prezentului recurs până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei înregistrată, sub nr. 9778/325/2006 a Judecătoriei Timișoara, măsură menținută prin încheierea de ședință din 12 octombrie 2007. La termenul din 26 septembrie 2008, recurenta – reclamantă a depus note de ședință însoțite de înscrisuri doveditoare din care a rezultat că dosarul nr. 9778/325/2006 al Judecătoriei Timișoara a fost soluționat definitiv și irevocabil prin decizia nr. 1331 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, motiv în raport de care, părțile prezente au solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru soluționarea prezentului recurs.

La termenul de azi, avocatul recurentei – reclamante a susținut notele de ședință, depuse la termenul anterior, prin care, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă și schimbarea, în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca lipsită de interes.

Recursul este fondat și urmează a fi admis conform considerentelor expuse în continuare: Din examinarea susținerilor recurentei formulate în notele de ședință depuse la data de 25 septembrie 2008 se constată că pe parcursul judecării cauzei, societatea recurentă a efectuat înscrierea în Cartea Funciară nr. 107579 Timișoara a sentinței civile nr. 420 din 14 martie 2000 pronunțată de Tribunalul Timiș, modificată prin decizia nr. 693 din 20 iunie 2000 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. 3892/com/2000 și menținut prin decizia nr. 7318 din 05 decembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, în dosarul nr. 7605/2000, prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al SC C.S.

SA cu restabilirea situației anterioare de carte funciară prin reînscrierea dreptului de proprietate al SC M. SA Prin decizia civilă nr. 137 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în dosarul nr. 3104/COM/2006 privind efectele dispozitivului deciziei civile br.693/A/2000 a Curții de Apel Timișoara, irevocabilă, prin care s-a dispus modificarea în tot a sentinței civile nr. 420/2000 a Tribunalului Timiș și, în consecință s-a admis cererea formulată de SC M. SA în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei SC C.S. SA, asupra imobilului înscris în C.F. la nr. 107579 Timișoara, cu nr. top 2236/1/1/2 și top 2237/2 respectiv restabilirea situației anterioare din cartea funciară, sens în care a depus copia hotărârilor menționate.

Prin urmare, recurenta și-a înscris dreptul de proprietate al SC M. SA în C.F. asupra imobilului din litigiu. Împotriva încheierii de carte funciară SC C.S. SA a formulat plângere, soluționată prin sentința civilă nr. 742 din 23 ianuarie 2007 fiind respinsă, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia nr. 651/ A din 10 septembrie 2007 a Tribunalului Timiș, secția civilă și, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 1331 din 13 decembrie 2007 a Curții de apel Timișoara, secția civilă. S-a reținut că prin decizia nr. 7318/2001 pronunțată de fosta Curte Supremă de Justiție s-a hotărât cu autoritate de lucru judecat că situația nou apărută, adică actele constitutive nu puteau să constituie temei pentru înscrierea în carte funciară a dreptului de proprietate al SC C.S.

SA. Prin aceeași decizie s-a reținut că susținerile petentei încalcă efectele unei hotărâri judecătorești irevocabile, decizia nr. 7318/2001 a Curții Supreme de Justiție, precum și principiul autorității de lucru judecat și al securității raporturilor juridice dintre părți. Cum în prezent, reclamanta a devenit proprietară tabulară a imobilului în cauză, Înalta Curte constată că nu mai subzistă interesul juridic actual în susținerea prezentului demers judiciar, situație în raport de care, va admite recursul reclamantei, cu consecința modificării deciziei nr. 137 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, în sensul că va admite și apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 271 din 24 martie 2006 a Tribunalului Timiș pe care o schimbă, în sensul că va respinge acțiune reclamantei, ca rămasă fără interes.

Așa fiind, PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 137 din 5 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceeași parte împotriva sentinței nr. 271 din 24 martie 2006 a Tribunalului Timiș, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără interes. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2008.