ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 221/PI din 15 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2246/30/2008 al Tribunalului Timiș s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC C.S. SA în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, s-a dispus rectificarea situației din CF Timișoara prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului evidențiat în această carte funciară, respingându-se excepția autorității de lucru judecat și cea a inadmisibilității cererii formulate de pârâtă, a fost obligată pârâta față de reclamantă la plata sumei de 27 lei, taxă judiciară de timbru și s-a respins cererea privind constatarea încetării efectelor actului juridic, decizia civilă nr. 7318/2001 a Curții Supreme de Justiție.

Având în vedere că împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC M. SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate iar pe fond, respingerea acțiunii în rectificare de carte funciară formulată de reclamanta SC C.S. SA, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că: Hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii iar motivele pe care se sprijină sunt contradictorii. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia nr. 232 din 18 noiembrie 2008 a admis apelul pârâtei SC M. SA și a schimbat sentința instanței de fond, respingând în tot acțiunea.

Instanța de apel a reținut, în esență, că efectele hotărârilor judecătorești în baza cărora a fost înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei nu au încetat și că invocarea unui alt temei al dreptului de proprietate pretins de către reclamantă nu justifică înscrierea acestuia pe calea unei acțiuni în rectificarea cărții funciare, condițiile în care o astfel de acțiune ar fi admisibilă nefiind îndeplinite. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC C.S. SA solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei. În recursul său, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

recurenta invocă, în esență, următoarele motive: hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii întrucât rezultă că instanța de apel a soluționat cauza concomitent și pe cale de excepție și pe fondul cauzei și, respectiv, hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind nelegală excepția de inadmisibilitate a acțiunii în rectificarea de carte funciară, reținută de instanța de apel și motivată de calificarea ei ca fiind o plângere de carte funciară. La termenul din 23 iunie 2009 instanța de recurs, din oficiu, a invocat, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. ca motiv de ordine publică, necompetența materială în soluționarea cauzei de către instanța comercială raportat la natura civilă a cauzei.

Înalta Curte examinând motivul de ordine publică, invocat din oficiu, constată că acesta este întemeiat întrucât prezenta cauză având o natură civilă, competența materială sau de atribuțiune în soluționarea ei revine instanței civile și nu celei comerciale, respectiv judecătoriei. Astfel acțiunea formulată de către reclamantă este o acțiune în rectificare de carte funciară – așa cum a și fost calificată atât de către reclamantă cât și de către instanța de fond și cea de apel - întemeiată în drept pe prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 și care are, în mod evident, caracter civil (caracter pe care îl păstrează chiar și în cazul unei eventuale calificări a acestei acțiuni ca o plângere împotriva încheierii de carte funciară).

Împrejurarea că părțile acestui litigiu sunt comercianți, respectiv societăți comerciale, nu atrage automat caracterul comercial al litigiului întrucât, pe de o parte, nu suntem în prezența unor fapte obiective de comerț (art. 3 C. com.) iar, pe de alta, nu își găsesc aplicarea nici art. 4 și art. 56 C. com., întrucât actul nu este comercial pentru niciuna din părți, cauza fiind de natură civilă. Față de cele de mai sus și pentru motivul de ordine publică invocat, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (5) și (6) raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fără a mai examina motivele de recurs ale reclamantei – recurente, să admită recursul și să caseze decizia și sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara ca instanță civilă competentă material.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC C.S. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 232 din 18 noiembrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Casează atât decizia, cât și sentința nr. 221/PI din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș și trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă, Judecătoria Timișoara. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.