ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 221/PI din 15 aprilie 2008,

pronunțată în dosarul nr. 2246/30/2008 al Tribunalului Timiș s-a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC C.S. SA în contradictoriu cu pârâta SC M.

SA, s-a dispus rectificarea situației din CF Timișoara prin radierea dreptului

de proprietate al pârâtei și reînscrierea dreptului de proprietate al

reclamantei asupra imobilului evidențiat în această carte funciară,

respingându-se excepția autorității de lucru judecat și cea a inadmisibilității

cererii formulate de pârâtă, a fost obligată pârâta față de reclamantă la plata

sumei de 27 lei, taxă judiciară de timbru și s-a respins cererea privind

constatarea încetării efectelor actului juridic, decizia civilă nr. 7318/2001 a

Curții Supreme de Justiție.

Având în vedere că împotriva

acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC M. SA, solicitând admiterea

apelului, schimbarea sentinței atacate iar pe fond, respingerea acțiunii în

rectificare de carte funciară formulată de reclamanta SC C.S. SA, cu cheltuieli

de judecată, cu motivarea că: Hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată

cu încălcarea și aplicarea greșită a legii iar motivele pe care se sprijină

sunt contradictorii.

Curtea de Apel Timișoara,

prin decizia nr. 232 din 18 noiembrie 2008 a admis apelul pârâtei SC M. SA și a

schimbat sentința instanței de fond, respingând în tot acțiunea.

Instanța de apel a reținut,

în esență, că efectele hotărârilor judecătorești în baza cărora a fost înscris

în cartea funciară dreptul de proprietate al pârâtei nu au încetat și că

invocarea unui alt temei al dreptului de proprietate pretins de către

reclamantă nu justifică înscrierea acestuia pe calea unei acțiuni în

rectificarea cărții funciare, condițiile în care o astfel de acțiune ar fi

admisibilă nefiind îndeplinite.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamanta SC C.S. SA solicitând admiterea acestuia

și modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii apelului

pârâtei.

În recursul său, întemeiat

în drept pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. recurenta invocă, în esență,

următoarele motive: hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și

străine de natura pricinii întrucât rezultă că instanța de apel a soluționat

cauza concomitent și pe cale de excepție și pe fondul cauzei și, respectiv,

hotărârea recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a legii, fiind nelegală excepția de inadmisibilitate a

acțiunii în rectificarea de carte funciară, reținută de instanța de apel și

motivată de calificarea ei ca fiind o plângere de carte funciară.

La termenul din 23 iunie

2009 instanța de recurs, din oficiu, a invocat, în temeiul art. 306 alin. (2) C.

proc. civ. ca motiv de ordine publică, necompetența materială în soluționarea

cauzei de către instanța comercială raportat la natura civilă a cauzei.

Înalta Curte examinând

motivul de ordine publică, invocat din oficiu, constată că acesta este

întemeiat întrucât prezenta cauză având o natură civilă, competența materială

sau de atribuțiune în soluționarea ei revine instanței civile și nu celei

comerciale, respectiv judecătoriei. Astfel acțiunea formulată de către

reclamantă este o acțiune în rectificare de carte funciară – așa cum a și fost

calificată atât de către reclamantă cât și de către instanța de fond și cea de

apel - întemeiată în drept pe prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 și care

are, în mod evident, caracter civil (caracter pe care îl păstrează chiar și în

cazul unei eventuale calificări a acestei acțiuni ca o plângere împotriva

încheierii de carte funciară). Împrejurarea că părțile acestui litigiu sunt

comercianți, respectiv societăți comerciale, nu atrage automat caracterul

comercial al litigiului întrucât, pe de o parte, nu suntem în prezența unor

fapte obiective de comerț (art. 3 C. com.) iar, pe de alta, nu își găsesc

aplicarea nici art. 4 și art. 56 C. com., întrucât actul nu este comercial

pentru niciuna din părți, cauza fiind de natură civilă.

Față de cele de mai sus și

pentru motivul de ordine publică invocat, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art.

312 alin. (5) și (6) raportat la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fără a mai

examina motivele de recurs ale reclamantei – recurente, să admită recursul și

să caseze decizia și sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare

Judecătoriei Timișoara ca instanță civilă competentă material.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC C.S. SA Timișoara împotriva deciziei nr. 232 din 18 noiembrie 2008

a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. Casează atât decizia, cât și

sentința nr. 221/PI din 15 aprilie 2008 a Tribunalului Timiș și trimite cauza

spre rejudecare la instanța competentă, Judecătoria Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2010.