ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4828/2011

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

inițial pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, revizuienții F.E., F.C., F.J., F.L.,

F.K. și Z.I. au solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea

sentinței civile nr. 4135 din 18 octombrie 2006, pronunțată de Judecătoria Târgu.

Mureș în Dosarul nr. 7544/R/2004, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia

nr. 720 din 04 decembrie 2007 de către Tribunalul Mureș, solicitând instanței ca,

prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea totală a hotărârii atacate,

pronunțarea pe fond a unei hotărâri care să țină seama integral de situația obiectivă

existentă și de probele administrate în cauză.

În motivarea cererii,

revizuienții au susținut că între hotărârea instanței de fond și decizia instanței

de recurs există contradicție cu privire la motivele de fapt și de drept pe care

se sprijină, hotărârea nu este temeinică și este dată cu neaplicarea corectă a legii

privind reconstituirea dreptului de proprietate.

Prin sentința

civilă nr. 34321 din 20 iunie 2008, Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe în soluționarea cererii de revizuire formulată și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Prin încheierea

civilă nr. 32 din 19 ianuarie 2010, Tribunalul Mureș a admis excepția necompetenței

materiale a acestei instanțe în soluționarea cererii de revizuire și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Învestită fiind

cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia civilă nr. 343R

din 15 aprilie 2010, a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții F.E.,

F.C., F.J., F.L., F.K. și Z.I., pentru revizuirea sentinței civile nr. 4135 din

18 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș și a deciziei civile nr.

720 din 04 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mureș.

Au fost obligați

revizuienții la plata către intimații B.A. și K.I., la plata sumei de 300 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute

de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., temei legal invocat de revizuenți prin cererea

lor.

Astfel, s-a reținut

că revizuirea în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este admisibilă doar dacă

sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:

- să existe hotărâri

judecătorești definitive, pronunțate de instanțe care fac parte din sistemul organelor

judiciare;

- hotărârile judecătorești

în cauză trebuie să fie potrivnice, adică să cuprindă în dispozitivul lor măsuri

care nu se pot aduce la îndeplinire;

- să existe o

triplă identitate de părți, obiect și cauză. Condiția aceasta este fundamentală,

căci finalitatea revizuirii este de a remedia erorile determinate de nesocotirea

principiului autorității lucrului judecat.

- în cel de-al

doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat sau dacă a fost

ridicată, aceasta să nu fi format obiect de dezbatere.

În literatura

de specialitate s-a statuat constant că aceste condiții, ale art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., nu sunt îndeplinite în acele cazuri în care soluțiile contradictorii

au fost pronunțate în aceeași cauză, pe parcursul mai multor cicluri procesuale

determinate de căile de atac exercitate de părți, întrucât condiția esențială este

ca hotărârile contradictorii să fie pronunțate în dosare diferite, care au același

obiect, părți și cauză și nu în același dosar. Mai mult, pentru a exista contrarietate

de hotărâri este necesar ca această contrarietate să fie între dispozitivele celor

două hotărâri, care dobândesc autoritate de lucru judecat, iar nu între considerentele

hotărârilor respective.

Împotriva acestei

din urmă decizii au exercitat calea de atac a recursului, revizuenții F.J., F.E.,

F.L., F.K., F.C. și Z.I. susținând că s-au aplicat greșit dispozițiile legale.

La termenul de

judecată din data de 06 iunie 2011 instanța a invocat, din oficiu, excepția nulității

recursului declarat de revizuentele F.C. și Z.I., pentru nesemnare în raport de

dispozițiile art. 133 C. proc. civ., excepție cu privire la care Înalta Curte constată

următoarele:

Recursul formulat

în cauză nu poartă semnătura revizuentelor F.C. și Z.I., motiv pentru care s-a dispus

citarea acestora cu mențiunea de a se prezenta și semna cererea de recurs, dispoziție

consemnată în încheierea din ședința publică din 14 martie 2011.

Legal citate cu

această mențiune, recurentele revizuente nu au înaintat instanței un exemplar al

cererii de recurs purtând semnătura acestora și nici nu s-au prezentat în instanță

pentru a semna cererea de recurs existentă la dosar.

În consecință,

Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ., urmează să facă aplicarea art.

302

1

C. proc. civ. coroborat cu art. 133 C. proc. civ. și să dispună

anularea recursului declarat de revizuentele F.C. și Z.I., pentru lipsa semnăturii.

Examinând hotărârea

atacată cu recurs de către revizuenții F.J., F.E., F.L., F.K., Înalta Curte reține

că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Potrivit art.

322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri potrivnice, date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate.

Cum în cauza de

față hotărârile a căror revizuire se solicită sunt sentința pronunțată de instanța

de fond și decizia pronunțată de instanța de recurs, în unul și același dosar, se

constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

Așa fiind, se

constată că soluția pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș este temeinică și legală,

deoarece în cauza dedusă judecății nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru

a fi admisă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., fiind vorba de hotărâri pronunțate în același dosar, de către instanța

de fond și cea de recurs.

Față de cele reținute,

recursul este nefondat și urmează a fi respins, în baza prevederilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuienții F.J., F.E., F.L., F.K. împotriva deciziei nr.

343R din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și de familie.

Constată nul recursul

declarat de revizuentele F.C. și Z.I. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 iunie 2011.