ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1596/2017

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, A. și B. au solicitat retractarea Deciziei nr. 209/A din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 75/2017 din 7 februarie 2017, Tribunalul Mureș, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, sub Dosarul nr. x/102/2017.

Prin Decizia nr. 179/A din 3 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 209/A din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că teoria și practica judiciară statuează în sensul că "hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire", iar față de soluția de respingere a apelului pronunțată de către instanța de apel prin decizia a cărei revizuiri s-a solicitat, respectiv Decizia nr. 209/A din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a considerat ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii, revizuenții A. și B. au declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a cererii de revizuire.

În motivarea recursului, s-a arătat că decizia recurată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 322 C. proc. civ.

Recurenții-revizuenți au înțeles să invoce prezumția de lucru judecat față de considerentele Sentinței nr. 207 din 9 martie 2017 a Tribunalului Mureș considerând că aceasta trebuie să-și producă efectele între părți.

Referitor la critica vizând aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 322 C. proc. civ. s-a susținut că legiuitorul are în vedere două categorii de hotărâri, respectiv cele rămase definitive în apel sau prin neapelare și cele date de instanța de recurs atunci când hotărârea evocă fondul, iar hotărârea împotriva căreia a fost formulată cererea de revizuire reprezintă o hotărâre definitivă prin care s-a rezolvat fondul cauzei, astfel că instanța în mod greșit a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Prin întâmpinare, intimata C. a invocat excepția inadmisibilității recursului, excepție ce a fost respinsă de către instanță cu ocazia discutării chestiunilor prealabile. Pe fondul recursului s-a solicitat respingerea acestuia și menținerea deciziei ca fiind temeinică și legală.

Analizând recursul revizuenților, Înalta Curte îl va admite, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru următoarele considerente:

Chestiunea de drept supusă analizei vizează greșita soluționare a cererii de revizuire pe excepția inadmisibilității, ca urmare a interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 322 C. proc. civ.

Astfel, se constată că instanța de apel a făcut o analizare eronată a hotărârii judecătorești împotriva căreia a fost formulată calea de retractare, apreciind în mod greșit că este inadmisibilă revizuirea Deciziei civile nr. 209/A din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, motivat de faptul că a fost respinsă calea de atac a apelului și că această hotărâre nu ar fi susceptibilă revizuirii.

Obiectul revizuirii este determinat prin dispozițiile art. 322 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, în cazurile enumerate la pct. 1 - 9.

Prin edictarea acestei norme, legiuitorul a avut în vedere două categorii de hotărâri judecătorești ce pot constitui obiect al revizuirii, respectiv o primă categorie se referă la acele hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, iar cea de a doua categorie se referă la hotărârile pronunțate de instanța de recurs când s-a evocat, adică cele prin care s-a admis recursul și s-a modificat hotărârea atacată.

Hotărârea împotriva căreia recurenții-revizuenți A. și B. au formulat cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. intră în sfera hotărârilor rămase definitive în instanța de apel întrucât prin această hotărâre a fost rezolvat fondul litigiului.

Față de cele ce preced, Înalta Curte făcând aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (5) raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursul revizuenților A. și B. formulat împotriva Deciziei nr. 179/A din 3 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, pe care o va casa și va trimite cauza aceleiași instanțe spre rejudecare în vederea soluționării motivelor de revizuire invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenții A. și B. împotriva Deciziei nr. 179/A din 3 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2017.

Procesat de GGC - N