ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4534/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererile înregistrate

pe rolul Tribunalului Giurgiu la data de 22 aprilie 2009, revizuenții V.M. și V.L.D.

au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată de

Tribunalul Giurgiu și a sentinței civile nr. 5154/2008 pronunțată de Judecătoria

Giurgiu, invocând dispozițiile art. 327 C. proc. civ.

Prin decizia civilă

nr. 175 din 17 februarie 2010, Tribunalul Giurgiu a admis excepția de competență

materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Giurgiu.

În motivarea deciziei

se arată că atâta timp cât hotărârea din recurs nu evocă fondul și, prin urmare,

nu poate fi revizuită, competența soluționării cererilor de revizuire revine judecătoriei

care a pronunțat sentința.

Dosarul a fost înregistrat

pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 02 iulie 2010 sub nr. 7059/236/2010, având

primul termen de judecată la data de 27 ianuarie 2011.

La termenul de judecată

din data de 27 ianuarie 2011, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței

materiale, invocată din oficiu.

Prin sentința civilă

nr. 350 din 28 ianuarie 2011, Judecătoria Giurgiu a admis excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Giurgiu, invocată din oficiu, a declinat competența de

soluționare a cauzei având ca obiect cererile de revizuire formulate de revizuienții

V.L.D. și V.M. în contradictoriu cu intimații E.A.M., I.A.R., D.M.V. și V.I., în

favoarea Tribunalului Giurgiu, a constatat ivit conflictul negativ de competență

și a trimis cauza la Curtea de Apel București pentru a hotărî asupra conflictului.

Pentru a se pronunța astfel

judecătoria a reținut că

s-au formulat cereri de revizuire

împotriva deciziei

nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu

și că prin urmare competența de soluționare a cererii aparține instanței care a

dat hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv Tribunalului Giurgiu.

În opinia judecătoriei, t

emeiurile cererilor de revizuire

și faptul că decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul

Giurgiu este dată fără evocarea fondului, nu sunt relevante în privința competenței

instanței, ci în privința admisibilității cererii de revizuire.

Urmare a ivirii conflictului

negativ de competență, dosarul a fost pe rolul Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă, unde a fost înregistrat sub nr. 7059/236/2010.

Prin sentința civilă

nr. 10F din 03 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a stabilit

competența soluționării cauzei privind pe revizuenții V.L.D. și V.M., în favoarea

Tribunalului Giurgiu, pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat că

cererea de revizuire a fost înregistrată inițial la Tribunalului Giurgiu, secția

civilă, și că vizează decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul

Giurgiu, secția civilă.

În petitul cererilor de

revizuire formulate de revizuenți s-a arătat expres și clar că aceștia înțeleg să

solicite revizuirea deciziei civile pronunțată la data de 16 martie 2009.

Deși în cererile scrise

s-a arătat că, urmare a admiterii cererilor de revizuire, urmează să fie schimbate

atât decizia din recurs, cât sentința civilă nr. 5154 din 19 septembrie 2008, pe

parcursul procesului desfășurat în fața instanțelor cu privire la competența cărora

s-a ivit conflictul negativ, revizuenții, personal și asistați de avocat, și-au

exprimat de fiecare dată poziția univocă în sensul că au atacat hotărârea pronunțată

în recurs.

Raționamentul ce a determinat

Tribunalul Giurgiu să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei,

nesocotește dispozițiile art. 137 C. proc. civ., deoarece pleacă de la premisa că

aspectele legate de competență trebuie stabilite prin raportare la soluțiile ce

s-ar putea da pe fondul cererii. De asemenea, raționamentul Tribunalului Giurgiu

nu face o corectă aplicare a principiului disponibilității care guvernează procesul

civil, deoarece, deși recurenții au arătat expres în fața Tribunalului că au atacat

decizia dată de instanța de recurs (lucru reținut în practicaua deciziei civile

nr. 175 din 17 februarie 2010), prin soluția pronunțată, Tribunalul ajunge la concluzia

că acest lucru nu este posibil, astfel că revizuenții au atacat sentința judecătoriei.

Judecătoria Giurgiu a

procedat corect atunci când, față de poziția constantă și univocă a revizuenților,

a considerat că Tribunalul Giurgiu este instanța competentă să soluționeze cererea

de revizuire a deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009 pronunțată în Dosarul

nr. 5023/236/2006.

Dacă părțile care formulează

o cale extraordinară de atac, precizează expres și indubitabil că doresc să atace

o anumită hotărâre, instanța care a pronunțat respectiva hotărâre și a fost sesizată

cu calea extraordinară de atac nu poate să schimbe obiectul cererii stabilit de

părți.

Admisibilitatea cereri

de revizuire în sensul art. 326 alin. ultim C. proc. civ. este un aspect care se

discută și se soluționează ulterior stabilirii instanței competente în sensul

art. 323 alin. (1) C. proc. civ.

Pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de

25 martie 2011 a fost înregistrat recursul declarat de revizuienții V.L.D. și V.M.

în temeiul dispozițiilor art. 299-316 C. proc. civ. raportat la art. 20-23 C.

proc. civ., solicitând stabilirea competenței de soluționare, reținându-se că au

formulat cerere de revizuire atât împotriva deciziei civile nr. 188 din 16

martie 2009, cât și a sentinței civile nr. 5154/2008.

În dezvoltarea criticilor

de recurs formulate se arată că, în fapt, prin sentința civilă nr. 10F din 03

martie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a soluționat conflictul

negativ de competență ivit între Judecătoria Giurgiu și Tribunalul Giurgiu și a

dispus stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Consideră sentința civilă

recurată ca fiind nelegală având în vedere că în mod greșit a reținut Curtea de

Apel faptul că a înțeles să formuleze revizuire numai împotriva deciziei civile

nr. 188 din 16 martie 2009 și nu și a sentinței civile nr. 5154/2008.

Se reține în mod eronat

în considerentele și motivarea sentinței recurate faptul că rezultă în mod expres

din petitul cererii de revizuire faptul că a înțeles să formuleze cerere de revizuire

numai împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009, în condițiile în care

rezultă cu certitudine atât din petitul cererii de revizuire, solicitarea finală

din concluziile cererii de revizuire, notele de concluzii scrise, faptul că a formulat

cerere de revizuire atât împotriva deciziei civile nr. 188 din 16 martie 2009, cât

și a sentinței civile nr. 5154/2008.

Totodată, a precizat și

în fața Tribunalului și a înțeles să susțină și în notele de concluzii scrise faptul

că dorește ca față de dispozițiile art. 326-327 C. proc. civ. să se încuviințeze

cererea de revizuire și față de dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. să se desființeze atât decizia civilă nr. 188 din 16 martie 2009, cât și sentința

civilă nr. 5154/2008, ca fiind nelegale.

Mai mult decât atât, chiar

și Tribunalul Giurgiu, prin decizia civilă nr. 175 din 17 februarie 2010, a reținut

în mod corect și legal că a solicitat „revizuirea deciziei civile nr. 188 din

16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu și a sentinței civile nr. 5154/2008

pronunțată de Judecătoria Giurgiu, invocând dispozițiile art. 327 C. proc. civ.”

Recursul este fondat.

Revizuire este o cale

extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita împotriva hotărârilor

definitive, pentru motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ. ea se

adresează aceleiași instanțe care a soluționat pricina în fond, cerându-i să revină

asupra hotărârii atacate.

Art. 322 alin. (1) C.

proc. civ., prevede că se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță

de recurs atunci când evocă fondul. Rezultă că trebuie să fie vorba de o hotărâre

prin care s-a rezolvat fondul pretenției deduse judecății. Au acest caracter hotărârile

de fond ale primei instanțe pronunțate cu ocazia primei judecăți sau ca urmare a

rejudecării fondului după casare cu trimitere care au rămas definitive prin neapelare,

anulare respingere în temeiul unei excepții procesuale a apelului ori perimare,

hotărârile de fond ale instanței de apel, hotărârile instanței de recurs date ca

urmare a rejudecării fondului. Nu au acest caracter hotărârile instanței de recurs

prin care recursul a fost respins fără evocarea fondului fiind menținută situația

de fapt stabilită de instanța a cărei hotărâre a fost recurată.

Cererea de revizuire se

adresează instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepția

motivului de revizuire întemeiat pe

dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

În principiu, este vorba de instanța care a pronunțat hotărârea pe fond. În cazul

în care hotrărârea instanței de recurs evocă fondul cererea de revizuire se adresează

acestei instanțe.

Ca urmare instanța competentă

a soluționa cererea de revizuire nu este stabilită prin raportare exclusivă la instanța

care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Rezultă, așadar, față

de solicitarea revizuenților ca în raport de dispozițiile art. 322 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ. să se desființeze atât decizia civilă nr. 188 din 16

martie 2009, cât și sentința civilă nr. 5154/2008 ca fiind nelegale (prin decizia

nr. 188 a Tribunalului Giurgiu ca instanță de recurs fiind respins recursul și menținută

situația de fapt stabilită prin sentința civilă nr. 5154/2008 a Judecătoriei Giurgiu)

că instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire, potivit art. 323 C.

proc. civ., este Judecătoria Giurgiu.

Drept consecință,

Înalta Curte, în temeiul

dispozițiilor

art. 312

raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admite recursul și modifică hotărârea

recurată în sensul că stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de revizuenții V.L.D. și V.M. împotriva sentinței civile nr. 10/F din 03 martie

2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică sentința recurată,

în sensul că stabilește competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 mai 2011.