ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5308/2010

Prin cererea de

chemare în judecată precizată în al doilea ciclu procesual sub nr. 10.014/818

la data de 6 octombrie 2006 la Judecătoria Târgu Mureș reclamanta SC F. Tg.

Mureș a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. Mureșul ca, prin hotărârea ce

se va pronunța, să se constate că aceasta este titulara dreptului de proprietate

asupra imobilului spații comerciale din zona Teatrului din Târgu Mureș,

radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei și

intabularea în favoarea reclamantei a spațiilor comerciale, obligarea pârâtei

să lase în deplină proprietate și liniștită posesie locuința situată în

București, str. B. nr. 7, et. 1, ap. 2, sector 1, compusă din două camere, hol

și dependințe în suprafață utilă de 94,85 mp

2

, reprezentând o cotă

parte indiviză de 23,97% din imobil și cota indiviză de 23,97% din părțile de

folosință comune ale imobilului și 32 mp

2

teren situat sub

construcție, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 480 și următoarele C. civ.

În motivare a

susținut că este proprietara imobilului situat în București, str. B. nr. 7,

sector 1, compus din teren în suprafață de 467 mp

2

și construcții,

potrivit actelor de vânzare-cumpărare nr. 22520/1919, nr. 22734/1938, nr.

48900/1946, actului de partaj voluntar nr. 48899/1946 și procesului-verbal de

înființare a cărților funciare nr. 2322/1940 din 20 aprilie 1948.

Prin Sentința civilă

nr. 2884 din 30 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Tg. Mureș și-a declinat

competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mureș, reținând că în raport

de valoarea imobilului revendicat, care depășește suma de 500.000 RON, devin

incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.

Prin Sentința civilă

nr. 1971 din 20 decembrie 2007 Tribunalul Mureș, secția civilă, a anulat ca

insuficient timbrată acțiunea reclamantei, iar cererea pârâtei de acordare a

cheltuielilor de judecată a fost admisă și a obligat reclamanta la plata către

pârâtă a sumei de 20.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:

Practica judiciară

s-a pronunțat în acest sens; conform Deciziei civile nr. 219/1999 a Curții de

Apel Brașov, arată că în ipoteza aplicării art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

instanța judecătoreasă nu stânjenește executarea contractului de asistență

juridică încheiat între avocat și clientul său și nu controlează acest contract

direct sau indirect, nu îl modifică și nu îl anulează, în tot sau în parte,

raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică se

menține în integralitatea sa, instanța micșorând corespunzător doar cuantumul

cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 35/A

din 9 aprilie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie, a admis apelul declarat de

reclamanta S.C. F. Târgu Mureș, împotriva Sentinței civile nr. 1971 din 20

decembrie 2007 (în Dosarul nr. 2958/320/2006), a desființat hotărârea atacată

și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond.

Într-un alt ciclu

procesual, Tribunalul Mureș, secția civilă, învestită cu soluționarea cauzei

după desființare, prin Sentința civilă nr. 139 pronunțată de Tribunalul Mureș a

respins ca nefondată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta SC F.

Tg. Mureș, împotriva pârâtei C. Mureșul și a obligat reclamanta la plata către

pârâtă a sumei de 54.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Mureș a reținut următoarele:

Instanța a avut în

vedere prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, conform cărora

dreptul de proprietate se va înscrie (..) în cartea funciară pe baza căruia s-a

construit ori s-au transmis în mod valabil, ca și prevederile art. 55 din

aceeași lege, conform cărora dreptul de proprietate dobândit prin construire se

va putea înscrie în cartea funciară pe baza unui certificat eliberat de

primăria localității unde este situat imobilul, prin care atestă, când este

cazul, faptul că proprietarul a edificat construcțiile în conformitate cu

autorizația de construire eliberată potrivit legii, precum și a unei

documentații cadastrale.

În cauză nu s-a

dovedit reaua credință a pârâtei, astfel încât, conform prevederilor art. 30

alin. (1) din Legea nr. 7/1996 dacă în cartea funciară s-a înscris un drept

real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că

dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu

bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul, având în vedere prevederile

art. 31 alin. (2) din același act normativ, potrivit cărora dobânditorul este

considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a

dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă

cuprinsul cărții funciare.

Prin Decizia nr.

124/A din 26 noiembrie 2009 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă

și asigurări sociale, pentru minori și familie, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței și a obligat pe reclamantă la plata

a 10.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei C. Mureșul.

Pentru a pronunța

această decizie instanța a reținut următoarele:

Conform C.F. nr.

12950 Târgu-Mureș, nedefinitivă, dreptul de proprietate al C. Mureșul asupra

imobilului Magazin Ceainărie - artizanat a fost înscris în baza

procesului-verbal nr. 124/1995, plan de situație fișa mijlocului fix, procesele

verbale de recepție nr. 1977 și convenția din 10 iulie 1975, edificare în 1977.

Reclamanta SC F.

Târgu - Mureș este succesoarea în drepturi a IJECOOP Mureș, iar pârâta SC C.

Mureșul este succesoarea în drepturi a C. Mureșul.

Potrivit art. 30 din

Legea nr. 7/1996, modificată, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept

real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că

dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună

credință, cât timp nu se dovedește contrariul.

Această prezumție de

proprietate nu a fost înlăturată de către reclamantă, prin dovada contrară,

deoarece înscrierea dreptului de proprietate prin construire se face potrivit

art. 55 din Legea nr. 7/1996, modificată, iar potrivit dispozițiilor art. 37

din Legea nr. 50/1991 dovada dreptului de proprietate se face cu autorizația de

construire și cu procesul-verbal de recepție finală a acesteia.

Deci acțiunea în

rectificare are un caracter accesoriu, depinzând în mod indisolubil, de

existența unei alte acțiuni, respectiv anularea actului juridic în baza căruia

s-a făcut înscrierea și care să fie constatată printr-o hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă.

Împotriva  acestei

decizii reclamanta  a  declarat recurs  invocând dispozițiile art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

La termenul de

judecată din data de 15 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a

pus în discuția părților competența de soluționare a cauzei în primă instanță,

părțile prezente având poziția exprimată în practicaua deciziei.

În ceea ce privește,

cauza de față, prin prisma excepției invocate, recursul este fondat în limitele

și pentru considerentele ce se vor arăta:

Art. 50 din Legea nr.

7/1996 prevede că împotriva încheierii prin care s-a solicitat înscrierea sau

radierea unui act sau fapt juridic, se poate formula cerere de reexaminare,

care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef.

Această din urmă

încheiere, la rândul ei, este supusă controlului judiciar, în sensul că

împotriva ei se poate formula plângere, care este de competența judecătoriei în

a cărei rază de competență teritorială se află imobilul.

Alineatul (3) al

aceluiași articol prevede că "Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi

atacată cu apel".

Având în vedere că

reclamanta și-a recalificat acțiunea în fața Tribunalului Mureș în sensul că, a

solicitat, în temeiul prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 7/1996

rectificarea cărții funciare nr. 91425 Târgu-Mureș, în cel de-al doilea ciclu

procesual, sunt incidente prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 7/1996

citat mai sus, deoarece prezenta acțiune constituie o cerere de rectificare a

cărții funciare care se soluționează în primă instanță de către judecătorie, ca

instanță de drept comun.

În aceste condiții,

competența revine Judecătoriei Târgu-Mureș în a cărei rază de competență

teritorială se află imobilul.

Pentru aceste

argumente, admite excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în

prima instanță de către Tribunalul Mureș, în baza art. 312 C. proc. civ.,

admite recursul, admite apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 139 din

9 februarie 2009 a Tribunalului Mureș, secția civilă, prin anularea sentinței

și trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la

Judecătoria Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția

necompetenței materiale de soluționare a cauzei în prima instanță de către

Tribunalul Mureș.

Admite recursul

declarat de reclamanta SC F. Târgu Mureș împotriva Deciziei civile nr. 124/A

din 26 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Admite apelul

declarat împotriva Sentinței civile nr. 139 din 9 februarie 2009 a Tribunalului

Mureș, secția civilă.

Anulează sentința și

trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria

Târgu-Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 15 octombrie 2010.

Procesat de GGC - DG