ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3406/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2753/ C din 5 decembrie 2006, a respins acțiunea formulată și precizată, precum și acțiunea conexă formulată reclamanta SC T.C. SA Târgu Mureș în contradictoriu cu pârâții I.S. și SC I.P. SRL Târgu Mureș, s-a luat act de declarația de renunțare la capătul de cerere privind sistarea stării de indiviziune și înscrierea în CF a dreptului de proprietate și a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtei suma de 11.200 lei cheltuielile de judecată. Instanța de fond, pentru a pronunța această hotărâre a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1109/1998 reclamanta SC T.C.

SA Târgu Mureș a vândut către SC P. SRL cota indiviză de 20,44 mp teren din cota exclusivă de 1621,36 mp teren înscris în CF 12950 Târgu Mureș nr. top 594/6 iar la 26 mai 1999 SC P. SRL a vândut către SC I.P. SRL spațiul comercial construcție împreună cu 20,44 mp teren cotă indiviză din cota exclusivă de 1621 mp. Tribunalul a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada că actul de voință a fost determinat de existența unui scop mediat ilicit întrucât pârâta SC P. SRL desfășura activitate comercială în zonă din anul 1992, iar corespondența purtată de părți probează că reclamanta avea cunoștință de scopul urmărit de cumpărătoare prin încheierea contractului. În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a luat act de renunțare la capetele de cerere privind sistarea stării de indiviziune și înscrierea în CF a dreptului de proprietate a reclamantei.

Apelul pârâtei SC I.P. SRL declarat împotriva încheierilor de ședință din data de 20 și 27 martie 2006 a fost respins ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității acestuia de către Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 30/A/2007 din 22 iunie 2007. Prin aceeași decizie, instanța de control judiciar a respins ca nefondat apelul reclamantei SC T.C. SA reținându-se că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică sub raportul criticilor formulate, făcându-se o corectă interpretare a materialului probator administrat. Împotriva deciziei nr. 30/A/2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamanta SC T.C. SA prin care a invocat drept motive de nelegalitate art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a reluat susținerile în legătură cu vicierea actului juridic a cărui nulitate a solicitat-o. Înalta Curte de Casație și Justiție, investită cu soluționarea recursului, a pronunțat decizia nr. 985 din 11 martie 2008 prin care a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC T.C. SA. Pentru a respinge recursul reclamantei, Înalta Curte examinând criticile aduse deciziei pronunțată prin prisma motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., a stabilit că reclamanta nu a indicat în motivele de recurs în ce constă în concret nelegalitatea deciziei, care ar fi acordat plus sau minus petita. În ceea ce privește al doilea temei de drept al recursului (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), Înalta Curte a constatat că și acesta este nefondat întrucât din corespondența purtată între reclamantă și SC P. SRL, în cursul anului 1992, cu privire la terenul pentru care s-a emis autorizație de construire provizorie pentru magazinul care urma să fie creat prin încheierea spațiului dintre unitățile magazinului L., rezultă că reclamanta avea cunoștință de scopul urmărit de cumpărătoare și în consecință reclamanta nu poate invoca necunoașterea scopului pentru care se cumpără terenul pe care de 6 ani exista magazinul. Împotriva deciziei nr. 985 din 11 martie 2008 reclamanta SC T.C. SA a formulat contestație în anulare prin care a invocat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs prin care contestau legalitatea vânzării cu rea credință a lucrului altuia.

În acest sens contestatoarea a susținut că analizarea doar a argumentelor privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru teren pe motiv de cauza ilicită nu atrage după sine, inutilitatea analizării argumentelor privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare a construcției motivată pe vânzarea lucrului altuia cu rea-credință, întrucât nu era subsumat argumentului analizat și nu avea doar rolul de a-l sprijini. Intimata SC I.P. SRL prin concluziile scrise depuse la dosar a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1) – (3) modificată și completată a luat în examinare excepția netimbrării contestației în anulare și a reținut: Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

Totodată, s-a instituit obligația persoanelor fizice cât și a persoanelor juridice de a achita taxele stabilite în sarcina lor anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Înalta Curte, constatând că taxele nu au fost achitate anticipat i-a pus în vedere contestatoarei în condițiile art. 20 alin. (2) raportat la art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, să plătească taxele de timbru datorate până la termenul de judecată din 14 noiembrie 2008 fiind citată cu această mențiune. Cum contestatoarea nu s-a conformat obligației de timbrare și nu a depus la dosar dovezile de plată în cuantumul datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea contestației în anulare ca netimbrată.

Înalta Curte, în temeiul art. 274 C. proc. civ., va respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata SC I.P. SRL ca fiind nedovedită întrucât nu au fost depuse la dosar documentele justificative în original pentru dovedirea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.C. SA – Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 985 din 11 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca netimbrată. Respinge cererea de acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 14 noiembrie 2008.