ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3406/2008

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, secția comercială și

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 2753/ C din 5 decembrie

2006, a respins acțiunea formulată și precizată, precum și acțiunea conexă

formulată reclamanta SC T.C. SA Târgu Mureș în contradictoriu cu pârâții I.S. și

SC I.P. SRL Târgu Mureș, s-a luat act de declarația de renunțare la capătul de

cerere privind sistarea stării de indiviziune și înscrierea în CF a dreptului

de proprietate și a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtei

suma de 11.200 lei cheltuielile de judecată.

Instanța de fond, pentru a pronunța

această hotărâre a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1109/1998

reclamanta SC T.C. SA Târgu Mureș a vândut către SC P. SRL cota indiviză de

20,44 mp teren din cota exclusivă de 1621,36 mp teren înscris în CF 12950 Târgu

Mureș nr. top 594/6 iar la 26 mai 1999 SC P. SRL a vândut către SC I.P. SRL spațiul

comercial construcție împreună cu 20,44 mp teren cotă indiviză din cota exclusivă

de 1621 mp.

Tribunalul a apreciat că în cauză nu

s-a făcut dovada că actul de voință a fost determinat de existența unui scop

mediat ilicit întrucât pârâta SC P. SRL desfășura activitate comercială în zonă

din anul 1992, iar corespondența purtată de părți probează că reclamanta avea cunoștință

de scopul urmărit de cumpărătoare prin încheierea contractului.

În temeiul art. 246 C. proc. civ., s-a

luat act de renunțare la capetele de cerere privind sistarea stării de indiviziune

și înscrierea în CF a dreptului de proprietate a reclamantei.

Apelul pârâtei SC I.P. SRL declarat

împotriva  încheierilor de ședință din data de 20 și 27 martie 2006 a fost

respins ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității acestuia de către

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia nr. 30/A/2007 din 22 iunie 2007.

Prin aceeași decizie, instanța de

control judiciar a respins ca nefondat apelul reclamantei SC T.C. SA

reținându-se că instanța de fond a dat o hotărâre legală și temeinică sub

raportul criticilor formulate, făcându-se o corectă interpretare a materialului

probator administrat.

Împotriva deciziei nr. 30/A/2007

pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamanta SC T.C. SA

prin care a invocat drept motive de nelegalitate art. 304 pct. 6 și 9 C. proc.

civ., în dezvoltarea cărora a reluat susținerile în legătură cu vicierea

actului juridic a cărui nulitate a solicitat-o.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

investită cu soluționarea recursului, a pronunțat decizia nr. 985 din 11 martie

2008 prin care a respins, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC T.C. SA.

Pentru a respinge recursul reclamantei,

Înalta Curte examinând criticile aduse deciziei pronunțată prin prisma

motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., a stabilit că reclamanta

nu a indicat în motivele de recurs în ce constă în concret nelegalitatea

deciziei, care ar fi acordat plus sau minus petita. În ceea ce privește al

doilea temei de drept al recursului (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), Înalta

Curte a constatat că și acesta este nefondat întrucât din corespondența purtată

între reclamantă și SC P. SRL, în cursul anului 1992, cu privire la terenul

pentru care s-a emis autorizație de construire provizorie pentru magazinul care

urma să fie creat prin încheierea spațiului dintre unitățile magazinului L., rezultă

că reclamanta avea cunoștință de scopul urmărit de cumpărătoare și în

consecință reclamanta nu poate invoca necunoașterea scopului pentru care se

cumpără terenul pe care de 6 ani exista magazinul.

Împotriva deciziei nr. 985 din 11

martie 2008 reclamanta SC T.C. SA a formulat contestație în anulare prin care a

invocat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra motivului de recurs

prin care contestau legalitatea vânzării cu rea credință a lucrului altuia.

În acest sens contestatoarea a

susținut că analizarea doar a argumentelor privind nulitatea absolută a contractului

de vânzare-cumpărare pentru teren pe motiv de cauza ilicită nu atrage după

sine, inutilitatea analizării argumentelor privind nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare a construcției motivată pe vânzarea lucrului altuia cu

rea-credință, întrucât nu era subsumat argumentului analizat și nu avea doar

rolul de a-l sprijini.

Intimata SC I.P. SRL prin concluziile

scrise depuse la dosar a solicitat respingerea contestației în anulare ca

nefondată.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la art. 11 și art. 20 alin. (1) – (3) modificată și

completată a luat în examinare excepția netimbrării contestației în anulare și

a reținut:

Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse

la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute

de acest act normativ.

Totodată, s-a instituit obligația

persoanelor fizice cât și a persoanelor juridice de a achita taxele stabilite

în sarcina lor anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de

către instanță.

Înalta Curte, constatând că taxele nu

au fost achitate anticipat i-a pus în vedere contestatoarei în condițiile art. 20

alin. (2) raportat la art. 3 lit. g) din Legea nr. 146/1997, să plătească

taxele de timbru datorate până la termenul de judecată din 14 noiembrie 2008 fiind

citată cu această mențiune.

Cum contestatoarea nu s-a conformat

obligației de timbrare și nu a depus la dosar dovezile de plată în cuantumul

datorat, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din normele

metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea contestației în anulare

ca netimbrată.

Înalta Curte, în temeiul art. 274 C.

proc. civ., va respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata

SC I.P. SRL ca fiind nedovedită întrucât nu au fost depuse la dosar documentele

justificative în original pentru dovedirea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC T.C. SA – Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 985

din 11 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ca netimbrată.

Respinge cererea de acordarea cheltuielilor

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 14 noiembrie 2008.