ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1114/2011

Asupra recursurilor de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin sentința comercială nr. 1441 din 17 octombrie 2007, instanța a respins acțiunea judiciară promovată de reclamanții M.A. și M.V., astfel cum a fost succesiv completată, modificată și precizată la 08 septembrie 2004, 19 iunie 2006, 31 ianuarie 2007, respectiv 14 septembrie 2007, în contradictoriu cu pârâtele SC L.P. SRL și SC V.C. SRL. A respins, pe cale de consecință, cererea de chemare în garanție promovată de pârâta SC L.P. SRL Tg.Mureș, în contra intervenientei SC F. SA – societate în lichidare reprezentată de lichidator judiciar ec. MPI. - practician în insolvență, a respins, tot pe cale de consecință, și cererea de chemare în garanție promovată de pârâta SC V.C.

SRL Tg.Mureș, în contra aceleiași interveniente SC F. SA Tg.Mureș, a respins excepția de fond și peremptorie a lipsei calității procesuale active a reclamantei reconvențional SC L.P. SRL Tg.Mureș, invocată de pârâții reconvenționali M.A. și M.V. A respins acțiunea reconvențională promovată de pârâta-reclamant reconvențional SC L.P. SRL Tg.Mureș, în contra reclamanților-pârâți reconvenționali M.A. și M.V. și a respins acțiunea reconvențională promovată de pârâta-reclamant reconvențional SC V.C. SRL Tg.Mureș, în contra reclamanților - pârâți reconvenționali M.A. și M.V. În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că întreaga suprafață de 96 mp, aferentă activului denumit de împricinați magazinul nr. 38 Autoservire, este înscrisă în cartea funciară în beneficiul chiar al pârâtelor și suprafața de 40 mp aferentă activului denumit „depozit și centru I.C.V.A.” este înscrisă în cartea funciară în beneficiul chiar al pârâtei SC L.P.

SRL, astfel încât operează opozabilitatea respectivului drept de proprietate, reclamanții trebuind mai întâi a-și disputa pretinsul drept real în contradictoriu chiar cu pârâtele pe calea unei acțiuni în revendicare imobiliară, după dezlegarea respectivului diferend putând pretinde fructele imobilului. S-a reținut că reclamanții nu sunt titularii exclusivi ai suprafeței de teren afectată spațiilor comerciale în suprafață de 96 mp, ci doar ai unei fracțiuni din acel teren, dreptul lor real nefiind determinat în concret. Or, coproprietatea reclamanților asupra terenului dobândit de la copermutantă are un caracter forțat și perpetuu atâta timp cât vor exista edificatele – spațiile comerciale de la parterul celor două blocuri de locuințe, precum și locuințele însele.

În ce privește suprafața de 914 mp reprezentând curtea betonată, rampă de încărcare/descărcare și depozite, dând eficiență dreptului de servitute în dauna terenului reclamanților și în beneficiul pârâtelor, cererea a fost respinsă. Cu privire la cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolută parțială a contractului de schimb nr. 1407 din 01 iunie 1999 intervenit între SC F. SA și reclamanții-pârâți reconvenționali M.A. și M.V., prima instanță a reținut, în esență, că vânzarea terenului afectat activului magazin nr. 38 Autoservire, nu se putea realiza decât în condițiile prescrise de legiuitor prin H.G. nr. 331/1992, adică la cererea proprietarilor spațiilor comerciale achiziționate anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor afectate spațiilor comerciale și doar după evaluarea lor la prețul convenit.

Or, este evident că reclamantele reconvențional și pârâta reconvențional SC F. SA nu au ajuns la o manifestare de voință concordantă în privința și a transferului dreptului de proprietate terenurilor afectate activului magazin nr. 38 Autoservire. În privința recunoașterii unui drept de servitute de trecere asupra terenului aferent spațiului comercial aflat în proprietatea reclamantelor reconvențional, judecătorul a apreciat cererea lor reconvențională ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile ori situațiile reglementate prin dispozițiunile art. 576-673 C. civ. În ceea ce privește cererea privind diminuarea suprafeței construite aferentă Magazinului nr. 20 F. la suprafața tabulară de 485 mp și cererea privind rectificarea mențiunilor de sub B 66-67 din C.F.

col.nr. 34508 Tg.Mureș în sensul diminuării suprafeței terenului aferent Magazinului nr. 20 F. la 485 mp de la 526 mp și a radierii suprafeței de 96 mp aferentă Magazinului nr. 38 Autoservire, tribunalul a apreciat că aceste cereri cad sub incidența dispozițiunilor art. 36 din Legea nr. 7/1996, însă niciuna din cele 4 situații prevăzute acolo în abstract de legiuitor nu se regăsesc în starea de fapt reținută cu ocazia dezlegării cauzei. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul prevăzut de lege, SC V.C.SRL, SC L.P. SRL, M.A. și M.V. SC V.C. SRL a arătat, în motivarea apelului, că a solicitat în nenumărate rânduri clarificarea situației terenului, întrucât chemata în garanție SC F. SA avea obligația atât legal, cât și contractual de a înstrăina terenul aferent construcțiilor, proprietarilor acestor construcții.

Cu toate acestea, chemata în garanție a încheiat contractul de schimb cu reclamanții M.A. și M.V. în mod nelegal și fraudând legea. SC L.P. SRL a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, admiterea acțiunii reconvenționale în sensul constatării nulității absolute a contractului de schimb autentificat sub nr. 1407 din 01 iunie 1999 cu privire la suprafața de 96 mp teren în cotă indiviză din terenul înscris sub nr.top 3511/65 din C.F. 34508-col. Tg.Mureș, constatarea nulității absolute și parțiale a aceluiași contract de schimb cu privire la suprafața de 41 mp construcție și teren din totalul de 526 mp, diminuarea respectivei suprafețe construită aferentă Magazinului nr.20 la suprafața tabulară de 485 mp, potrivit mențiunilor de carte funciară, rectificarea mențiunilor de carte funciară de sub B66-67 din C.F.

nr. 34508-col Tg.Mureș în sensul diminuării suprafeței terenului aferent Magazinului nr.20 la suprafața de 485 mp și a radierii suprafeței de 95 mp aferentă activului propriu, obligarea vânzătoarei SC F. SA să îi vândă cota indiviză de 93 mp din terenul pe care ar fi edificat activul propriu Magazinul nr. 38, obligarea pârâților reconvenționali la recunoașterea dreptului de folosință asupra terenului aferent Magazinului nr. 38 și al accesului la folosința comună asupra rampei de încărcare-descărcare și a curții de aprovizionare situată în proximitatea activului, cu obligarea adversarilor procesuali la suportarea cheltuielilor de judecată. În motivarea apelului SC L.P. SRL a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr.937/08 iunie 1992 intervenit între vânzătoarea SC F. SA Tg.Mureș și cumpărătoarea SC T.C.

SRL Tg.Mureș – antecesoarea sa – pe lângă transmiterea dreptului de proprietate asupra activului denumit Magazinul nr. 38 s-a stipulat și o promisiune de vânzare a terenului aferent acestuia din partea aceleiași vânzătoare, tranzacția urmând a fi încheiată după ce vânzătoarea își va fi obținut titlul de proprietate asupra respectivului teren ce urma să fie evaluat la momentul dobândirii lui. Apoi, s-a susținut că vânzătoarea SC F. SA Tg.Mureș nu avea posibilitatea juridică de a transmite deplinul drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 419 mp pe care sunt edificate curtea interioară, rampa de încărcare/descărcare, depozite și Magazinul nr. 38, întrucât respectivele imobile sunt incluse într-un vast condominiu reprezentat de blocul de locuințe cu mai multe etaje, respectivul teren aflându-se în indiviziune forțată între toți acești proprietari de construcții.

În privința dreptului de servitute prima instanță a respins capătul de cerere ca fiind lipsit de interes, întrucât dreptul de servitute este înscris în cartea funciară, în condițiile în care obiectul cererii era obligarea reclamanților la respectarea acestui drept tabular. În motivarea apelului reclamanților M.V. și M.A., aceștia au arătat că prin contractul de schimb autentificat sub nr. 1407 din 01 iunie 1999 de notarul public E.B., încheiat cu vânzătoarea SC F. SA Tg.Mureș, au devenit proprietarii magazinului nr. 20 Tg.Mureș denumit P.B.C.I.C.V.A. cu suprafața de 526 mp teren pe care este edificat depozitul I.C.V.A., rampă de încărcare/descărcare și curte betonată, toate acestea din urmă în suprafață de 419 mp.

Prin aceeași convenție reclamanții au susținut că au dobândit dreptul de proprietate în indiviziune asupra suprafeței de teren de 96 mp pe care este edificat magazinul nr. 38 Tg.Mureș aflat în proprietatea pârâtelor ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare prin licitație publică la 22 mai 1992 organizat de aceeași vânzătoare SC F. SA Tg.Mureș. S-a arătat că la momentul înstrăinării activului Magazin nr. 38 Tg.Mureș vânzătoarea SC F. SA deținea titlu de proprietate doar asupra construcțiilor spațiului comercial respectiv, nu și asupra terenului pe care acestea erau edificate. Din acest motiv, în perioada ce a urmat înstrăinării activului descris anterior, vânzătoarea SC F. SA Tg.Mureș a promovat mai multe acțiuni judiciare în contra cumpătătoarei SC T.C.

SRL - antecesoarea pârâtelor din pricina de față – pentru a obține recunoașterea judiciară a unor compensații financiare pentru folosința întregului imobil care ulterior a fost înstrăinat în beneficiul lor, dar și evacuarea cumpărătoarei din respectivele spații. Vânzătoarei SC F. SRL i-au fost recunoscute compensațiile financiare solicitate cumpărătoarei și au fost și executate, evacuarea cumpărătoarei din aceleași spații nu s-a mai putut însă executa întrucât a intervenit divizarea debitoarei respectivei obligații. În acest fel acele hotărâri judecătorești au fost lipsite de opozabilitate față de noile societăți comerciale născute prin divizare. Reclamanții au mai arătat că atât spațiul comercial denumit Depozit - centru I.C.V.A.

în suprafață de 40 mp, cât și spațiul constând în curte betonată, rampă de încărcare/descărcare, depozite în suprafață de 419 mp sunt folosite fără titlu de pârâte și respectiv de pârâta SC L.P. SRL (suprafață de 40 mp), deși respectivele imobile le aparțin, motiv pentru care au și solicitat despăgubiri bănești acestor pârâte pentru folosința abuzivă a acestor spații. Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva cererilor de apel formulate și a prevederilor art. 295 C. proc. civ., a reținut următoarele: În urma unei licitații publice – nr. 3 din 22 mai 1992 – SC T.C. SRL Tg.Mureș antecesoarea comună a pârâtelor SC V.C. SRL Tg.Mureș, respectiv SC L.P.

SRL Tg.Mureș a dobândit, prin cumpărare de la SC F. SA, dreptul de proprietate asupra spațiului comercial denumit „Magazinul alimentar nr. 38 Autoservire” în suprafață de 964 mp, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 937 din 08 iunie 1992. Vânzătoarea s-a obligat ca, după recunoașterea în beneficiul ei a dreptului de proprietate asupra terenului afectat spațiului comercial litigios și a evaluării lui, să îl înstrăineze cumpărătoarei în schimbul prețului rezultat din evaluarea din acel moment – decizia civilă nr. 226/A din 08 mai 2000 pronunțată în dosarul nr. 396/1999/E de Curtea de Apel Tg.Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. La data de 25 februarie 1994 SC F. SA Tg.Mureș a dobândit dreptul de proprietate și asupra terenului afectat condominiului la parterul căruia sunt situate spațiile comerciale litigioase, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria MS nr.0015 eliberat de Consiliul județean Mureș.

Promisiunea de vânzare asumată de vânzătoarea SC F. SA Tg.Mureș stipulată în contractul nr. 937 din 08 iunie 1992 nu s-a mai realizat nicicând, ba dimpotrivă, SC F. SA Tg.Mureș a promovat în contra SC T.C. SRL Tg.Mureș acțiuni judiciare pentru recunoașterea unor pretenții reprezentând prețul folosinței terenului afectat spațiului comercial înstrăinat către aceasta din urmă și pentru beneficiu nerealizat de la înstrăinarea spațiului comercial și până la recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului afectat respectivului spațiu comercial. Și SC T.C.

SRL Tg.Mureș a inițiat acțiuni judiciare împotriva SC F. SA Tg.Mureș prin care a urmărit fie obligarea acesteia din urmă la înstrăinarea terenului afectat spațiului comercial vândut anterior, fie criticând executarea contractului de vânzare-cumpărare a spațiului comercial litigios motivat de neconcordanțele suprafețelor identificate în documentația prealabilă licitației publice de vânzare și cele identificate ulterior prin noi măsurători. Despre toate aceste litigii și soluțiile adoptate de instanțele de judecată investite cu dezlegarea lor face vorbire Înalta Curte de Casație și Justiție în considerentele Deciziei nr. 2126 din 24 iulie 1997 pronunțată în dosarul nr. 2207/1997. S-a mai arătat că este relevantă și sentința civilă nr. 2718 din 28 septembrie 1995 pronunțată în dosarul nr. 4702/1995 de Tribunalul Mureș prin care a fost admisă acțiunea comercială îndreptată de SC F. SA, în contra SC T.C.

SRL prin care aceasta din urmă a fost obligată la 84.000.000 lei vechi despăgubiri pentru lipsirea de folosință a S.C. F. S.A. a spațiului comercial denumit „Magazinul alimentar nr. 20”, dar și la câte 6.000.000 lei lunar cu același titlu până la evacuarea efectivă a spațiului deținut fără drept, hotărâre judecătorească menținută și în urma controlului jurisdicțional al apelului – Decizia nr. 156/A din 25 noiembrie 1997 pronunțată în dosarul nr. 1788/1995 de Curtea de Apel Tg.Mureș – dar și al recursului – decizia nr. 4874 din 21 septembrie 2001 pronunțată în dosarul nr. 6580/2000 de Înalta curte de Casație și Justiție. Până la finalizarea tuturor acestor proceduri judiciare, atât SC T.C. SRL, cât și SC F. SA au îndeplinit formele de intabulare a imobilelor.

Mai mult, SC F. SA a încheiat contractul de schimb nr. 1407 din 01 iunie 1999 cu reclamanții M.A. și M.V. prin care le-a transmis dreptul de proprietate asupra activului „Magazin nr. 20 – F. – P.B. și I.C.V.A., dimpreună cu terenul în suprafață de 526 mp, respectiv de 96 mp. SC T.C. SRL Tg.Mureș s-a divizat total în două societăți – SC V.C. SRL, respectiv SC L.P. SRL La operațiunea de divizare s-a procedat și la împărțirea spațiului comercial dobândit de SC T.C. SRL de la SC F. SA, societățile pârâte procedând deîndată și la intabularea spațiilor comerciale dobândite prin divizare de la antecesoarea SC T.C. SRL. Imobilele care fac obiectul disputei dintre părți sunt următoarele: spațiul comercial în suprafață de 96 mp aferentă activului denumit de părți „Magazin nr. 38 Autoservire”, spațiul comercial în suprafață de 40 mp aferentă activului denumit „depozit și centru I.C.V.A.” – doar în contradictoriu cu pârâta SC L.P.

SRL, terenul în suprafață totală de 419 mp afectată activelor curte betonată, rampă de încărcare/descărcare, depozite, toate aceste imobile făcând obiectul contractului de schimb dintre SC F. SA și reclamanții M.A. și M.V. Cu privire la spațiul comercial în suprafață de 96 mp, Curtea a reținut că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra activului SC F. SA Tg.Mureș denumit Magazinul nr. 20 „F. - P.B. și I.C.V.A.”, prin contractul de schimb nr. 1407 din 01 iunie 1999, fără însă a fi indicată suprafața respectivelor spații comerciale, fără a fi identificate efectiv în cadrul condominiului unde se găsesc ele și fără a fi efectuate măsurători topografice în acest sens.

Analizând comparativ lucrările de expertiză topografică relevante în cauză, Curtea a reținut că respectivul activ se poate afla amplasat la parterul blocului de locuințe din Municipiul Tg.Mureș, județul Mureș, tronson 1141 F compus din sala de vânzare, depozit cameră de frig, depozit materii prime, bucătărie, grup sanitar, curte de serviciu și rampă comună cu cota de 526/1360 din întreg, înscris în C.F. col.34508 Tg.Mureș, sub nr.top. 3511/65. Din expertiza d-nei H.V. rezultă că spațiile comerciale în suprafață de 96 mp aparținând activului „Magazin nr. 38 Autoservire” – în realitate în suprafață de 108,357 mp – sunt ocupate de pârâte, din care spațiul comercial în suprafață de 49,1116 mp de către pârâta SC L.P.

SRL, iar cea de 49,246 mp de către SC V.C. SRL. Pe de altă parte însă, suprafața spațiului comercial de 49,1116 mp este cuprinsă în suprafața de 168 mp de sub nr.cadastral 1094/0/2 înscrisă în C.F. ind.34474 Tg.Mureș înscrisă în proprietatea SC L.P. SRL. Tot astfel, din suprafața spațiului comercial de 49,246 mp o suprafață de 6,75275 mp este cuprinsă în suprafața de 145 mp de sub nr.cadastral 1094/0/1 înscrisă în C.F. ind. 34474 Tg.Mureș înscrisă în proprietatea SC V.C. SRL, iar cea de 42,5185 mp este cuprinsă în suprafața de 435 mp de sub nr.cad.1095/0/1 înscrisă în C.F. nr. 34508 Tg.Mureș înscrisă în proprietatea aceleiași pârâtă.

Cum întreaga suprafață de 96 mp este înscrisă în cartea funciară în beneficiul chiar al pârâtelor, în modalitatea expusă anterior, iar prin efectul dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 7/1996 „înscrierile în cartea funciară devin opozabile față de terți de la data înregistrării cererii”, inclusiv față de reclamanți, s-a constatat că nu poate fi admisă cererea de obligare la restituirea folosului nerealizat ca titular al dreptului de proprietate de către reclamanți. Întrucât este disputat însuși dreptul de proprietate, este necesar să se stabilească în mod cert și indubitabil proprietarul imobilului, urmând ca acestuia să-i revină și fructele bunului imobil, conform art. 483 C. civ.

Privitor la suprafața de teren de 96 mp (în realitate de 108,357 mp) aceasta aparține spațiilor comerciale descrise anterior, cota de participare față de întreg terenul fiind diminuată proporțional de cotele de participare a locuințelor cuprinse în cele două blocuri, dar și de spațiile aflate în indiviziune forțată între toți acești proprietari. Dreptul de proprietate asupra terenului nu a fost dobândit pur și simplu de către SC F. SA, ci în coproprietate forțată și nu putea fi transmis reclamanților decât în această modalitate. Astfel reclamanții nu sunt titularii exclusivi ai suprafeței de teren afectată spațiilor comerciale în suprafață de 96 mp (de 108,357 mp), ci doar ai unei fracțiuni din acel teren, dreptul lor real nefiind determinat în concret.

Or, coproprietatea reclamanților asupra terenului dobândit are un caracter forțat și perpetuu atâta timp cât vor exista edificatele – spațiile comerciale de la parterul celor două blocuri de locuințe, precum și locuințele însele. În ce privește suprafața de 914 mp reprezentând curtea betonată, rampă de încărcare/descărcare și depozite, Curtea reține că, în mod corect curtea betonată a fost identificată de experta H.V. ca fiind în suprafață de 364,10 mp fără rampa de 35,916 mp, iar de expertul G.A., prin scădere cu suprafețele atribuite spațiilor comerciale deținute de SC L.P. SRL, în suprafață de 372 mp cu tot cu rampa identificată de experta H. în suprafață de 35,916 mp. De la efectuarea expertizei de către experta H.V.

și până la efectuarea lucrării topo de către expertul G.A. au intervenit modificări esențiale. Astfel, din activul identificat de d-na H.V. sub denumirea de „ambalaj I.C.V.A.” – nr.25 în suprafață de 16,00 mp, pârâta SC V.C. SRL și-a prelungit un depozit cu suprafața de 4,3656 mp, iar pe suprafața de 133 mp pârâta SC L.P. SRL a edificat un depozit, intabulat în C.F. nr. 34508 col. Tg.Mureș sub nr.cad.1096/0/1, precum și rampa încărcare pâine I.C.V.A. - reperul nr. 28 în expertiza d-nei H.V.- în suprafață de 6,888 mp În aceste condiții, prima instanță a identificat, în concret, existența unei curți de serviciu liberă de orice afectațiuni în suprafață de doar 336,084 mp, a unei rampe – reper nr. 26 în expertiza d-nei H.V.– în suprafață de 35,916 mp.

Cu privire la această cerere se constată înscrierea în cartea funciară de către antecesorul în dreptul real de administrare al S.C. F. S.A., respectiv I.C.S.M.A. Mureș – supunerea terenului afectat curții betonate și a rampei de 35,916 mp unei servituți în beneficiul fondului dominant reprezentat de activul spațiu comercial denumit Magazinul nr.38-Autoservire transmis de SC F. SA prin vânzare în profitul antecesoarei pârâtelor SC T.C. SRL În acest fel, SC F. SA a dobândit ulterior dreptul de proprietate a respectivului teren afectat de aceeași servitute, tot astfel cum l-a dobândit și reclamanții.

Cum servitutea constatată nu a fost radiată din cartea funciară a imobilului litigios, dat fiind că la momentul la care aceasta a fost înscrisă nu opera doar efectul opozabilității față de terți, ci chiar înscrierea în cartea funciară a unui drept avea efect constitutiv de drepturi reale – servitutea fiind un drept real-dezmembrământ al dreptului de proprietate – dreptul de servitute al pârâtelor asupra terenului aparținând reclamanților există și nu poate fi ignorat. Cu privire la spațiul comercial denumit de părți „depozit și centru I.C.V.A.” – reperele nr. 19-20, 25 denumite I.C.V.A., Depozit I.C.V.A. respectiv Ambalaje I.C.V.A. - în suprafață de 41,06 mp –acesta a fost în mod corect identificat de prima instanță, ca fiind în realitate cuprins în suprafața de 50 mp de sub nr.cadastral 1096/0/1 înscrisă în C.F.

ind.34508 Tg.Mureș și aflată în proprietatea SC L.P. SRL. Cum întreaga suprafață de 40 mp (după calculele primei instanțe fiind de fapt 41,06 mp) aferentă activului denumit de părți „depozit și centru I.C.V.A.” este înscrisă în cartea funciară în beneficiul chiar al pârâtei SC L.P. SRL, în modalitatea expusă anterior, iar prin efectul dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 7/1996 „înscrierile în cartea funciară devin opozabile față de terți de la data înregistrării cererii”, inclusiv față de reclamanți, nu poate fi admisă cererea de obligare la restituirea folosului nerealizat ca titular al dreptului de proprietate de către reclamanți. Întrucât este disputat însuși dreptul de proprietate, s-a reținut că este necesar să se stabilească în mod cert și indubitabil proprietarul imobilului, urmând ca acestuia să-i revină și fructele bunului imobil, conform art. 483 C. civ.

Celelalte cereri ale reclamanților având caracter accesoriu în raport cu cererile menționate anterior astfel încât soarta celor accesorii nu va putea decât să urmeze soarta celor principale – „accesorium sequitur principalae ”. În privința cererii reconvenționale de constatare a nulității absolută parțială a contractului de schimb nr. 1407 din 01 iunie 1999 intervenit între SC F. SA și reclamanții-pârâți reconvenționali M.A. și M.V., Curtea a reținut că SC F. SA a dobândit dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 722,23 mp, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MS nr. 0015 din 25 februarie 1994, iar dreptul de proprietate asupra terenului a fost înscris în cartea funciară în beneficiul SC F. SA.

În mod legal dreptul de proprietate a fost transmis pârâților-reclamanți reconvenționali M.A. și M.V., în temeiul contractului de schimb nr. 1407 din 01 iunie 1999. Este adevărat că SC F. SA s-a obligat să vândă terenul afectat activului înstrăinat SC T.C. SRL, deîndată ce va fi obținut titlul de proprietate asupra lui și că nu și-a îndeplinit respectiva obligație, din moment ce a înstrăinat terenul prin contractul de schimb a cărui nulitate se cere. Cu toate acestea, vânzarea terenului afectat activului Magazin nr. 38 Autoservire nu se putea realiza decât în condițiile prescrise de legiuitor prin H.G. nr. 331/1992, adică la cererea proprietarilor spațiilor comerciale achiziționate anterior dobândirii dreptului de proprietate asupra terenurilor afectate spațiilor comerciale și doar după evaluarea lor la prețul convenit.

Or, din actele dosarului nu rezultă că SC T.C. SRL a cerut SC F. SA încheierea contractului de vânzare cumpărare și cu privire la teren, cele trei înscrisuri depuse la dosar de SC V. SRL nu conțin nici o mențiune care să dovedească faptul că au fost primite de SC F. SA. Este evident că părțile nu au ajuns la o manifestare de voință concordantă în privința transferului dreptului de proprietate asupra terenurilor afectate activului Magazin nr. 38 Autoservire, dovadă fiind și numeroasele litigii purtate între părți, fie că a fost vorba de acțiuni judiciare promovate de SC F. SA pentru recunoașterea unor pretenții reprezentând prețul folosinței terenului afectat spațiului comercial înstrăinat către SC T.C.

SRL și pentru beneficiu nerealizat de la înstrăinarea spațiului comercial, până la acțiuni privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului afectat respectivului spațiu comercial. Și T.C. SRL Tg.Mureș a inițiat acțiuni judiciare împotriva SC F. SA Tg.Mureș prin care a urmărit inclusiv anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MS nr. 0015 din 25 februarie 1994. În concluzie, nefiind în prezența motivului de nulitate invocat de reclamanții-pârâți reconvenționali, respectiv frauda la lege, Curtea consideră perfect legală soluția primei instanțe de respingere a cererii de constatare a nulității absolute parțială a contractului de schimb.

Legat de cererea formulată de SC L.P.SRL de obligare a SC F. SA Tg.Mureș la vânzarea cotei indivize de 96 mp teren, cotă înscrisă în cartea funciară ca aparținând magazinului 38, aceasta nu a fost admisă si pentru că cererea este îndreptată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință. Astfel, SC F. SA figurează ca radiată din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș la data de 14 iunie 2007 în baza cererii formulate de către lichidatorul judiciar MPI. La data radierii din Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Mureș, SC F. SA si-a pierdut capacitatea procesuală de folosință, astfel încât nu mai poate sta în judecată ca pârâtă. Fiind lipsită de personalitate juridică, SC F. SA nu mai poate fi obligată în prezent să încheie contractul de vânzare cumpărare cu privire la teren.

Aceeași reclamantă-reconvențional SC L.P. SRL a mai solicitat prin acțiunea ei judiciară reconvențională îndreptată împotriva pârâților reconvenționali SC F. SA, M.A. și M.V.: - diminuarea suprafeței construite aferentă Magazinului nr. 20 F. la suprafața tabulară de 485 mp, - rectificarea mențiunilor de sub B66-67 din C.F. col. nr. 34508 Tg.Mureș în sensul diminuării suprafeței terenului aferent Magazinului nr. 20 F. la 485 mp de la 526 mp și a radierii suprafeței de 96 mp aferentă Magazinului nr. 38 Autoservire. În mod corect a reținut prima instanță că aceste cereri de rectificare a cărții funciare cad sub incidența dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 7/1996 însă niciuna din cele 4 situații prevăzute acolo în abstract de legiuitor nu se regăsesc în starea de fapt reținută în cauză, motiv pentru care și aceste cereri în mod corect au fost respinse.

În privința cererii de recunoaștere unui drept de servitute asupra imobilelor litigioase, așa cum s-a reținut anterior, în cartea funciară a fost înscrisă de către antecesorul în dreptul real de administrare al SC F. SA, respectiv I.C.S.M.A. Mureș – supunerea terenului afectat curții betonate și a rampei de 35,916 mp unei servituți în beneficiul fondului dominant reprezentat de activul spațiu comercial denumit Magazinul nr. 38 - Autoservire transmis de SC F. SA prin vânzare în profitul antecesoarei pârâtelor SC T.C. SRL În acest fel, SC F. SA a dobândit ulterior dreptul de proprietate a respectivului teren afectat de aceeași servitute, tot astfel cum l-au dobândit și reclamanții.

Cum servitutea constatată nu a fost radiată din cartea funciară a imobilului litigios, dat fiind că la momentul la care aceasta a fost înscrisă nu opera doar efectul opozabilității față de terți, ci chiar înscrierea în cartea funciară a unui drept avea efect constitutiv de drepturi reale – servitutea fiind un drept real-dezmembrământ al dreptului de proprietate – în mod corect a reținut instanța de apel că cererea reclamantelor-reconvenționale SC L.P. SRL și SC V.C. SRL de recunoaștere și respectiv instituire a unui drept de servitute apare ca lipsită de un interes actual. Din moment ce dreptul de servitute este înscris în cartea funciară acesta este opozabil inclusiv pârâților reconvenționali, iar apărarea lui, în caz de tulburare (care nu fost dovedită), se poate face printr-o acțiune posesorie, fiind lipsită de interes acțiunea confesorie de servitute.

În privința recunoașterii unui drept de servitute de trecere asupra terenului aferent spațiului comercial aflat în proprietatea reclamantelor reconvențional, în mod corect instanța de apel a apreciat cererea lor reconvențională ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile ori situațiile reglementate prin dispozițiunile art. 576-673 C. civ. Situația de speță ar fi impus incidența mai degrabă a unui eventual drept de superficie, astfel cum este definit interpretativ prin dispozițiunile art. 492 C. civ., coroborate cu cele ale art. 11 din Decretul-lege nr. 115/1938, ori ale art. 22 din Decretul nr. 167/1958, ori ale art. 21 din Legea nr. 7/1996. Față de toate considerentele expuse, apreciind că dezlegarea dată de prima instanță tuturor cererilor deduse judecății este legală și temeinică, în baza art. 296 C. proc.

civ., Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 55A din 27 septembrie 2010 a respins apelurile declarate și a păstrat hotărârea atacată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții M.V. și M.A. și pârâta SC V.C. SRL TÂRGU-MUREȘ, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Recursul declarat de reclamanți a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii apelului și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată. Prin criticile formulate, recurenții au susținut că prin contractul de schimb încheiat cu SC F. SA, au dobândit dreptul de proprietate asupra unor spații comerciale și teren, care sunt ocupate și folosite abuziv de către pârâtă.

Precizează că obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat de SC T.C. SRL cu SC F. SA au fost spațiile comerciale în suprafață de 694 mp, astfel cum rezultă și din decizia nr. 129/1993 a Curții de Apel Târgu Mureș și sentința civilă nr. 2718/1995 a Tribunalului Mureș, decizia 2207/1997 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și decizia nr. 4874/2001pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Suprafețele comerciale care depășesc suprafață de 694 mp, aparțin magazinului nr. 20 în suprafață de 563 mp și cuprinde curtea de serviciu, berăria, rampa, depozitul I.C.V.A., spațiul I.C.V.A. și polar bar, toate acestea fiind marcate cu roșu în expertiza efectuată de către expertul D.R.

Instanța de apel a ignorat aceste concluzii ale expertizei și și-a întemeiat concluziile pe expertiza inginer G.A. În continuare, reclamanții au arătat că spațiile care intră în componența magazinului 20 au fost identificate, fiind stabilită suprafața lor. Susține că a intabulat dreptul de proprietate asupra magazinului 20, anterior înscrierii dreptului de proprietate asupra magazinului 38. Reclamanții arată că instanța de apel a refuzat solicitarea de probe, privind de depunerea actului de adjudecare al magazinului 38. De asemenea, arată că în mod nelegal instanța de apel a respins cererea privind suspendarea acțiunii de față, până la soluționarea acțiunii în revendicare aflată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș.

Împotriva deciziei nr. 55A din 27 septembrie 2010, a formulat recurs și pârâta SC V.C. SRL TÂRGU-MUREȘ, în temeiul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, admiterea apelului în sensul admiterii cererii reconvenționale. În susținerea recursului, pârâta a susținut că izvorul pretențiilor reclamanților este contractul de schimb, iar înscrierea în cartea funciară s-a efectuat în temeiul acestui contract. Cu toate acestea, instanța de apel face o determinare a suprafețelor care se cuvin reclamanților , deși susține că cea mai relevantă expertiză este cea efectuată de expertul L., care explică greșeala efectuată de SC F. SA cu prilejul vânzării la licitație a activelor.

Pârâta susține că sus menționatul contract de schimb este încheiat prin fraudarea legii și pe cale de consecință nu poate produce efecte opozabile. Recursul reclamanților M.V. și M.A. este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente : Prealabil examinării criticilor formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că deși reclamanții le-au subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au fost invocate și aspecte de netemeinicie care scapă controlului de legalitate al instanței de recurs. Astfel, chestiunea interpretării probelor administrate în cauză, de către instanțele devolutive, respectiv rapoarte de expertiză tehnică și înscrisuri, reprezintă aspecte de fapt care nu pot fi analizate în această cale de atac.

De asemenea, asupra cererii formulată în fața instanței de apel privind suspendarea judecății în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanța are libertatea de a apreciere în funcție de propria motivare și de îndeplinirea cerințelor textului de lege sus evocat. În ceea ce privește cererea de despăgubiri, aceasta a primit dezlegarea corectă de către ambele instanțe, în sensul că întreaga suprafață de 96 mp aferentă magazinului nr. 38 este înscrisă în cartea funciară în beneficiul pârâtelor, astfel încât dreptul de proprietate astfel înscris este opozabil tuturor. Chestiunea de drept dedusă judecății, privind aplicarea dispozițiilor art. 483 C. civ., nu poate fi dezlegată decât după disputarea pretinsului drept de proprietate în cadrul unei acțiuni în revendicare imobiliară.

Hotărârile judecătorești menționate de către reclamanți, nu au relevanță juridică asupra cauzei de față, întrucât astfel cum s-a reținut în considerentele deciziei, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra Magazinului nr. 20 F. P.B. și I.C.V.A., fără a fi indicată suprafața respectivelor spații comerciale, fără a fi identificate efectiv și fără a fi efectuate măsurători topografice. De asemenea, reclamanții nu au fost puși în posesie efectiv de către copermutantă asupra terenurilor respective. Până la finalizarea acestor proceduri judiciare, atât SC T.C. SRL și SC F. SA au îndeplinit formele de intabulare a imobilelor. Recursul pârâtei SC V.C. SRL TÂRGU-MUREȘ este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive: Analizând criticile invocate în raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că pretinsa fraudă la lege afirmată de către pârâtă nu subzistă. Astfel, pârâta SC F. SA a dobândit ope legis dreptul de proprietate asupra terenurilor în suprafață de 722,23 mp, potrivit certificatului de atestare a dreptului de proprietate și a deciziei Prefectului, în acest fel deținând toate prerogativele cerute pentru înstrăinarea terenurilor, inclusiv dreptul de dispoziție. Mai mult decât atât, dreptul de proprietate asupra terenului a fost înscris în cartea funciară, în beneficiul SC F. SA. Criticile privind neluarea în considerare a concluziilor unei expertize tehnice, în detrimentul alteia, după cum s-a mai arătat, reprezintă chestiuni de apreciere a probelor, care nu pot face obiect de analiză în această cale extraordinară de atac.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ambele recursuri urmează să fie respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții M.V. și M.A. și de pârâta SC V.C. SRL TÂRGU-MUREȘ împotriva deciziei nr. 55A din 27 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2011.