ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1273/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2.709 din 16 august 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele SC M.T.D.I. SRL Galați și SC P.B.N. SA Galați în contradictoriu

cu pârâtele SC I.M.C. SRL Galați și SC I.M.C.I.M. SRL București, în sensul că a

obligat pârâta SC I.M.C. SRL către cele două reclamante la plata sumei

reprezentând echivalentul în lei la data plății a sumei de 144.000 Euro

reprezentând despăgubire.

De asemenea, au mai

fost obligate pârâtele SC I.M.C. SRL Galați și SC I.M.C.I.M. SRL București la

plata către reclamanta SC P.B.N. SA Galați a sumei de 16.000 Euro reprezentând

prețul lipsei de folosință.

A fost anulat ca

netimbrat capătul de cerere privind constatarea unui drept de retenție asupra

instalației de concasare a cimentului aflată în detenția SC P.B.N. SA Galați de

la data de 3 septembrie 2008 până la achitarea integrală a sumelor datorate mai

sus de către pârâte.

În final au fost

obligate pârâtele la plata către reclamante a sumei de 22.839,98 lei cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, cu privire la primul capăt de

cerere care viza obligarea pârâtei SC I.M.C. SRL la plata sumei de 144.000

Euro, că între părți a fost încheiat la data de 21 decembrie 2007 un Acord

Prealabil amendat prin actul adițional nr. 1. În realizarea obligațiilor

asumate a fost perfectat și Contractul de prestații portuare din data de 23

aprilie 2008.

În aceste contracte

părțile au convenit o clauză penală de acordare de despăgubiri dacă pârâta va

întrerupe total sau definitiv operațiunile înaintea împlinirii termenului de 10

ani, despăgubire care nu va putea depăși valoarea chiriei datorate de pârâtă

pentru perioada de timp cât a fost folosit terenul vândut, valoare stabilită la

12 Euro/mp.

Prin Convenția de

rezoluțiune autentificată sub nr. 90 din 18 ianuarie 2010 la BNP E.S.A. părțile au convenit printre altele constatarea rezoluțiunii contractelor de

vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 330 din 23 aprilie 2008 și 331 din 23

aprilie 2008 la BNP C. și Asociații, astfel cum au fost amendate de actele

adiționale. S-a convenit că în situația în care instanța de judecată nu ia act

de cererile de renunțare menționate anterior, anulând acțiunile ca netimbrate,

obligația de renunțare la judecată se consideră îndeplinită.

Din analiza

conținutului acestei convenții s-a constatat că renunțarea la judecată este

reglementată de legiuitor ca fiind expresă, iar prin actul indicat mai sus nu

s-a făcut nici o referire la vreunul din capetele de cerere ce fac obiectul

acțiunii, ci doar la rezoluțiunea contractelor, mai ales că această cauză a

fost înregistrată sub nr. 6218/121/2009.

În acest context,

față de clauza penală inserată de părți, conform art. 1073 C. civ. s-a găsit

întemeiat capătul de cerere privind plata sumei de 144.000 Euro reprezentând

despăgubire pentru întreruperea totală și definitivă a îndeplinirii

obligațiilor asumate conform Acordului Prealabil din 21 decembrie 2007, așa cum

a fost amendat prin Actul Adițional nr. 1 și potrivit Contractului de prestații

portuare din 23 aprilie 2008.

Cele două pârâte au

fost obligate la plata sumei reprezentând echivalentul în lei la data plății a

sumei de 16.000 Euro către reclamanta SC P.B.N. SA Galați pentru lipsa de

folosință a platformei PNB, începând cu 3 septembrie 2008.

Ultimul capăt de

cerere, privind constatarea unui drept de retenție asupra instalației de

concasare a cimentului a fost anulat ca netimbrat în condițiile dispozițiilor

cuprinse în Legea nr. 146/1997.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială maritimă și fluvială, prin decizia comercială nr. 53 din 2

iunie 2011 a admis apelul declarat de pârâtele SC I.M.C. SRL și SC I.M.C.I.M.

SRL împotriva sentinței civile nr. 2709 din 16 august 2010 pronunțată de

Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ

și fiscal, în sensul că a schimbat în parte sentința atacată, respingând ca

nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtei SC I.M.C. SRL către

reclamantele SC M.T.D.I. SRL și SC P.B.N. SA la plata sumei de 144.000 Euro

reprezentând despăgubiri și obligarea celor două pârâte la plata către

reclamanta SC P.B.N. SA la plata sumei de 16.000 Euro reprezentând lipsa de

folosință.

A mai fost înlăturată

și obligația pârâtelor către reclamante la plata sumei de 22.839,98 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menținute

celelalte dispoziții ale sentinței privind anularea ca netimbrat a capătului de

cerere vizând constatarea dreptului de retenție.

În fundamentarea

acestei soluții, instanța de apel a stabilit că, în esență, culpa exclusivă de

întreruperea relațiilor contractuale este a I.M.C.L., aceasta neavând

posibilitatea să achite prima rată a prețului contractelor de vânzare-cumpărare

teren autentificate sub nr. 3030 din 23 aprilie 2008 și respectiv nr. 3031 din 23

aprilie 2008.

Reclamanta SC I.M.C.

SRL nu a putut să-și îndeplinească obligația de punere în funcțiune a

instalației de concasare până în prezent, datorită neachitării de către I.M.C.L.

a obligației de plată a prețului, instalația urmând a fi montată pe terenul

cumpărat. Acest aspect este recunoscut de însăși reclamantă prin întâmpinarea

depusă în dosarul de apel.

Clauza penală a fost

stabilită exclusiv pentru situația în care operațiunile de concasare vor începe

și se vor întrerupe, însă aceste operațiuni nu au început, instalația nefiind

asamblată, ci doar depozitată pe terenul aparținând PBN.

În ce privește al

doilea capăt de cerere, a obligării la plata sumei de 16.000 Euro reprezentând

lipsă de folosință a platformei unde a fost depozitată instalația de concasare

ciment, s-a apreciat că această solicitare nu are temei contractual, neexistând

încheiat niciun contract între părți cu privire la suprafața de 1000 mp.

Împotriva deciziei

comerciale nr. 53 din 2 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, au promovat recurs reclamantele SC M.T.D.I. SRL și SC P.B.N.

SA care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul

respingerii apelului pârâtelor, cu consecința păstrării sentinței dată în primă

instanță.

Intimatele pârâte SC I.M.C.

SRL reprezentată prin lichidator judiciar SC C. SPRL și SC I.M.C.I.M. SRL au

depus întâmpinare prin care au invocat, în principal, excepția tardivității

căii de atac a recursului iar în subsidiar respingerea lui ca nefondat.

Ulterior recurentele

reclamante au depus note scrise prin care au invocat excepția nulității

deciziei comerciale nr. 53 din 2 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, iar intimata-pârâtă SC I.M.C. SRL în

insolvență, a depus o cerere de suspendare a judecării având în vedere că la

data de 10 mai 2011 împotriva acesteia s-a demarat procedura insolvenței.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile

aduse, urmează a respinge cererea de suspendare a recursului, întemeiată pe

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 formulată de apărătorul intimatelor

și a admite recursul declarat de reclamante împotriva deciziei criticate, pe

care o va casa și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceiași instanță,

pentru următoarele considerente.

Din verificarea

întregii documentații rezultă fără putere de tăgadă că la data de 18 mai 2011

când instanța de apel a acordat cuvântul în dezbaterea cauzei și ulterior a

pronunțat decizia nr. 53 din 2 iunie 2011, pârâta apelantă SC I.M.C. SRL era

sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, fiind dispusă

intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului.

Astfel, prin

încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu de la 13 mai 2011 de Tribunalul

București, secția a VII-a comercială, dosarul nr. 33712/3/2011, s-a dispus în

temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 ridicarea dreptului de

administrare al debitorului SC I.M.C. SRL și dispusă dizolvarea societății

debitoare. De asemenea s-a mai dispus întocmirea și predarea către lichidator,

în termen de maxim 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând

numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora, fiind numit

lichidator C. SPRL.

În condițiile art. 18

din aceiași lege, după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este

reprezentat de administratorul judiciar sau lichidator care îi conduce și

activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a

reprezenta interesele acționarilor/asociaților.

Procedura de citare a

apelantei-pârâte SC I.M.C. SRL, pentru termenul din 18 mai 2011 era imperios

necesar a fi realizată cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 87 pct. 5 C.

proc. civ. și anume că vor fi citați cei supuși procedurii reorganizării

judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar, ori după caz

lichidatorul judiciar.

În acest context,

devin aplicabile și dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și anume că

președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea

care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor legale sub pedeapsa

nulității.

La termenul din 18

mai 2011, în faza procesuală a apelului, apelanta pârâtă SC I.M.C. SRL a fost

reprezentată de avocat O.S., fără a se face dovada că la acel moment acesta

avea un mandat din partea lichidatorului judiciar C. SPRL pentru a fi acordată

asistență juridică calificată.

Lipsa capacității de

exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare de

pricinii, iar când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor

procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității

sale se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri, în caz contrar

cererea fiind anulată, aspecte care se regăsesc reglementate în dispozițiile

art. 43 și art. 161 C. proc. civ.

Deoarece

apelanta-pârâtă SC I.M.C. SRL, la termenul din 18 mai 2011 în faza procesuală a

apelului, nu a fost citată prin lichidatorul judiciar C. SPRL, nici legal

reprezentată de acesta și avocatul care a asigurat asistența juridică nu a

făcut dovada mandatului din partea lichidatorului, se impune admiterea

recursului declarat de reclamantele SC M.T.D.I. SRL și SC P.N. SA împotriva

deciziei comerciale nr. 53 din 2 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați,

secția comercială, maritimă și fluvială, și în baza art. 304 pct. 5 raportat la

art. 312 pct. 5 C. proc. civ. pe care o va casa și vor trimite cauza spre

rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Urmează a fi respinsă

și cererea de suspendare a judecării recursului formulată de apărătorul

intimatei SC I.M.C. SRL prin lichidator judiciar C. SPRL și întemeiată pe

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 având în vedere cadrul procesual și

momentul la care a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a

recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, formulată

de apărătorul intimatelor I.M.C.I.M. SRL București și I.M.C. SRL București prin

lichidator judiciar SC C. SPRL.

Admite recursul declarat de

reclamantele M.T.D.I. SRL Galați și SC P.B.N. SA Galați împotriva deciziei

comerciale nr. 53 din 2 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială,

maritimă și fluvială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare a

apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 8 martie 2012.