ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1273/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2.709 din 16 august 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele SC M.T.D.I. SRL Galați și SC P.B.N. SA Galați în contradictoriu cu pârâtele SC I.M.C. SRL Galați și SC I.M.C.I.M. SRL București, în sensul că a obligat pârâta SC I.M.C. SRL către cele două reclamante la plata sumei reprezentând echivalentul în lei la data plății a sumei de 144.000 Euro reprezentând despăgubire. De asemenea, au mai fost obligate pârâtele SC I.M.C. SRL Galați și SC I.M.C.I.M. SRL București la plata către reclamanta SC P.B.N.

SA Galați a sumei de 16.000 Euro reprezentând prețul lipsei de folosință. A fost anulat ca netimbrat capătul de cerere privind constatarea unui drept de retenție asupra instalației de concasare a cimentului aflată în detenția SC P.B.N. SA Galați de la data de 3 septembrie 2008 până la achitarea integrală a sumelor datorate mai sus de către pârâte. În final au fost obligate pârâtele la plata către reclamante a sumei de 22.839,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, cu privire la primul capăt de cerere care viza obligarea pârâtei SC I.M.C.

SRL la plata sumei de 144.000 Euro, că între părți a fost încheiat la data de 21 decembrie 2007 un Acord Prealabil amendat prin actul adițional nr. 1. În realizarea obligațiilor asumate a fost perfectat și Contractul de prestații portuare din data de 23 aprilie 2008. În aceste contracte părțile au convenit o clauză penală de acordare de despăgubiri dacă pârâta va întrerupe total sau definitiv operațiunile înaintea împlinirii termenului de 10 ani, despăgubire care nu va putea depăși valoarea chiriei datorate de pârâtă pentru perioada de timp cât a fost folosit terenul vândut, valoare stabilită la 12 Euro/mp. Prin Convenția de rezoluțiune autentificată sub nr. 90 din 18 ianuarie 2010 la BNP E.S.A.

părțile au convenit printre altele constatarea rezoluțiunii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 330 din 23 aprilie 2008 și 331 din 23 aprilie 2008 la BNP C. și Asociații, astfel cum au fost amendate de actele adiționale. S-a convenit că în situația în care instanța de judecată nu ia act de cererile de renunțare menționate anterior, anulând acțiunile ca netimbrate, obligația de renunțare la judecată se consideră îndeplinită. Din analiza conținutului acestei convenții s-a constatat că renunțarea la judecată este reglementată de legiuitor ca fiind expresă, iar prin actul indicat mai sus nu s-a făcut nici o referire la vreunul din capetele de cerere ce fac obiectul acțiunii, ci doar la rezoluțiunea contractelor, mai ales că această cauză a fost înregistrată sub nr. 6218/121/2009.

În acest context, față de clauza penală inserată de părți, conform art. 1073 C. civ. s-a găsit întemeiat capătul de cerere privind plata sumei de 144.000 Euro reprezentând despăgubire pentru întreruperea totală și definitivă a îndeplinirii obligațiilor asumate conform Acordului Prealabil din 21 decembrie 2007, așa cum a fost amendat prin Actul Adițional nr. 1 și potrivit Contractului de prestații portuare din 23 aprilie 2008. Cele două pârâte au fost obligate la plata sumei reprezentând echivalentul în lei la data plății a sumei de 16.000 Euro către reclamanta SC P.B.N. SA Galați pentru lipsa de folosință a platformei PNB, începând cu 3 septembrie 2008. Ultimul capăt de cerere, privind constatarea unui drept de retenție asupra instalației de concasare a cimentului a fost anulat ca netimbrat în condițiile dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 146/1997.

Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, prin decizia comercială nr. 53 din 2 iunie 2011 a admis apelul declarat de pârâtele SC I.M.C. SRL și SC I.M.C.I.M. SRL împotriva sentinței civile nr. 2709 din 16 august 2010 pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a schimbat în parte sentința atacată, respingând ca nefondate capetele de cerere privind obligarea pârâtei SC I.M.C. SRL către reclamantele SC M.T.D.I. SRL și SC P.B.N. SA la plata sumei de 144.000 Euro reprezentând despăgubiri și obligarea celor două pârâte la plata către reclamanta SC P.B.N. SA la plata sumei de 16.000 Euro reprezentând lipsa de folosință.

A mai fost înlăturată și obligația pârâtelor către reclamante la plata sumei de 22.839,98 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței privind anularea ca netimbrat a capătului de cerere vizând constatarea dreptului de retenție. În fundamentarea acestei soluții, instanța de apel a stabilit că, în esență, culpa exclusivă de întreruperea relațiilor contractuale este a I.M.C.L., aceasta neavând posibilitatea să achite prima rată a prețului contractelor de vânzare-cumpărare teren autentificate sub nr. 3030 din 23 aprilie 2008 și respectiv nr. 3031 din 23 aprilie 2008. Reclamanta SC I.M.C. SRL nu a putut să-și îndeplinească obligația de punere în funcțiune a instalației de concasare până în prezent, datorită neachitării de către I.M.C.L.

a obligației de plată a prețului, instalația urmând a fi montată pe terenul cumpărat. Acest aspect este recunoscut de însăși reclamantă prin întâmpinarea depusă în dosarul de apel. Clauza penală a fost stabilită exclusiv pentru situația în care operațiunile de concasare vor începe și se vor întrerupe, însă aceste operațiuni nu au început, instalația nefiind asamblată, ci doar depozitată pe terenul aparținând PBN. În ce privește al doilea capăt de cerere, a obligării la plata sumei de 16.000 Euro reprezentând lipsă de folosință a platformei unde a fost depozitată instalația de concasare ciment, s-a apreciat că această solicitare nu are temei contractual, neexistând încheiat niciun contract între părți cu privire la suprafața de 1000 mp.

Împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, au promovat recurs reclamantele SC M.T.D.I. SRL și SC P.B.N. SA care au criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtelor, cu consecința păstrării sentinței dată în primă instanță. Intimatele pârâte SC I.M.C. SRL reprezentată prin lichidator judiciar SC C. SPRL și SC I.M.C.I.M. SRL au depus întâmpinare prin care au invocat, în principal, excepția tardivității căii de atac a recursului iar în subsidiar respingerea lui ca nefondat.

Ulterior recurentele reclamante au depus note scrise prin care au invocat excepția nulității deciziei comerciale nr. 53 din 2 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, iar intimata-pârâtă SC I.M.C. SRL în insolvență, a depus o cerere de suspendare a judecării având în vedere că la data de 10 mai 2011 împotriva acesteia s-a demarat procedura insolvenței. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse, urmează a respinge cererea de suspendare a recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 formulată de apărătorul intimatelor și a admite recursul declarat de reclamante împotriva deciziei criticate, pe care o va casa și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceiași instanță, pentru următoarele considerente.

Din verificarea întregii documentații rezultă fără putere de tăgadă că la data de 18 mai 2011 când instanța de apel a acordat cuvântul în dezbaterea cauzei și ulterior a pronunțat decizia nr. 53 din 2 iunie 2011, pârâta apelantă SC I.M.C. SRL era sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, fiind dispusă intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului. Astfel, prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu de la 13 mai 2011 de Tribunalul București, secția a VII-a comercială, dosarul nr. 33712/3/2011, s-a dispus în temeiul art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 ridicarea dreptului de administrare al debitorului SC I.M.C. SRL și dispusă dizolvarea societății debitoare.

De asemenea s-a mai dispus întocmirea și predarea către lichidator, în termen de maxim 10 zile de la intrarea în faliment, a unei liste cuprinzând numele și adresele creditorilor și toate creanțele acestora, fiind numit lichidator C. SPRL. În condițiile art. 18 din aceiași lege, după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar sau lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților. Procedura de citare a apelantei-pârâte SC I.M.C. SRL, pentru termenul din 18 mai 2011 era imperios necesar a fi realizată cu respectarea dispozițiilor cuprinse în art. 87 pct. 5 C. proc.

civ. și anume că vor fi citați cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar, ori după caz lichidatorul judiciar. În acest context, devin aplicabile și dispozițiile art. 107 C. proc. civ. și anume că președintele va amâna judecarea pricinii ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor legale sub pedeapsa nulității. La termenul din 18 mai 2011, în faza procesuală a apelului, apelanta pârâtă SC I.M.C. SRL a fost reprezentată de avocat O.S., fără a se face dovada că la acel moment acesta avea un mandat din partea lichidatorului judiciar C. SPRL pentru a fi acordată asistență juridică calificată.

Lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare de pricinii, iar când instanța constată lipsa capacității de exercițiu al drepturilor procedurale a părții sau când reprezentantul părții nu face dovada calității sale se poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri, în caz contrar cererea fiind anulată, aspecte care se regăsesc reglementate în dispozițiile art. 43 și art. 161 C. proc. civ. Deoarece apelanta-pârâtă SC I.M.C. SRL, la termenul din 18 mai 2011 în faza procesuală a apelului, nu a fost citată prin lichidatorul judiciar C. SPRL, nici legal reprezentată de acesta și avocatul care a asigurat asistența juridică nu a făcut dovada mandatului din partea lichidatorului, se impune admiterea recursului declarat de reclamantele SC M.T.D.I.

SRL și SC P.N. SA împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 iunie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, și în baza art. 304 pct. 5 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. pe care o va casa și vor trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe. Urmează a fi respinsă și cererea de suspendare a judecării recursului formulată de apărătorul intimatei SC I.M.C. SRL prin lichidator judiciar C. SPRL și întemeiată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 având în vedere cadrul procesual și momentul la care a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de suspendare a recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, formulată de apărătorul intimatelor I.M.C.I.M. SRL București și I.M.C. SRL București prin lichidator judiciar SC C. SPRL. Admite recursul declarat de reclamantele M.T.D.I. SRL Galați și SC P.B.N. SA Galați împotriva deciziei comerciale nr. 53 din 2 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare a apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 martie 2012.