ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2451/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe

rolul Tribunalului Galați, secția comercială, la data de 18 martie 2010, sub

nr. 2512/121/2010, reclamanta M.D. a chemat în judecată pârâta SC O. V.I.G. SA

București, solicitând ca, pe baza probelor ce se vor administra, să se dispună:

obligarea pârâtei la plata sumei de 145.290,85 lei, reprezentând contravaloarea

despăgubirilor rămase de achitat în urma evenimentului - vijelie din 2- 3 iunie

2009, în baza poliței de asigurare seria J nr. 055130 din 28 ianuarie 2009, și

obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și la plata cheltuielilor de

judecată ocazionate de judecarea prezentului litigiu.

Prin

sentința civilă nr. 3032, pronunțată la data de 1 octombrie 2010, Tribunalul

Galați, secția comercială, a admis acțiunea comercială, formulată de reclamanta

M.D., în contradictoriu cu pârâta SC O. V.I.G. SA București, a obligat pârâta

la plata sumei de 145.290,85 lei cu titlu de despăgubiri, în baza poliței de

asigurare seria J nr. 055130 din 28 ianuarie 2009, cu dobânda legală de la data

pronunțării până la data achitării efective a debitului și la plata sumei de

14.522 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În

motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele

motive:

Între

părți a existat un raport juridic obligațional izvorât din polița de asigurare

seria J nr. 055130 din 28 ianuarie 2009 - în temeiul căreia creditorul (în

speță - reclamanta) a achitat debitorului (în speță - pârâta) o primă de

asigurare de 24.700 lei și a pretins acesteia plata despăgubirilor urmare

producerii evenimentului asigurat, suma reprezentând valoarea stabilită prin

raportul de expertiză extrajudiciară - expert inginer C.M.

Apărările pârâtei, în sensul că evenimentul

asigurat nu s-a produs și că întinderea prejudiciului nu a fost dovedită, nu au

fost primite, întrucât, prin plata efectuată - după întocmirea raportului de

expertiză efectuat de inginer P.M. - aceasta a recunoscut, implicit, producerea

riscului asigurat, iar obligația plății despăgubirilor îi revine conform

contractului de asigurare, întinderea prejudiciului fiind dovedită de

reclamantă cu raportul de expertiză efectuat de expert inginer C.M. și

necontestat.

Instanța de fond a considerat că înțelegerea

amiabilă a părților pentru suma de 150.000 lei consemnată în procesul – verbal

nr. 530 din 20 octombrie 2009, a reprezentat, în fapt și în drept o plată

parțială impunându-se a fi urmată de plata diferenței de 145.290,85 lei, în

vederea recuperării integrale a prejudiciului, conform expertizei.

Astfel, la calculul sumei datorate, instanța

a avut în vedere deducerea din suma totală de 347.401 lei - stabilită ca

valoare a despăgubirilor la un procent de 94 %- a francizei de 15 % prevăzută

în polița de asigurare, respectiv, suma de 52.110 lei, a sumei de 12.341 lei

achitată de pârâtă cu O.P. nr. 775 din 3 iulie 2009 și a sumei de 137.000 lei

achitată cu O.P. nr. 9725 din 17 noiembrie 2009.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel,

în termen, pârâta SC O. V.I.G. SA București, la data de 14 decembrie 2010,

motivele de apel fiind depuse, de asemenea, în termen, la aceeași dată.

Prin decizia comercială nr. 12, pronunțată la

data de 26 ianuarie 2011, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și

fluvială, a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare formulată de apelanta

SC O. V.I.G. SA București; a admis apelul declarat de pârâta SC O. V.I.G. SA

București împotriva sentinței civile nr. 3032 din 1 octombrie 2010, pronunțată

de Tribunalul Galați, în dosarul nr. 2512/121/2010, în contradictoriu cu

intimata-reclamantă M.D.; a schimbat sentința comercială nr. 3032 din 1

octombrie 2010 a Tribunalului Galați, în sensul că a respins acțiunea, ca

nefondată, și a obligat intimata-reclamantă M.D. la plata cheltuielilor de

judecată în sumă de 2.258,41 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de

control judiciar a reținut, în esență, următoarele aspecte:

În ceea ce privește cererea de suspendare a

executării sentinței comerciale nr. 3032 din 1 octombrie 2010, a Tribunalului

Galați, această cerere a rămas fără obiect, părțile punând concluzii pe cerere

la același termen cu concluziile pe fond.

Pe fondul cauzei, instanța de apel a

considerat că nu îi este imputabil doar pârâtei faptul că suma de bani

convenită a fi plătită cu titlu de despăgubiri prin procesul – verbal nr. 530

din 20 octombrie 2009 a fost virată cu câteva zile diferență, aceasta depunând

diligențe pentru a afla numărul de cont al reclamantei (adresa nr. 559 din 13

noiembrie 2009), în timp ce reclamanta a predat documentele justificative

asigurătorului abia în data de 27 octombrie 2009, iar contul în care urma să

fie virată suma a fost confirmată în data de 13 noiembrie 2009, astfel încât

plata nu s-a putut efectua în termen de 5 zile așa cum s-a convenit pe fondul

cauzei și din culpa acesteia.

Mai mult, curtea a reținut că părțile au

convenit, sub condiția plății sumei de 150.000 lei, stabilită prin procesul-verbal

de conciliere directă încheiat în data de 20 octombrie 2009, către reclamanta M.D.,

că acestea nu mai au nicio pretenție una față de alta pentru acest litigiu,

astfel că în baza art. 969 C. civ. combinat cu art. 282 – 296 C. proc. civ.

apelul s-a considerat întemeiat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamanta M.D., solicitând admiterea recursului

și, în rejudecare, modificarea în totalitate a deciziei pronunțate de instanța

de apel și menținerea sentinței nr. 3032 din 1 octombrie 2010, pronunțată de

instanța de fond, ca temeinică și legală.

În recursul său, întemeiat în

drept pe prevederile pct. 7 și 9 ale art. 304 C. proc. civ.,

recurenta-reclamantă M.D. a invocat, în esență după expunerea situației de fapt

că instanța de apel a dat greșit eficiență juridică înțelegerii stabilite prin

procesul-verbal de conciliere din data de 20 octombrie 2009, care a fost

condiționată de plata sumei convenite într-un anumit termen, nerespectat,

astfel că, plățile făcute ulterior trebuiau considerate ca plăți parțiale,

făcute în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 136/1995.

Or, instanța de apel fără a

menționa motivele de drept pentru care a admis apelul și fără a analiza

temeiurile de drept precizate în acțiune, a schimbat în totalitate hotărârea

instanței de fond cu încălcarea art. 261 C. proc. civ.

De asemenea, hotărârea este

lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, prin contractul de

asigurare, asigurătorul obligându-se ca, în schimbul primei de asigurare, să

suporte riscul asigurat produs în urma unui eveniment prevăzut la valoarea daunelor,

în limita sumei asigurate.

Sub acest aspect, instanța de

apel nu a analizat temeinicia cererii de chemare în judecată și întinderea

prejudiciului cauzat, rezumându-se doar la a analiza conținutului procesului-verbal

de conciliere din 20 octombrie 2009, deși prin raportul de expertiză

necontestat s-a dovedit că prejudiciul total a fost de 347.401 lei, astfel că

plata parțială se impunea a fi urmată de plata diferenței de 145.290,85 lei în

vederea acoperirii integrale a prejudiciului, cum a stabilit prima instanță.

Cât

privește pretinsa culpă a recurentei, instanța de apel a apreciat greșit

probele, cauzei din analiza lor rezultând dimpotrivă, că intimata-pârâtă a dat

dovadă de rea-credință, deoarece știa contul său bancar, dovada reprezentând-o

plata făcută în data de 3 iulie 2009, iar conform art. 1114 C. civ., dacă dorea

într-adevăr să plătească de bună voie aceasta putea să consemneze suma la

dispoziția recurentei ceea ce nu a făcut.

Faptul că în procesul-verbal de

conciliere din 20 octombrie 2009 nu s-a prevăzut nicio sancțiune pentru

nerespectarea termenului, nu înlătură obligația pârâtei de a executa această

înțelegere cu bună-credință, conform prevederilor art. 970 C. civ., astfel că sancțiunea

pentru neplata la termen este lipsirea de eficiență juridică a acestei

înțelegeri, sancțiune comunicată pârâtei după împlinirea termenului.

Intimata-pârâtă a formulat

întâmpinare reiterând apărările din apel.

Analizând recursul se găsește

nefondat.

În privința primului motiv de

recurs invocat, prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată din

analiza hotărârii instanței de apel că aceasta și-a motivat în fapt și în drept

soluția cu raportare la susținerile părților și probele administrate, temeiul

admiterii acțiunii formulate în limitele reținute constituindu-l chiar

înțelegerea părților, cu trimitere la dispozițiile art. 969 C. civ. la care

instanța de apel s-a raportat.

Așa fiind, nu se poate reține

încălcarea art. 261 C. proc. civ.

În privința motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că referirile recurentei

– reclamante la dispozițiile art. 1114 C. civ. și art. 970 C. civ. se fac doar

din perspectiva situației de fapt și a probelor administrate pe care recurenta

– reclamantă le reapreciază în privința culpei părților în nerespectarea

înțelegerii cu privire la plata despăgubirilor stabilite de comun acord, or sub

acest aspect nu este posibilă o reluare a judecății cauzei, instanța de recurs

fiind competentă în limita acestui motiv de recurs să analizeze doar nelegalitatea

hotărârii și nu pretinsa netemeinicie a acesteia.

Cât privește forța juridică a

acestei înțelegeri, ea nu poate fi înlăturată, față de situația de fapt

reținută de către instanța de apel reprezentând acordul de voință al părților

în sensul art. 969 C. civ. sub aspectul desocotirii acestora în baza

contractului de asigurare și este, deci, obligatorie pentru părți dar și pentru

instanța de judecată, astfel că, hotărârea instanței de apel este legală,

neputându-se reține în aceste condiții, nici încălcarea art. 20 alin. (3) din

Legea nr. 136/1995, la care se face, de asemenea, trimitere.

Așa fiind, în baza art. 312 alin.

(1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

reclamanta M.D. împotriva deciziei comerciale nr. 12 din 26 ianuarie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 iunie 2011.