ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2516/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 18 mai 2009 reclamanta SC C.V.X. SA a chemat în

judecată pârâta SC A.M. SA solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să

fie obligată la plata sumei de 4.327.015,06 lei din care suma de 4.306.815,49

lei reprezintă contravaloare taxe depozitare, 14.847,57 lei – contravaloarea

despatch, iar suma de 5.712 lei – contravaloare lucrări de curățare hambare, cu

cheltuieli de judecată.

În considerentele

acțiunii, reclamanta învederează că, prin contractul nr. 4000/549 din 5 septembrie

2008, s-a obligat să descarce pentru pârâtă navele maritime sosite în pot, să

manipuleze mărfurile transportate, să le depoziteze corespunzător și să le

încarce în vagoane.

În art. 8 din

contract, părțile au reglementat tarifele de prestații, iar la lit. b) au

prevăzut că tarifele de depozitare după 30 de zile de la descărcarea navei vor

fi de 0,04 Euro/zi/tonă pentru intervalul cuprins între 31-60 zile și de 0,08 Euro/zi/tonă,

după 60 de zile.

În acord cu

dispozițiile art. 8 lit. b), reclamanta arată că a calculat taxele de

depozitare pentru perioada mai mare de 30 zile în sumă de 4.306.815,49 lei,

facturile emise în acest sens fiind expediate cu confirmare de primire, nefiind

refuzate la plată în condițiile art. 12 din contract conform cărora refuzul la

plată se face în termenul de scadență prevăzut de art. 10.

Reclamanta precizează

că în art. 5 din contract, părțile au reglementat timpul de stalii, rata de

descărcare, excepțiile de la timpul de stalii, contrastaliile, despatch.

Balanța de demurrage/despatch a fost reglementată direct între părți în termen

de 30 de zile de la terminarea descărcării navei separat de prestațiile de

încărcare/descărcare, valoarea demurrage-ului fiind de 14.487,57 lei, conform

facturii nr. 20080354 din 30 aprilie 2008.

Reclamanta mai arată

că, în baza comenzii emisă de pârâtă, a procedat la efectuarea activităților de

curățare hambare pentru care a emis factura nr. 20080915 din 31 august 2008.

Mai învederează că a

inițiat procedura concilierii directe în conformitate cu prevederile art. 720

1

C. proc. civ., însă pârâta nu a dat curs convocării.

În drept, s-au

invocat dispozițiile art. 969 C. civ., art. 274 C. proc. civ.

Pârâta SC A.M. GALAȚI

SA a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității celui de-al

doilea capăt de cerere întrucât procedura de conciliere este lovită de

nulitate, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Referitor la tarifele

de depozitare pretinse, pârâta apreciază că reclamanta a calculat greșit aceste

tarife în contradicție cu prevederile contractuale, în sensul că pentru

mărfurile depozitate pe perioade mai mari de 60 de zile, reclamanta a aplicat

tariful de 0,08 Euro/tonă, fără să fi aplicat tarifele diferențiat pentru

primele 30 de zile tariful mai mic de 0,04 Euro/zi/tonă.

În ceea ce privește

suma pretinsă cu titlu de despatch, pârâta arată că factura nr. 20080354

invocată ca dovadă a acestei pretenții este emisă la 30 aprilie 2008, însă

pentru prestații executate în martie 2008, deci anterior intrării în vigoare a

contractului ce constituie fundamentul pretenției afirmate.

Cu privire la

costurile de curățare hambare, pârâta învederează că factura care cuprinde

aceste costuri nu a fost emisă în temeiul contractului de prestații invocat de

reclamantă, precum și faptul că nu s-a făcut dovada existenței unei comenzi a

pârâtei în acest sens.

Prin încheierea din

ședința de judecată din data de 7 septembrie 2009, instanța a respins excepția

inadmisibilității capătului de cerere constând în despatch, excepție dedusă din

prevederile art. 720

1

C. proc. civ., pentru considerentele

prezentate în încheierea menționată.

La termenul de

judecată din data de 3 august 2010, părțile au depus tranzacția încheiată la 31

mai 2010 prin care au înțeles „să stingă orice litigii existente sau viitoare

intervenite sau care urmează să intervină între părți în legătură cu orice

pretenție prezentă sau viitoare care rezultă sau ar putea rezulta din

încheierea, executarea, interpretarea sau încetarea și aplicarea clauzelor

referitoare la obligațiile de plată a despatchului/contrastaliilor și a

dobânzilor/penalităților rezultate din toate contractele de prestări servicii

încheiate de părți”.

În anexa 2 la

tranzacția menționată, care cuprinde obligațiile SC C.V.X. SA, se arată că în

dosarul de față reclamanta renunță la capetele de cerere referitoare la

despatch și la contravaloarea activității de curățare hambare.

Constatând

îndeplinirea cerințelor art. 1704-1706 și art. 1709 C. civ., instanța, în

conformitate cu dispozițiile art. 271-272 C. proc. civ., a luat act de învoiala

părților concretizată în înscrisul intitulat „Contract de tranzacție” încheiat

la data de 31 mai 2010, referitor la pretențiile constând în despatch și la

contravaloarea activității de curățare hambare.

Ca urmare a celor

arătate, instanța urma să soluționeze doar capătul de cerere constând în taxele

de depozitare referitor la care părțile au prevăzut în art. 8 lit. b) din

contractul de prestații nr. 4000/549 din 5 septembrie 2008 tarife de depozitare

după 30 de zile de la data terminării descărcării navei, după cum urmează:

între 31 – 60 de zile – 0,04 Euro/zi/tonă, după 61 de zile – 0.08 Euro/zi/tonă.

Litigiul dintre părți

a fost generat de interpretarea diferită a clauzei contractuale menționată,

reclamanta apreciind că pentru perioade de depozitare mai mari de 60 de zile se

aplică pentru toată perioada tariful de 0,08 Euro, pe când pârâta susține că

intenția părților a fost în sensul aplicării diferențiate a tarifelor, urmând

să se ia în calcul și tariful de 0,04 Euro/zi/tonă pentru perioada cuprinsă

între 31 și 60 de zile.

S-a apreciat că

această din urmă interpretare este corectă, clauza în discuție neputând fi

susceptibilă de mai multe înțelesuri cât timp stabilește tarifele de depozitare

după 30 de zile de la data terminării descărcării navei, interval care include

și perioada ce depășește 60 de zile, ceea ce înseamnă că taxele de depozitare

ce depășesc 60 de zile se calculează diferențiat, conform celor două tranșe

precizate, cu luarea în calcul și a taxei corespunzătoare intervalului 31-60 de

zile.

Chiar dacă s-ar

aprecia că art. 8 lit. b) este o clauză îndoielnică, în raport de art. 983 C.

civ., ea se poate interpreta în folosul celui care s-a obligat, adică al

pârâtei.

Așadar, aplicând în

mod diferențiat taxele de depozitare corespunzătoare celor două intervale de

timp, rezultă că valoarea totală a taxelor de depozitare este de 338.523,26

lei, conform raportului de expertiză întocmit de domului expert G.D.

Tribunalul Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, prin sentința nr. 74 din 1 octombrie 2010, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 338.523,26 lei cu

titlu de taxe de depozitare.

S-a luat act de

înțelegerea părților concretizată în contractul de tranzacție din 31 mai 2010,

în ceea ce privește celelalte capete de cerere, cu obligarea pârâtei la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 70.799,47 lei.

S-a admis totodată

cererea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 23 alin. (21) din Legea nr.

146/1997.

Răspunzând criticilor

formulate de pârâtă, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 2 din 3 februarie 2011 a respins apelul ca nefondat.

În fundamentarea

soluției, instanța de control judiciar a reținut că în mod legal și temeinic

instanța de fond a soluționat numai capătul de cerere din acțiune constând în

taxele de depozitare referitoare la care, părțile au prevăzut în art. 8 lit. b)

din Contractul de prestații nr. 4000/459 din 5 septembrie 2008 următoarele:

„Tariful de depozitare după 30 de zile de la data terminării descărcării navei

va fi:

-

Între

31-60 de zile….0,04 Euro/zi/tonă;

-

După

61 de zile …. 0,08 Euro/zi/tonă”.

Din prevederea

contractuală sus-citată, rezultă cu claritate că, părțile au agreat tarife

diferențiate aplicabile unor unități de timp diferite, respectiv 31-60 zile și

după 61 zile, fără a avea în vedere aplicarea retroactivă a vreunui tarif.

Astfel, este de

necontestat că, în primele 30 de zile calendaristice de la descărcare,

depozitarea mărfurilor nu implică nici un tarif perceput de prestator, pentru

ca din ziua a 31-a și până la cea de-a 60 zi inclusiv, să fie aplicabile tarife

de 0,04 Euro/zi/tonă, pentru ca, în ceea ce depășește 60 de zile

calendaristice, începând cu cea de-a 61 zi, tariful agreat de părți să fie cel

de 0,08 Euro/zi/tonă.

În atare condiții,

s-a apreciat că, în mod legal și temeinic instanța de fond având în vedere

clauzele contractuale cuprinse în conținutul art.8 contract, a procedat la

stabilirea în mod distinct a modului de calcul al tarifelor, având în vedere

aplicarea diferențiată a acestora pentru depozitare, în funcție de unitățile de

timp care s-au împlinit.

Inserarea în

conținutul art. 9 din contract a sintagmei „tarifele aplicabile în ziua prestației”

nu este de natură a schimba înțelesul clauzei privind stabilirea cursului

valutar care va fi avut în vedere de prestator atunci când va emite factura

către beneficiar.

În speță

interpretarea clauzelor contractuale a fost făcută cu respectarea dispozițiile art.

982 C. civ. în termenii „toate clauzele convențiilor se interpretează unele

prin altele, dându-se fiecăruia înțelesul ce rezultă din actul întreg”.

În referire la

critica apelantei reclamante privind greșita aplicare în speță a regulii de

interpretare prevăzută de art. 983 C. civ. – principiul „

in dubio pro reo

”

, Curtea reține în esență că, critica este nefondată urmând a fi respinsă

deoarece, într-adevăr, chiar dacă s-ar aprecia că art. 8 lit. b) din contract

este „o clauză îndoielnică”, susceptibilă de mai multe interpretări, ea trebuie

interpretată în folosul celui care s-a obligat.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs pârâta, criticile vizând aspecte de nelegalitate

fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține că s-a

făcut o aplicarea greșită a regulilor de interpretare a contractului prevăzute

de art. 982 și art. 983 C. civ. și a stabilit eronat că pentru mărfurile care

au fost depozitate pe perioade mai mari de 60 de zile tariful este evidențiat

de unități de timp conform art. 8b din contract, făcând inaplicabilă clauza 9

din contract.

Din interpretarea

coroborată și sistematică a clauzelor 8b și 9 din contract, rezultă că:

- pentru primele 30

de zile de la descărcare, nu se percepe niciun tarif pentru depozitarea

mărfurilor;

- următoarele 30 de

zile, respectiv din ziua de 31 până în ziua de 60 inclusiv, sunt tarifate cu

0,04 Euro/zi/tonă;

- după 61 de zile

tariful de depozitare devine 0,08 Euro/zi/tonă.

În mod eronat

instanța de apel a reținut că art. 9 din contract reglementează exclusiv modul

de facturare și stabilire a cursului valutar.

Dar textul prevede în

mod expres că: „Facturarea prestațiilor efectuate de prestator, conform

tarifelor stabilite la art.8 aplicabile în ziua terminării prestației se face

la cursul Rol/Euro al BNR valabil în ziua respectivă.

Data terminării

prestației se considera după cum urmează:

- pentru descărcare:

data terminării descărcării navei;

- pentru transbord

direct: data terminării descărcării navei;

- pentru

reîncărcare/depozitare la barje/vagoane: data avizului de reexpediere.

Din interpretarea

literală a textului evocat rezultă că intenția părților contractante a fost

aceea ca prin art. 9 să reglementeze atât modul de determinare a tarifului

adică cel aplicabil „în ziua terminării prestației”, care este „data avizului

de reexpediere”, cât și modalitatea de tarifare.

Contractul trebuie

privit ca un întreg, deoarece numai astfel se poate afla intenția comună a

părților contractante, precum și sensul fiecărei clauze ca parte componentă a

acestui întreg.

Or, așa cum s-a

relevat, clauzele 8 și 9 trebuie interpretate „unele prin altele”, pentru a

determina în speță, acordul de voință al părților contractante, care este în

mod evident acela de a aplica tariful de depozitare din „ziua terminării

prestației”, indiferent de durata depozitării.

Instanța de apel a

făcut în mod greșit aplicarea în speță a regulii de interpretare prevăzută de

art. 983 C. civ., („

in dubio pro reo

”).

Instanța ajunge la o

concluzie diferită în ce privește interpretarea clauzei 8b din contract făcând

aplicarea regulii de interpretare „

in dubio pro reo

” potrivit căreia,

clauzele cu înțeles îndoielnic se interpretează în favoarea celui care se

obligă, conform art. 983 C. civ., respectiv a intimatului-debitor.

Textul art. 983 C.

civ. și regula de interpretare „

in dubio pro reo

” se aplică numai

contractelor unilaterale și gratuite.

Or, contractul de

prestări servicii încheiat de părți este un contract bilateral, sinalagmatic și

oneros iar clauzele sale trebuie astfel interpretate astfel încât să se

realizeze echivalența contraprestațiilor.

În concluzie, în

aplicarea regulilor de interpretare menționate, instanța de apel era obligată

să pornească de la premisa că acestea alcătuiesc un tot indisolubil și că deci

ele trebuie să fie aplicate împreună, în îmbinarea pe care clauzele 8.b și 9 o

impun, și să oblige intimata la plata contravalorii taxelor de depozitare.

Obiectul cauzei de

față îl reprezintă clauzele contractului nr. 4000/459 din 5 septembrie 2008.

Contractul are ca

obiect prestarea de către recurentă în calitatea sa de operator portuar, a

serviciilor de descărcare, manipulare, depozitare și încărcare a materiilor

prime, care sosesc pe cale maritimă în portul Constanța, având ca destinatar

unitățile pârâtei.

În ceea ce privește

critica recurentei cu privire la soluționarea capătului de cerere având ca

obiect taxele de depozitare.

În mod corect s-a

reținut că modul de calcul al taxelor de depozitare este cel invocat de pârâtă,

astfel cum rezultă de altfel cu claritate și din prevederile contractuale în

dispută.

Potrivit art. 8.b din

Contract:

„Tariful de

depozitare după 30 de zile de la data terminării descărcării navei va fi:

- între 31-60 de zile

.........0,04 Euro/zi/to

- după 61 de zile

...........0,08 Euro/zi/to”

Prin urmare, din

prevederea contractuală menționată rezultă cu claritate că părțile au agreat

tarife diferențiate aplicabile unor unități de timp, fără a avea în vedere

aplicarea retroactivă a vreunui tarif.

Art. 8 din Contract,

care are ca și conținut modul de stabilire și aplicare a tarifelor de

depozitare (modul de calcul al tarifelor) se coroborează cu art. 9, care se

referă la modul de facturare.

În aceeași logică,

art. 9 din Contract nu reglementează modul de clacul al tarifelor – și implicit

nu poate opera ca o modificare/adăugare/derogare de la prevederile art. 8 – ci

doar modul de facturare – operațiune ulterioară, care are ca rezultat generarea

documentului în temeiul căruia se va efectua plata.

Or, așa cum este

formulat textul art. 9 „tarife” aplicabile, este evident că intenția părților a

fost aceea de a reglementa faptul că, dacă s-a ajuns în cea de-a doua unitate

de timp facturabilă (ziua 60 și următoarele) cursul valutar aplicabil va fi din

ziua terminării prestației și se va aplica și perioadei facturabile anterioare

(ziua 31-60).

Mai mult,

este evident că ceea ce au avut în vedere părțile a fost dorința de a se

proteja împotriva riscului valutar și de asemenea să faciliteze modul de

facturare. În lipsa unei asemenea precizări – valoarea cursului valutar valabil

în ziua terminării prestației – ar fi fost necesar ca, pentru prima perioadă de

30 de zile tarifabilă (intervalul ziua 31- ziua 60) să se aplice cursul valutar

valabil în ziua împlinirii termenului, iar pentru următoarea perioadă

facturabilă să se aplice cursul valutar valabil în ultima zi corespunzătoare

celui de-al doilea plan tarifar.

Prin urmare, în

cadrul art. 9 din Contract este cuprinsă convenția părților că tarifele

exprimate în monedă străină (dolari SUA) în cadrul art. 8 să fie reflectate în

factura fiscală în monedă națională, potrivit cursului de schimb valutar agreat

(în cazul de față cursul oficial al BNR valabil în ziua efectuării prestației).

În ceea ce privește

critica recurentei cu privire la o pretinsă aplicare greșită a principiului „

in

dubio pro reo

”.

Instanțele de fond au

făcut o corectă interpretare a dispozițiilor legale incidentă în speță și,

chiar în lumina clarității dispozițiilor contractuale, a reținut

aplicabilitatea principiului „

in dubio pro reo

”. Astfel chiar și pentru

situația în care s-ar fi reținut că înțelesul clauzei ce face obiectul art. 9

din Contract este îndoielnic, susceptibil de mai multe interpretări, în speță

devin aplicabile regulile de interpretare generale ale convențiilor astfel cum

sunt acestea statornicite în cuprinsul Codului civil.

Din această

perspectivă, consideră că dispozițiile art. 983

1

C. civ. trebuie

aplicate având în vedere că, regulile de interpretare a clauzelor contractuale

sunt aplicabile ori de câte ori este vorba de un contract nenumit.

Mai mult, față de

împrejurarea că raportul juridic dedus judecății are o natură comercială dedusă

din calitatea de comercianți a părților, dispozițiile Codului comercial se

completează cu cele ale Codului civil în măsura în care nu exista derogări

exprese.

În considerare celor

arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu

majoritate de voturi.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC C.V.X. SA CONSTANȚA împotriva deciziei

civile nr. 2/MF din 3 februarie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 23 iunie 2011.

Cu

opinia separată a doamnei judecător , în sensul

că:

Admite recursul

declarat de reclamanta SC C.V.X. SA CONSTANTA, modifică decizia civilă nr. 2/MF

din 3 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că

admite apelul, schimbă în parte sentința civilă nr. 74/MF din 1 octombrie 2010

pronunțată de Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială, în sensul că

admite în parte acțiunea și obligă pârâta SC A.M. GALAȚI SA Galați la plata

sumei de 3.968.292,23 lei reprezentând taxe depozitare.

Obligă

pârâta SC A.M. GALAȚI SA Galați la

plata cheltuielilor de judecată pentru fond,

apel și recurs, în sumă de 161.677 lei, către reclamanta SC C.V.X. SA Constanța.

Menține celelalte

dispoziții.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 23 iunie 2011.

Opinie separată

Subscrisa formulez

următoarea opinie separată la decizia adoptată cu majoritate.

Litigiul dintre părți

a fost generat de interpretarea diferită a clauzei contractuale prevăzută în

art. 8 lit. b) din contractul de prestații încheiat, reclamanta-recurentă

apreciind că pentru perioade de depozitare mai mari de 60 de zile se aplică

pentru toată perioada tariful de 0,08 Euro, pe când pârâta intimată susține că

intenția părților a fost în sensul aplicării diferențiate a tarifelor, urmând

să se ia în calcul și tariful de 0,04 Euro/zi/to pentru perioada cuprinsă între

31 și 60 de zile.

Astfel, potrivit

art.8.b din clauza litigioasă rezultă că tariful de depozitare după 30 de zile

de la data terminării descărcării navei va fi:

-

între

31-60 de zile – 0,04 Euro/zi/to;

-

după

61 de zile – 0,08 Euro/zi/to.

În conformitate cu

art. 9 din contract „Facturarea prestațiilor efectuate de prestator, conform

tarifelor stabilite la art. 8 aplicabile în ziua terminării prestației se face

la cursul Rol/Euro al BNR valabil în ziua respectivă.

Înțelesul exact a

clauzelor contractelor, prin analizarea manifestării de voință a părților în

strânsă corelație cu voința lor internă (art. 977 C. civ.) rezultă din

aplicarea regulilor de interpretare a clauzelor contractului respectiv: regula

interpretării globale a contractului (art. 982 C. civ.).

- pentru primele 30

de zile de la descărcare, nu se percepe nici un tarif

- următoarele 30 de

zile, respectiv din ziua 31 până în ziua 60 inclusiv sunt tarifate cu 0,04 Euro/zi/to;

- după 61 de zile

tariful de depozitare devine 0,08 Euro/zi/to.

Instanța de apel

greșit a reținut că art. 9 din contract reglementează exclusiv modul de

facturare și stabilire a cursului valutar.

Din interpretarea

literală a textului evocat rezultă că intenția părților contractante a fost

aceea de reglementare atât a modului de determinare a tarifului adică cel

aplicabil „în ziua terminării prestației”.

Conform art. 979 C.

civ. în caz de folosire a unor termeni susceptibili de două înțelesuri, ei

trebuie interpretați în înțelesul ce se potrivește mai mult cu natura

contractului.

Interpretarea

clauzelor incidente, în raport de obiectul și scopul urmărit de cele două

părți, duce la concluzia potrivit căreia că după 61 de zile tariful de

depozitare este de 0,8 Euro/zi/to aplicabil tuturor unităților de timp care

s-au împlinit.