ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 561/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 24 august 2010 sub nr. x/2010 pe rolul Judecătoriei Galați, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați - în insolvență, prin administratorul judiciar CII C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A. București (actuala E. S.A. București), pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 90.000 RON, reprezentând o parte din prejudiciul total de 1.190.000 RON produs reclamantei prin neexecutarea de către pârâtă a obligațiilor asumate prin contractul de transport fluvial de mărfuri nr. x/31.01.2008. A solicitat obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 12601 din 15 decembrie 2010, Judecătoria Galați a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați la data de 4 mai 2011 sub nr. x/2010/a1*.

Prin sentința comercială nr. 1115/2012 din 15 mai 2012, Tribunalul Galați, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Prin decizia nr. 113/A din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, maritimă și fluvială, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 1115/2012 din 15 mai 2012, pe care a anulat-o, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, stabilind că între părți s-a încheiat un contract de prestări servicii (transport fluvial de mărfuri).

Recursul declarat de pârâtă împotriva deciziei din apel a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1115 din 20 martie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați sub nr. x/2010/a1**.

Prin decizia nr. 23/2017 din 20 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2010 a fost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.190.000 RON, cu titlu de daune compensatorii rezultate din neexecutarea totală a obligației asumate prin contractul de transport fluvial de mărfuri nr. 38/31.01.2008, precum și la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorarii expertiză achitate de reclamantă).

Întrucât apelul promovat în cauză a fost înregistrat sub nr. x/2010/a** pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, prin încheierea de ședință din 21 aprilie 2017, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rolul acestei secții și transpunerea acesteia pe rolul secției a II-a Civilă, Maritimă și Fluvială a Curții de Apel Galați, având în vedere obiectul acțiunii deduse judecății, respectiv acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea contractuală vizând un contract de transport fluvial.

Pe rolul secției a II-a civilă a Curții de Apel Galați apelul a fost înregistrat sub nr. x/2010/a***.

Prin decizia civilă nr. 398/A din 8 noiembrie 2017, s-a admis apelul declarat de pârâta E. S.A. împotriva sentinței civile nr. 23/2017 din 20 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2010, a fost schimbată sentința civilă apelată în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta A. S.R.L. Galați, prin administrator judiciar CII C., în contradictoriu cu pârâta E. S.A.. A fost obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 21.505 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta-pârâtă E. S.A.

Prin decizia nr. 659 din 6 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 398/A din 8 noiembrie 2017 a Curții de Apel Galați, care a fost casată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2010/a1**** pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Prin decizia nr. 383/A din 28 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta E. S.A. împotriva sentinței civile nr. 23/2017 din 20 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2010. A fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. Galați, prin administrator judiciar CII C. A fost obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 21.505 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea depusă la 7 decembrie 2010, reclamanta și-a majorat câtimea pretențiilor la suma de 1.190.000 RON.

În raport de obiectul acțiunii și de natura contractului încheiat între părți, în mod corect instanța de fond a reținut că, în drept, pe lângă dispozițiile legale invocate de reclamantă în acțiune, sunt incidente și dispozițiile art. 1081-1082 vechiul C. civ. (incidente în cauză, raportat la momentul încheierii contractului: 31.01.2008).

În cauză nu se poate pune în discuție o schimbare a obiectului acțiunii, obiectul fiind cel stabilit prin cererea de chemare în judecată, precizările depuse la 03.03.2016, fiind în legătură cu raportul de expertiză întocmit de expert F., judecătorul fondului stabilind incidența dispozițiilor legale în raport de obiectul cererii, ținând cont totodată și de prevederile art. 129 alin. (4) și alin. (5) C. proc. civ. de la 1865, acestea regăsindu-se în considerentele sentinței civile apelate.

Raportat la aceste considerente, primul motiv de apel invocat în cauză a fost respins ca nefondat, reținându-se și faptul că intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. Galați nu a criticat în recurs dezlegarea dată de instanța de apel, astfel încât aceasta a căpătat putere de lucru judecat.

Față de cel de-al doilea motiv de apel invocat, curtea a reținut că, prin decizia nr. 659 din 06.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că față de contractul încheiat între părți reiese că termenul a fost stipulat ca o condiție esențială avută în vedere de părți la încheierea contractului, deoarece neîndeplinirea graficului lunar stabilit de părți determină neîndeplinirea obiectului contractului, fiind astfel aplicabil art. 1079 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., prin care debitorul este de drept în întârziere.

În ceea ce privește inexistența unui prejudiciu și imposibilitatea cuantificării acestuia s-a reținut că, potrivit art. 1082 C. civ. pentru acordarea de despăgubiri către reclamantul-intimat, trebuie probată existența unui prejudiciu care este urmarea faptei ilicite a pârâtului, ce constă în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligației asumate. În speță, s-a invocat nerespectarea obligației contractuale prevăzute de art. 4.2.3 din contract, coroborată cu art. 1.2, în sensul că beneficiarul avea obligația să asigure cantitatea de marfă stabilită în contract, respectiv 180.000 tone pentru anul 2008. Se invocă faptul că pârâta nu a asigurat cantitatea de 75.178,80 tone.

Potrivit contractului nr. x/31.01.2008 - capitolul 3, părțile au stabilit că datorează daune-interese astfel: beneficiarul pentru plata cu întârziere a facturilor emise, iar transportatorul pentru expirarea termenului de predare a mărfii către destinatar (6 ore din momentul sosirii la destinație), penalitate calculată la valoarea mărfii.

La art. 4.2.2 beneficiarul se obligă să asigure încărcarea/descărcarea mărfii în/din barje conform normelor de încărcare/descărcare stabilite - 1250 to/24 h, sau va achita taxe de staționare de 100 euro/nava/zi, iar la punctul 4.2.3 se obligă să asigure cantitatea de marfă stabilită în contract.

Potrivit art. 7, contractul se întinde pe tot parcursul anului 2008, începând cu data de 01.02.2008, părțile neprevăzând nici o sancțiune specială în cazul nerespectării obligației contractuale de încărcare a întregii cantități de marfă, astfel cum a fost stabilită prin contract.

La data de 23 iunie 2010 a fost încheiat între părți contractul de conciliere, în care s-a stabilit că, în ceea ce privește penalitățile de întârziere calculate în baza contractelor x/2008 și y/2009 care fac obiectul concilierii, între părți a fost încheiată tranzacția nr. x/10.06.2010 conform căreia debitoarea S.C. D. S.A. a achitat suma de 264.628,21 RON, iar reclamanta S.C. A. S.R.L. a renunțat la dreptul de a mai solicita alte penalități de întârziere aferente celor două contracte.

Celelalte pretenții (în speța cele deduse judecății) urmau să fie soluționate în instanță.

Susținerile reclamantei, în sensul că beneficiarul S.C. D. S.A. - actuala E. S.A. nu ar fi avut destule stocuri, astfel că nu și-a putut îndeplini obligația contractuală, sunt contrazise de "Situația stocurilor carierei G., H. în perioada 01.01.2008-31.12.2008".

Susținerile apelantei-pârâte, în sensul că nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de transport din vina reclamantei, nu au fost dovedite.

Curtea a mai constatat că prima instanță nu s-a raportat la întregul probatoriu administrat în cauză, ci a reținut doar o parte din concluziile raportului de expertiză contabilă depus la 13.09.2019, astfel cum a invocat și apelanta-pârâtă.

Coroborând toate expertizele efectuate în cauză, obiecțiunile, răspunsul la obiecțiuni instanța a constatat că instanța de fond nu a avut în vedere întreg materialul probator de la dosarul cauzei.

Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere în fața judecătorului trebuie să o dovedească. Caracterul cert al prejudiciului presupune ca acesta trebuie să fie sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare, fiind necesare elemente probatorii îndestulătoare pentru a-i determina existenta. Or, față de expertizele efectuate în cauză, rezultă că un expert și un consilier expert nu au avut date suficiente pentru stabilirea cu certitudine a daunelor, instanța de apel reținând că acest motiv de apel este întemeiat.

A mai invocat apelanta-pârâtă S.C. D. S.A. - actuala E. S.A. existența uzanțelor între părți, că pârâta a încheiat contracte cu B. S.R.L. începând cu anul 2003 și cu S.C. A. S.R.L. din anul 2007. În acest sens au fost depuse la dosar contractele încheiate între părți. Din situația centralizată a executării contractelor depusă de apelant reiese faptul că niciunul dintre contracte nu a fost executat în totalitate, însă reclamantul-intimat, anterior, nu a formulat cerere de chemare în judecată/notificare pentru niciun alt an anterior, precizând doar verbal imposibilitatea asigurării de către aceasta a capacității de transport.

Instanța a reținut că anterior anului 2007 contractele de transport au fost încheiate cu alte societăți: S.C. B. S.R.L., S.C. B. 1 S.R.L., S.C. B. 2 S.R.L., aceste societăți intrând treptat în insolvență și fiind în prezent radiate. Relevant, față de motivul de apel invocat, este contractul nr. x/26.01.2009 de transport fluvial mărfuri. Între părți a existat un litigiu, cu obiect identic cu cel al prezentei cauze, înregistrat sub nr. x/2011 pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, acesta fiind soluționat prin sentința civilă nr. 16230/24.09.2012, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 175/12.06.2018 a Curții de Apel București, acțiunea fiind respinsă ca nefondată.

Fiind în culpă procesuală, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. GALAȚI, prin lichidator judiciar C.I. C., motivele fiind, în esență, următoarele:

Hotărârea a fost pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. l din vechiul C. proc. civ.

În ciclul procesual anterior, același complet de judecată format din doamnele judecător K. și L. a pronunțat decizia civilă nr. 398/A din 8 noiembrie 2017, prin care a dispus admiterea apelului formulat de pârâtă și a schimbat sentința fondului, în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii promovate de S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarant recurs, care a fost soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 659 din 6 martie 2018, prin care s-a dispus admiterea recursului promovat, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, cauza a fost soluționată de același complet de judecată, fiind pronunțată decizia civilă nr. 383/A din 28 noiembrie 2018.

Potrivit dispozițiilor art. 24 din vechiul C. proc. civ., completul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în caz de rejudecare după casare.

În atare situație, hotărârea a fost pronunțată de o instanță care nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor art. 24 din vechiul C. proc. civ., care stabilesc imperativ că magistratul care a pronunțat o hotărâre să nu mai participe la judecarea acesteia după casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare astfel încât, din această perspectivă, hotărârea este nelegală.

Curtea de Apel Galați a pronunțat o hotărâre nelegală, în sensul că s-a pronunțat cu privire la o apărare: certitudinea și existența prejudiciului, deși aceasta nu a fost invocată de către apelanta-pârâtă.

Prin întâmpinarea formulată în fața instanței de fond - Judecătoria Galați, dosar nr. x/2010 - depusă la termenul din data de 16.11.2010, pârâta S.C. E. S.A. (fostă S.C. D. S.A.), a invocat: necompetența teritorială a Judecătoriei Galați; culpa reclamantei în neexecutarea contractului, aceasta nepunând la dispoziții barje în vederea încărcării lor; pârâta a făcut eforturi deosebite pentru realizarea contractului, punând marfa la dispoziția reclamantei și stăruind ca aceasta să-și îndeplinească obligația de transport.

Acestea au fost singurele apărări formulate prin întâmpinare de către pârâta S.C. E. S.A. București, în cuprinsul întâmpinării nefăcându-se vorbire de neîndeplinirea condițiilor necesare atragerii răspunderii contractuale.

Potrivit dispozițiilor art. 115 pct. 3 și 4 din C. proc. civ., întâmpinarea va cuprinde răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale cererii, precum și dovezile cu care pârâtul se apără împotriva fiecărui capăt de cerere, iar potrivit dispozițiilor art. 118 întâmpinarea este obligatorie.

Conform art. 315 din C. proc. civ., hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului care vor ține cont de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în rejudecare instanța de fond nu putea să se raporteze și să se pronunțe decât cu privire la apărările formulate în întâmpinarea inițială și nicidecum să poată primi apărări noi.

Mai mult decât atât, după înregistrarea cauzei pentru rejudecarea în fond după casare, pârâta formulează, pentru termenul de judecată din data de 24.09.2014, o nouă întâmpinare, prin care invocă următoarele: necompetența teritorială a Tribunalului Galați; existența unor uzanțe comerciale între părți; contractul nu prevede vreo obligație în sarcina beneficiarului de a exista comenzi scrise; culpa exclusivă a reclamantei, care nu a făcut dovada că deține capacitatea de transport; lipsa corespondenței scrise între părți, în sensul că reclamanta nu și-a executat propriile obligații.

După cum se poate observa, în niciuna din cele două întâmpinări, pârâta nu a invocat neîndeplinirea condițiilor necesare atragerii răspunderii contractuale, respectiv imposibilitatea cuantificării prejudiciului.

Ulterior, prin motivele de apel formulate, apelanta invocă inexistența unui prejudiciu, dar și imposibilitatea cuantificării acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 294 alin. (1) din C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.

Potrivit dispozițiilor art. 295 instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de prima instanță.

Caracterul devolutiv al apelului nu este unul absolut, el fiind limitat la analizarea motivelor de apel, raportat la cererile formulate în fața instanței de fond.

În cauza de față, prin motivele de apel s-a formulat o apărare nouă, aceasta constituind o încălcare a dispozițiilor art. 294 din C. proc. civ., care interzic formularea de cereri noi în fața instanței de apel.

Instanța de apel nu putea analiza decât motivele de apel referitoare la apărări formulate prin întâmpinare în fața instanței de fond, neputând primi alte apărări noi, astfel încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6 din C. proc. civ., respectiv instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Curtea de Apel Galați a pronunțat o hotărâre nelegală, în sensul că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

În motivarea hotărârii, instanța de apel a reținut că, față de expertizele efectuate în cauză, un expert și un consilier expert nu au avut date suficiente pentru stabilirea cu certitudine a daunelor.

Concluziile experților privitoare la cuantumul exact al prejudiciului sunt contradictorii, însă ceea ce este relevant este că ambele rapoarte de expertiză au reținut culpa contractuală a apelantei-pârâte, constând în aceea că nu a pus la dispoziția reclamantei întreaga cantitate ce trebuia transportată potrivit dispozițiilor art. 2 din contractul nr. x/31.01.2008.

Instanța de apel a reținut caracterul contradictoriu al concluziilor experților, însă a respins proba cu expertiza tehnică navală solicitată de reclamantă, ce avea ca obiectiv determinarea exactă a prejudiciului.

Argumentul instanței de apel în sensul că un expert și un consilier expert nu au putut determina cuantumul prejudiciului nu este unul suficient, câtă vreme prin motivare nu sunt arătate argumentele pentru care sunt respinse apărările reclamantei reținute de instanța de fond, precum și concluziile celorlalți experți.

Motivarea unei hotărâri presupune indicarea în ordine cronologică și logică a celor reținute, dar, și în condițiile existenței de probe contradictorii, a argumentelor pentru care unele sunt primite și altele înlăturate.

Instanța de apel, în hotărârea pronunțată, nu a indicat argumentele pentru care a înlăturat probele contradictorii, precum și apărările reclamantei privitoare la modul de calcul al prejudiciului, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală.

Hotărârea instanței de apel a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Instanța de apel nu putea primi motivul de apel privitor la inexistența prejudiciului, câtă vreme această apărare nu a fost formulată în fața instanței de fond de către apelanta-pârâtă.

De asemenea, în cauză erau incidente și dispozițiile art. 574 alin. (1) din Codul comercial (în vigoare în anul 2008) potrivit cărora "chiriașul care înainte de plecarea vasului (...) încarcă o cantitate mai mică decât cea stabilită, e dator a plăti navlul întreg", acestea nefiind avute în vedere de către instanță.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 1, 6, 7 9 din vechiul C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. E. S.A. București a solicitat respingerea recursului.

Instanța de apel, prin decizia civilă nr. 398/A din 8 noiembrie 2017, s-a pronunțat doar asupra excepției invocate prin cererea de apel - lipsa dovezii punerii în întârziere, nu și asupra fondului apelului formulat, neexistând incompatibilitate decât dacă judecătorul s-a pronunțat asupra fondului sau asupra unei alte probleme litigioase, nu și atunci când s-a pronunțat asupra unei excepții.

Reclamanta-intimată, prin avocat, la termenul din 21.11.2018. așa după cum este consemnat și în încheierea de la acest termen, a invocat în fața instanței de apel incidența art. 41 alin. (1) din vechiul C. proc. civ., respectiv faptul că dosarul este judecat de către același complet. Instanța de apel a dus la cunoștință părților că în cauză nu s-au formulat cereri de abținere și a pus în discuție dacă se dorește recuzarea completului de judecată.

Ambele părți, prin reprezentanți, având cuvântul, au susținut că nu înțeleg să formuleze cerere de recuzare a completului de judecată, dar în recurs, reclamanta invocă nelegala compunere a completului de judecată din apel.

Referitor la cel de al doilea motiv de recurs, intimata arată că instanța de apel a fost chemată să descopere voința reală a părților din termenii contractuali, potrivit art. 969 și art. 984 din vechiul C. civ. Astfel, în decizia pronunțată în rejudecare de către instanța de apel (care face obiectul prezentului recurs), urmare a examinării probelor administrate (analizând inclusiv clauzele contractului nr. x/31.01.2008), s-a reținut că părțile nu au stipulat nici o sancțiune specială în cazul nerespectării obligației contractuale de încărcare a întregii cantități de marfă, astfel cum a fost stabilită prin contract.

Acest considerent (certitudinea și existența prejudiciului) nu constituie un argument nou, așa după cum susține recurenta, ci unul dintre motivele pe care se sprijină decizia recurată. Acest motiv a fost invocat de către apelanta-pârâtă prin concluziile scrise depuse la Tribunalul Galați pentru termenul din data de 03.01.2017, dar a fost invocat și ca motiv în apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 23 din 20 februarie 2017, pronunțată de către Tribunalul Galați.

Instanța de apel a verificat întregul probatoriu administrat, precum și imposibilitatea cuantificării prejudiciului, făcând aplicarea prevederilor art. 292 din vechiul C. proc. civ.

Raportat la al treilea motiv de recurs, intimata arată că, analizând considerentele deciziei recurate se constată că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină, motive care nu sunt contradictorii și nici străine de natura pricinii, instanța de apel arătând, conform art. 261 alin. (1) punctul 5 din C. proc. civ., argumentele în baza cărora a ajuns la concluzia care a determinat pronunțarea hotărârii.

În susținerea motivului de recurs ce vizează aplicarea greșită a legii, recurenta nu a indicat motive de nelegalitate cu privire la hotărârea recurată.

Înalta Curte va analiza cu prioritate motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., respectiv nelegala alcătuire a instanței, constatând că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia civilă nr. 398/A din 8 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2010, completul fiind compus din doamnele judecător L. și K., a fost admis apelul declarat de pârâta E. S.A. împotriva sentinței civile nr. 23 din 20 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr. x/2010. A fost schimbată sentința civilă apelată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta A. S.R.L. Galați prin administrator judiciar CII C., în contradictoriu cu pârâta E. S.A. A fost obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 21.505 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanta-pârâtă.

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia nr. 659 din 6 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, hotărârea recurată fiind casată și trimisă cauza aceleiași instanțe, în vederea rejudecării.

Prin decizia nr. 383/A din 28 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, completul fiind compus din doamnele judecător K. și L., în rejudecare, a fost admis apelul declarat de pârâta E. S.A. împotriva sentinței civile nr. 23 din 20 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul Galați în dosarul nr. x/2010. A fost schimbată sentința apelată, în sensul că a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. Galați, prin administrator judiciar CII C.. A fost obligată intimata-reclamantă la plata sumei de 21.505 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin incompatibilitatea se înțelege situația în care un judecător este oprit să ia parte la soluționarea cauzei, în cazurile expres prevăzute de lege.

Cazurile de incompatibilitate sunt reglementate de art. 24 din C. proc. civ., care în alin. (1) teza finală prevede că judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în caz de rejudecare după casare.

Acest caz de incompatibilitate se justifică prin intenția legiuitorului de a asigura condiții optime pentru rejudecarea fondului după casare, evitând astfel situația în care judecătorul ce a pronunțat hotărârea casată să pronunțe aceeași hotărâre în rejudecare, pentru a demonstra ca el a avut dreptate.

Normele care reglementează incompatibilitatea sunt de ordine publică, fiind de strictă interpretare și aplicare.

Pentru a interveni acest caz de incompatibilitate, este necesar ca judecătorul să fi pronunțat o hotărâre prin care s-a dezlegat o problemă litigioasă, de natură să dezînvestească instanța.

Nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la incompatibilitate atrage nulitatea absolută a hotărârii, fiind vorba despre norme juridice de ordine publică.

Înalta Curte constată că doamnele judecător L. și K. au soluționat cauza atât la data de 8 noiembrie 2017, prin decizia civilă nr. 398/A, cât și ulterior, în rejudecare, cu nerespectarea prevederilor art. 24 alin. (1) teza finală.

Nu poate fi reținută susținerea intimatei în sensul că instanța de apel, prin decizia civilă nr. 398/A din 8 noiembrie 2017, s-a pronunțat doar asupra excepției invocate prin cererea de apel - lipsa dovezii punerii în întârziere, nu și asupra fondului apelului formulat, neexistând incompatibilitate decât dacă judecătorul s-a pronunțat asupra fondului sau asupra unei alte probleme litigioase, nu și atunci când s-a pronunțat asupra unei excepții.

Înalta Curte constată că pentru a pronunța decizia civilă nr. 398/A din 8 noiembrie 2017, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe este netemeinică, în mod greșit apreciind că sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale, punerea în întârziere a debitoarei realizându-se prin introducerea prezentei acțiuni.

Mai mult decât atât, instanța de apel, a făcut o analiză a contractului încheiat între părți, concluzionând că, în cauză, cel de-al doilea motiv de apel invocat - respectiv lipsa dovezii de punere în întârziere a pârâtei - una din condițiile antrenării răspunderii civile contractuale - este întemeiat.

Raportat la aceste considerente, nu se poate reține că instanța de apel a soluționat calea de atac în temeiul unei excepții procesuale peremptorii.

Nu poate fi reținut nici argumentul intimatei în sensul că reclamanta nu a formulat cerere de recuzare, în condițiile în care nerespectarea normelor juridice referitoare la incompatibilitate atrage nulitatea absolută a hotărârii, aceste norme fiind de ordine publică.

Hotărârea pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 24 din C. proc. civ. poate fi desființată prin intermediul recursului, în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Raportat la aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de judecată a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 24 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., motiv pentru care nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs invocate, urmând a fi casată hotărârea recurată.

Raportat la prevederile art. 313 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Galați, prin lichidator judiciar C.I. C., împotriva deciziei nr. 383/A din 28 noiembrie 2018, va casa decizia recurată și va trimite cauza Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă în vederea rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. GALAȚI, prin lichidator judiciar C.I. C., împotriva deciziei nr. 383/A din 28 noiembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Casează decizia nr. 383/A din 28 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Trimite cauza Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, în vederea rejudecării.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2019.