ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3956/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC N.S.S. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța a solicitat obligarea pârâtei SC S. SA, la plata sumei de 30.774,41 euro din care suma de 13.471,215 euro reprezintă marfa depreciată, 11.536,01 euro - pierderi/costuri rezultate din scoaterea mărfii pe barje, iar 5.767,19 euro - taxa de manevră a navei în altă dană pentru continuarea încărcării, cu cheltuieli de judecată. Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 12 octombrie 2010, instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii dedusă din art. 720 1 C. proc. civ., iar în vederea soluționării cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul părților.

Prin Sentința civilă nr. 12/MF din 1 februarie 2011, Tribunalul Constanța a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC N.S.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC S. S.A.; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumelor de 13.471,215 euro - contravaloare marfă depreciată și de 5.767,19 euro - taxă de manevră a navei în altă dană; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă în sumă de 3.218,21 RON (taxa de timbru aferentă pretențiilor admise și timbrul judiciar) și a respins, ca nefondată, pretenția constând în pierderi/costuri rezultate prin încărcarea mărfii pe barje. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în baza contractului de prestații portuare nr. 960B din 1 iulie 2009, pârâta SC S. SA, în calitate de prestator, s-a obligat să pună la dispoziția reclamantei SC N.S.S.

SRL, în calitate de beneficiar, un spațiu de depozitare pentru 14.000 tone grâu, dar și să manipuleze, depoziteze și să încarce în nave, în transbord direct sau indirect, mărfurile care fac obiectul contractului (art. 6.1). Cu ocazia încărcării navei SA cu grâu din magazia nr. 2 a pârâtei, s-a constatat că marfa prezintă un miros puternic de fermentație, motiv pentru care comandantul navei a dispus încetarea operațiunilor de încărcare. Referitor la aceste constatări, atât R. SA, surveyor independent, cât și T.S. Ltd, nominat de reclamantă, au emis către pârâtă câte o scrisoare de protest.

Pârâta nu a contestat faptul că s-a identificat în magazia 2 o cantitate de 117,141 tone marfă depreciată, recunoscând la interogatoriu această situație, confirmată și de înscrisul aflat la fila 76 (confirmare recepție/livrare grâu nr. 619 din 1 aprilie 2010), însă, susține că marfa a fost necorespunzătoare calitativ din momentul introducerii în depozit, situație în care exonerată de răspundere, în conformitate cu prevederile art. 5.10 din contract, în timp ce reclamanta afirmă că deprecierea grâului s-a produs datorită condițiilor improprii de depozitare. Punctul de vedere al reclamantei este susținut de concluziile raportului întocmit de T.S. Ltd, potrivit cărora marfa a fost avariată datorită condițiilor improprii de depozitare, cauza cea mai probabilă fiind infiltrațiile de apă prin podeaua magaziei.

Deși pârâta susține că acest raport nu îi este opozabil pentru că nu a fost întocmit și în prezența reprezentanților săi, s-a constatat că inspectorii T.S. SRL au observat încă de la data de 26 ianuarie 2010 activitatea de manipulare a mărfii și întrucât au sesizat un puternic miros de fermentație, au monitorizat până pe data de 9 martie 2010 operațiunile efectuate de personalul S., astfel că este puțin probabil ca societatea pârâtă să nu fi avut cunoștință de inspecția desfășurată pe o perioadă de timp îndelungată. De altfel, observațiile inspectorului privind efectuarea operațiunilor de segregare a mărfii depozitate nu au fost contestate de SC S. SA ceea ce conduce la concluzia că toate remarcile inspectorului nominat de reclamantă nu pot fi puse la îndoială.

Nu există contradicții între constatările inspectorilor așa cum susține pârâta, deoarece lipsa urmelor de infiltrații de apă s-a constatat referitor la structura elevată a magaziei (uși de acces, pereți, acoperiș, elemente accesorii de acoperiș), însă prin podeaua betonată a magaziei au fost sesizate infiltrații. În ceea ce privește legătura între societatea reclamantă și T.S. Ltd, care a efectuat inspecția, motivată de existența unui asociat comun, în persoana domnului I.V., instanța a apreciat că acest aspect nu poate pune la îndoială imparțialitatea societății de inspecție, cât timp, pe de o parte, administratorul acesteia din urmă este o altă persoană (B.A.), iar societatea reclamantă este condusă de un consiliu de administrație, iar pe de altă parte, raportul de inspecție a fost întocmit de domnul V.B.

Și apărarea pârâtei referitoare la incidența în cauză a prevederilor art. 5.9 din contract, care reglementează pierderile tehnologice, a fost respinsă deoarece diferența de marfă de 117,141 tone nu rezultă din manipularea mărfii, ci reprezintă cantitatea de grâu depreciată calitativ, astfel cum s-a mai precizat. Prin urmare, având în vedere că: părțile nu au reglementat prin convenția încheiată o altă modalitate de stabilire a situației întâlnită în speță, art. 5.2 alin. ultim - invocat de pârâtă - vizând o altă ipoteză neincidentă în cauză; pârâta nu a dovedit cu nici un înscris afirmația potrivit căreia calitatea necorespunzătoare a mărfii exista încă de la momentul depozitării mărfii; concluziile raportului întocmit de T.S.

Ltd nu pot fi înlăturate pentru nici unul din motivele invocate de pârâtă, instanța a reținut că marfa în discuție s-a depreciat datorită condițiilor improprii de depozitare, iar în această împrejurare pârâta și-a încălcat obligația de asigurare a unei magazii apte pentru depozitare, asumată prin art. 5.10, astfel că, în virtutea principiului forței obligatorii a contractului consacrat de art. 969 C. civ., a apreciat ca întemeiat primul capăt de cerere și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.471,215 euro reprezentând contravaloare marfa depreciată. Cu privire la pretențiile constând în pierderile rezultate prin scoaterea mărfii pe barje, s-a constatat că, potrivit confirmării de recepție/livrare grâu, în luna februarie 2010, din magazia nr. 2 a pârâtei a ieșit o cantitate totală de 4.264,237 tone care a fost încărcată pe nava S.A.

(778,128 tone), diferența fiind încărcată pe trei barje. Indiferent dacă reclamanta a procedat sau nu conform Regulamentului de exploatare portuară când a luat hotărârea respectivă, pierderile suferite cu acest prilej nu au fost dovedite de reclamantă cu nici un mijloc de probă, în condițiile în care sarcina probei îi incumba din perspectiva dispozițiilor art. 1169 C. civ. În ce privește cel de-al treilea capăt de cerere, instanța a reținut că, într-adevăr, manevra navei în altă dană a fost pentru continuarea încărcării, însă ieșirea navei din dana S. a fost determinată de constatarea calității necorespunzătoare a mărfii încărcate și nu de terminarea operațiunilor de încărcare.

Cât timp culpa în plecarea navei la altă dană aparține pârâtei, acesteia îi incumbă și cheltuielile aferente pentru mutarea navei constând în taxele de remorcaj, pilotaj și legare/dezlegare navă, cheltuieli dovedite cu facturile nr. 14141 din 28 februarie 2010, nr. 4690 din 1 martie 2010 și nr. 14150 din 28 februarie 2010, astfel că instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pe pârâtă și la plata sumei de 5.767,19 euro. Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin Decizia civilă nr. 13/MF din 19 decembrie 2011 a admis apelul declarat de pârâtă SC S. SA împotriva Sentinței civile nr. 12/MF din 1 februarie 2011, a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a respins capătul I și III din cererea de chemare în judecată.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate (capătul II), a fost respins apelul declarat de reclamanta SC N.S.S. SRL - împotriva aceleiași sentințe și a fost obligată reclamanta către pârâtă la 3.116,5 RON cheltuieli de judecată. În argumentarea acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că expertiza tehnică de specialitate efectuată în apel, în contradicție cu constatările efectuate în cadrul judecării cauzei la instanța de fond, a concluzionat că marfa depreciată care a produs daunele în prezenta cauză a fost depozitată în magazia nr. 2, Dana 36, Mol 2, Port Constanța, județul Constanța. În zona în care s-a găsit marfa depreciată (hașurată și marcată cu roz în anexa nr. 1), sub pardoseala magaziei nr. 2 nu există nici o rețea subterană de instalații edilitare.

Doar pe culoarul 2 al magaziei, dar în afara zonei în care a fost găsită marfa depreciată, în dreptul stâlpului nr. 5 există, conducta de apă pluvială verticală și care devine subterană pe tronsonul notat cu 5-A în anexa 1. În opinia expertei nu există posibilitatea infiltrării apei prin pardoseala magaziei din beton (de jos în sus) care să afecteze mărfurile depozitate în magazie. La răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă, expertul a arătat că, din moment ce nu au fost consemnate referiri la eventualele defecțiunii ale conductelor pluviale în Raportul de marfa avariată întocmit de T.S. Ltd în data de 12 martie 2010, inspecția magaziei fiind începută în data de 26 ianuarie 2010, după cum rezultă din raport, înseamnă că acestea nu au fost identificate în teren la acea dată.

Concluziile expertizei sunt confirmate în parte și de declarațiile martorilor audiați în cauză. Având în vedere aceste probe administrate cât și disp. art. 5 pct. 10 din contractul de prestări-servicii, instanța de apel a constatat că, în mod greșit instanța de fond a apreciat răspunderea pârâtei SC S. SA, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute la lit. a) din contract. Mai mult, pe toată perioada depozitării mărfii în magazia S., reclamanta a avut nominați surveyori care au asistat la operațiunile de preluare, intrare, depozitare a mărfii în magazie, precum și la încărcarea mărfii din magazie în nave. În aceste condiții, s-a apreciat că în mod greșit pârâta a fost obligată la plata sumei de 13.471,215 euro cu titlu de marfa depreciată.

Referitor la capătul al treilea din acțiune, respectiv obligarea pârâtei la 5.767,19 euro reprezentând taxe de manevră, s-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a obligat-o la această sumă, deoarece nu se poate reține nici o culpă în sarcina sa. De asemenea, s-a reținut că nici în cuprinsul notificării cererii de chemare în judecată, răspunsului la întâmpinare, reclamanta nu a invocat motivul reținut de instanța de fond, respectiv că ieșirea navei din dana S. a fost determinată de constatarea calității necorespunzătoare a mărfii încărcate. În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta S.C. N.S.S. SRL, instanța de apel l-a respins, deoarece, aceasta nu a făcut dovada susținerilor sale.

Aspectele invocate de reclamantă în motivele de apel sunt contrazise atât de contractul încheiat de părți, iar pe de altă parte acesta a fost executat fără ca S.C. N.S.S. SRL să fi ridicat obiecțiuni la acesta. Împotriva acestei decizii reclamanta SC N.S.S. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. În argumentarea pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. recurenta, după o prezentare detaliată a situației de fapt, a aprecierilor privind condițiile de depozitare a mărfii, a concluziilor raportului de marfa avariată întocmit în perioada 26 ianuarie 2010 - 9 martie 2010, a susținut, în esență, că deteriorarea mărfii s-a produs din motive exclusiv imputabile intimatei-pârâte SC S. SA - prin infiltrații de apă la nivelul podelei magaziei.

Cât privește pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea pronunțată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) întrucât la ultimul termen de judecată ambele părți au solicitat acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de răspunsul la obiecțiuni al expertului, iar instanța în mod neîntemeiat a respins această cerere și a acordat cuvântul pe fondul recursului încălcând prin aceasta dreptul la apărare al părților. Pentru aceste motive recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și respingerea apelului formulat de SC S. SA ca nefondat și în subsidiar, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Prin concluziile scrise depuse la dosar intimata-pârâtă răspunzând punctual criticilor recurentei-reclamante a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Pentru a răspunde lipsei temeiului legal, recurenta se afla în situația de a demonstra lipsa de bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul deciziei recurate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.

Indicarea generică a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nedezvoltarea acestui motiv în sensul precizării normelor legale încălcate sau greșit aplicate de instanță nu îndeplinește cerințele legale pentru promovarea și susținerea acestei căi de atac. Din expunerea motivării recursului rezultă că s-au antamat chestiuni de fond care nu vizează nelegalitatea, or, în recurs, se examinează soluția anterior pronunțată numai pentru cauze de nelegalitate care se încadrează în cerințele art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. astfel că nu este suficient ca partea să facă trimitere la un motiv de nelegalitate fără să respecte cerința textului invocat. Astfel, se constată că recurenta a pus în discuție situația de fapt, interpretarea probelor, a raportului de marfa avariată, a înscrisurilor și condițiile în care marfa a fost depozitată, cu trimitere la fondul litigiului, urmărind ca pe această cale extraordinară de atac să se reconsidere judecata în fond.

Nu în ultimul rând, trebuie reținut că recursul nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel învestită să treacă la examinarea fondului litigiului, lucru firesc câtă vreme recurenta a beneficiat de o astfel de cale de atac. Prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. Din perspectiva acestui motiv, recurenta a invocat încălcarea dreptului la apărare prin faptul că nu le-a fost acordat un termen pentru a lua cunoștință de răspunsul la obiecțiunile expertului. De precizat că dispozițiile invocate se referă la neobservarea formelor legale ale actelor de procedură din cauza cărora s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.

Astfel, sub imperiul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se pot include toate neregularitățile de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea cererii reconvenționale, până la nesocotirea principiului publicității, oralității sau contradictorialității. Este de remarcat faptul că toate greșelile susceptibile de a fi invocate pe calea celui de-al cincilea motiv de casare trebuie să fie expres prevăzute și sancționate de lege, or, în cuprinsul codului de procedură civilă nu există nicio dispoziție imperativă referitoare la acordarea unui termen pentru studierea răspunsului la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.

Ca atare, neacordarea acestui termen nu constituie o încălcare a formelor de procedură esențiale pentru validitatea hotărârii atacate. Totodată, nu se reține o încălcare a dreptului la apărare, așa cum invocă recurenta, întrucât prin Încheierea din data de 12 decembrie 2011 nu se consemnează o solicitare a apelantei (recurenta în cauza de față) de acordare a unui nou termen pentru a se lua cunoștință de răspunsul expertului la obiecțiunile formulate. De asemenea instanța a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, apelanta neconsemnând în concluziile proprii aspecte legate de modul în care expertul a înțeles să răspundă la obiecțiuni.

Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.S.S. SRL împotriva Deciziei civile nr. 13/MF din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM