ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3956/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3956/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC N.S.S. SRL prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța a solicitat obligarea pârâtei SC

S. SA, la plata sumei de 30.774,41 euro din care suma de 13.471,215 euro

reprezintă marfa depreciată, 11.536,01 euro - pierderi/costuri rezultate din

scoaterea mărfii pe barje, iar 5.767,19 euro - taxa de manevră a navei în altă

dană pentru continuarea încărcării, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de

ședință de la termenul de judecată din data de 12 octombrie 2010, instanța a

respins excepția inadmisibilității acțiunii dedusă din art. 720

1

C.

proc. civ., iar în vederea soluționării cauză, s-a administrat proba cu

înscrisuri și cu interogatoriul părților.

Prin Sentința civilă

nr. 12/MF din 1 februarie 2011, Tribunalul Constanța a admis, în parte,

acțiunea formulată de reclamanta SC N.S.S. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC

S. S.A.; a obligat pârâta către reclamantă la plata sumelor de 13.471,215 euro

- contravaloare marfă depreciată și de 5.767,19 euro - taxă de manevră a navei

în altă dană; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată efectuate de

reclamantă în sumă de 3.218,21 RON (taxa de timbru aferentă pretențiilor admise

și timbrul judiciar) și a respins, ca nefondată, pretenția constând în

pierderi/costuri rezultate prin încărcarea mărfii pe barje.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că în baza contractului de

prestații portuare nr. 960B din 1 iulie 2009, pârâta SC S. SA, în calitate de

prestator, s-a obligat să pună la dispoziția reclamantei SC N.S.S. SRL, în

calitate de beneficiar, un spațiu de depozitare pentru 14.000 tone grâu, dar și

să manipuleze, depoziteze și să încarce în nave, în transbord direct sau

indirect, mărfurile care fac obiectul contractului (art. 6.1).

Cu ocazia încărcării

navei SA cu grâu din magazia nr. 2 a pârâtei, s-a constatat că marfa prezintă

un miros puternic de fermentație, motiv pentru care comandantul navei a dispus

încetarea operațiunilor de încărcare.

Referitor la aceste

constatări, atât R. SA, surveyor independent, cât și T.S. Ltd, nominat de

reclamantă, au emis către pârâtă câte o scrisoare de protest.

Pârâta nu a contestat

faptul că s-a identificat în magazia 2 o cantitate de 117,141 tone marfă

depreciată, recunoscând la interogatoriu această situație, confirmată și de

înscrisul aflat la fila 76 (confirmare recepție/livrare grâu nr. 619 din 1

aprilie 2010), însă, susține că marfa a fost necorespunzătoare calitativ din

momentul introducerii în depozit, situație în care exonerată de răspundere, în

conformitate cu prevederile art. 5.10 din contract, în timp ce reclamanta

afirmă că deprecierea grâului s-a produs datorită condițiilor improprii de

depozitare.

Punctul de vedere al

reclamantei este susținut de concluziile raportului întocmit de T.S. Ltd,

potrivit cărora marfa a fost avariată datorită condițiilor improprii de

depozitare, cauza cea mai probabilă fiind infiltrațiile de apă prin podeaua

magaziei.

Deși pârâta susține

că acest raport nu îi este opozabil pentru că nu a fost întocmit și în prezența

reprezentanților săi, s-a constatat că inspectorii T.S. SRL au observat încă de

la data de 26 ianuarie 2010 activitatea de manipulare a mărfii și întrucât au

sesizat un puternic miros de fermentație, au monitorizat până pe data de 9

martie 2010 operațiunile efectuate de personalul S., astfel că este puțin

probabil ca societatea pârâtă să nu fi avut cunoștință de inspecția desfășurată

pe o perioadă de timp îndelungată.

De altfel,

observațiile inspectorului privind efectuarea operațiunilor de segregare a

mărfii depozitate nu au fost contestate de SC S. SA ceea ce conduce la

concluzia că toate remarcile inspectorului nominat de reclamantă nu pot fi puse

la îndoială.

Nu există

contradicții între constatările inspectorilor așa cum susține pârâta, deoarece

lipsa urmelor de infiltrații de apă s-a constatat referitor la structura

elevată a magaziei (uși de acces, pereți, acoperiș, elemente accesorii de

acoperiș), însă prin podeaua betonată a magaziei au fost sesizate infiltrații.

În ceea ce privește

legătura între societatea reclamantă și T.S. Ltd, care a efectuat inspecția,

motivată de existența unui asociat comun, în persoana domnului I.V., instanța a

apreciat că acest aspect nu poate pune la îndoială imparțialitatea societății

de inspecție, cât timp, pe de o parte, administratorul acesteia din urmă este o

altă persoană (B.A.), iar societatea reclamantă este condusă de un consiliu de

administrație, iar pe de altă parte, raportul de inspecție a fost întocmit de

domnul V.B.

Și apărarea pârâtei

referitoare la incidența în cauză a prevederilor art. 5.9 din contract, care

reglementează pierderile tehnologice, a fost respinsă deoarece diferența de

marfă de 117,141 tone nu rezultă din manipularea mărfii, ci reprezintă

cantitatea de grâu depreciată calitativ, astfel cum s-a mai precizat.

Prin urmare, având în

vedere că: părțile nu au reglementat prin convenția încheiată o altă modalitate

de stabilire a situației întâlnită în speță, art. 5.2 alin. ultim - invocat de

pârâtă - vizând o altă ipoteză neincidentă în cauză; pârâta nu a dovedit cu nici

un înscris afirmația potrivit căreia calitatea necorespunzătoare a mărfii

exista încă de la momentul depozitării mărfii; concluziile raportului întocmit

de T.S. Ltd nu pot fi înlăturate pentru nici unul din motivele invocate de

pârâtă, instanța a reținut că marfa în discuție s-a depreciat datorită

condițiilor improprii de depozitare, iar în această împrejurare pârâta și-a

încălcat obligația de asigurare a unei magazii apte pentru depozitare, asumată

prin art. 5.10, astfel că, în virtutea principiului forței obligatorii a

contractului consacrat de art. 969 C. civ., a apreciat ca întemeiat primul

capăt de cerere și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de

13.471,215 euro reprezentând contravaloare marfa depreciată.

Cu privire la

pretențiile constând în pierderile rezultate prin scoaterea mărfii pe barje,

s-a constatat că, potrivit confirmării de recepție/livrare grâu, în luna

februarie 2010, din magazia nr. 2 a pârâtei a ieșit o cantitate totală de

4.264,237 tone care a fost încărcată pe nava S.A. (778,128 tone), diferența

fiind încărcată pe trei barje.

Indiferent dacă

reclamanta a procedat sau nu conform Regulamentului de exploatare portuară când

a luat hotărârea respectivă, pierderile suferite cu acest prilej nu au fost

dovedite de reclamantă cu nici un mijloc de probă, în condițiile în care

sarcina probei îi incumba din perspectiva dispozițiilor art. 1169 C. civ.

În ce privește cel

de-al treilea capăt de cerere, instanța a reținut că, într-adevăr, manevra

navei în altă dană a fost pentru continuarea încărcării, însă ieșirea navei din

dana S. a fost determinată de constatarea calității necorespunzătoare a mărfii

încărcate și nu de terminarea operațiunilor de încărcare. Cât timp culpa în

plecarea navei la altă dană aparține pârâtei, acesteia îi incumbă și

cheltuielile aferente pentru mutarea navei constând în taxele de remorcaj,

pilotaj și legare/dezlegare navă, cheltuieli dovedite cu facturile nr. 14141

din 28 februarie 2010, nr. 4690 din 1 martie 2010 și nr. 14150 din 28 februarie

2010, astfel că instanța a admis acest capăt de cerere și a obligat pe pârâtă

și la plata sumei de 5.767,19 euro.

Curtea de Apel

Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin

Decizia civilă nr. 13/MF din 19 decembrie 2011 a admis apelul declarat de

pârâtă SC S. SA împotriva Sentinței civile nr. 12/MF din 1 februarie 2011, a

schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a respins capătul I și III din

cererea de chemare în judecată.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței apelate (capătul II), a fost respins apelul

declarat de reclamanta SC N.S.S. SRL - împotriva aceleiași sentințe și a fost

obligată reclamanta către pârâtă la 3.116,5 RON cheltuieli de judecată.

În argumentarea

acestei decizii, instanța de apel a reținut, în esență, că expertiza tehnică de

specialitate efectuată în apel, în contradicție cu constatările efectuate în

cadrul judecării cauzei la instanța de fond, a concluzionat că marfa depreciată

care a produs daunele în prezenta cauză a fost depozitată în magazia nr. 2,

Dana 36, Mol 2, Port Constanța, județul Constanța. În zona în care s-a găsit

marfa depreciată (hașurată și marcată cu roz în anexa nr. 1), sub pardoseala

magaziei nr. 2 nu există nici o rețea subterană de instalații edilitare. Doar

pe culoarul 2 al magaziei, dar în afara zonei în care a fost găsită marfa

depreciată, în dreptul stâlpului nr. 5 există, conducta de apă pluvială

verticală și care devine subterană pe tronsonul notat cu 5-A în anexa 1.

În opinia expertei nu

există posibilitatea infiltrării apei prin pardoseala magaziei din beton (de

jos în sus) care să afecteze mărfurile depozitate în magazie.

La răspunsul la

obiecțiunile formulate de reclamantă, expertul a arătat că, din moment ce nu au

fost consemnate referiri la eventualele defecțiunii ale conductelor pluviale în

Raportul de marfa avariată întocmit de T.S. Ltd în data de 12 martie 2010,

inspecția magaziei fiind începută în data de 26 ianuarie 2010, după cum rezultă

din raport, înseamnă că acestea nu au fost identificate în teren la acea dată.

Concluziile

expertizei sunt confirmate în parte și de declarațiile martorilor audiați în

cauză.

Având în vedere

aceste probe administrate cât și disp. art. 5 pct. 10 din contractul de

prestări-servicii, instanța de apel a constatat că, în mod greșit instanța de

fond a apreciat răspunderea pârâtei SC S. SA, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute la lit. a) din contract.

Mai mult, pe toată

perioada depozitării mărfii în magazia S., reclamanta a avut nominați surveyori

care au asistat la operațiunile de preluare, intrare, depozitare a mărfii în

magazie, precum și la încărcarea mărfii din magazie în nave.

În aceste condiții,

s-a apreciat că în mod greșit pârâta a fost obligată la plata sumei de

13.471,215 euro cu titlu de marfa depreciată.

Referitor la capătul

al treilea din acțiune, respectiv obligarea pârâtei la 5.767,19 euro

reprezentând taxe de manevră, s-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a

obligat-o la această sumă, deoarece nu se poate reține nici o culpă în sarcina

sa.

De asemenea, s-a

reținut că nici în cuprinsul notificării cererii de chemare în judecată,

răspunsului la întâmpinare, reclamanta nu a invocat motivul reținut de instanța

de fond, respectiv că ieșirea navei din dana S. a fost determinată de

constatarea calității necorespunzătoare a mărfii încărcate.

În ceea ce privește

apelul declarat de reclamanta S.C. N.S.S. SRL, instanța de apel l-a respins,

deoarece, aceasta nu a făcut dovada susținerilor sale.

Aspectele invocate de

reclamantă în motivele de apel sunt contrazise atât de contractul încheiat de

părți, iar pe de altă parte acesta a fost executat fără ca S.C. N.S.S. SRL să

fi ridicat obiecțiuni la acesta.

Împotriva acestei

decizii reclamanta SC N.S.S. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea pct.

9 al art. 304 C. proc. civ. recurenta, după o prezentare detaliată a situației

de fapt, a aprecierilor privind condițiile de depozitare a mărfii, a

concluziilor raportului de marfa avariată întocmit în perioada 26 ianuarie 2010

- 9 martie 2010, a susținut, în esență, că deteriorarea mărfii s-a produs din

motive exclusiv imputabile intimatei-pârâte SC S. SA - prin infiltrații de apă

la nivelul podelei magaziei.

Cât privește pct. 5

al art. 304 C. proc. civ., recurenta a susținut că hotărârea pronunțată a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) întrucât la ultimul termen de judecată ambele părți au solicitat

acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de răspunsul la obiecțiuni al expertului,

iar instanța în mod neîntemeiat a respins această cerere și a acordat cuvântul

pe fondul recursului încălcând prin aceasta dreptul la apărare al părților.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei

recurate și respingerea apelului formulat de SC S. SA ca nefondat și în

subsidiar, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de apel.

Prin concluziile

scrise depuse la dosar intimata-pârâtă răspunzând punctual criticilor

recurentei-reclamante a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este

nefondat.

Motivul de recurs

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru

a solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii".

Pentru a răspunde

lipsei temeiului legal, recurenta se afla în situația de a demonstra lipsa de

bază legală a soluției cu argumente din care să rezulte că, din conținutul

deciziei recurate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect

aplicată.

Indicarea generică a

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și nedezvoltarea acestui motiv în sensul

precizării normelor legale încălcate sau greșit aplicate de instanță nu

îndeplinește cerințele legale pentru promovarea și susținerea acestei căi de

atac.

Din expunerea

motivării recursului rezultă că s-au antamat chestiuni de fond care nu vizează

nelegalitatea, or, în recurs, se examinează soluția anterior pronunțată numai

pentru cauze de nelegalitate care se încadrează în cerințele art. 304 pct. 1 -

9 C. proc. civ. astfel că nu este suficient ca partea să facă trimitere la un

motiv de nelegalitate fără să respecte cerința textului invocat.

Astfel, se constată

că recurenta a pus în discuție situația de fapt, interpretarea probelor, a

raportului de marfa avariată, a înscrisurilor și condițiile în care marfa a

fost depozitată, cu trimitere la fondul litigiului, urmărind ca pe această cale

extraordinară de atac să se reconsidere judecata în fond.

Nu în ultimul rând,

trebuie reținut că recursul nu are caracter devolutiv pentru ca instanța astfel

învestită să treacă la examinarea fondului litigiului, lucru firesc câtă vreme

recurenta a beneficiat de o astfel de cale de atac.

Prin art. 304 pct. 5

C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)

C. proc. civ. Din perspectiva acestui motiv, recurenta a invocat încălcarea

dreptului la apărare prin faptul că nu le-a fost acordat un termen pentru a lua

cunoștință de răspunsul la obiecțiunile expertului.

De precizat că

dispozițiile invocate se referă la neobservarea formelor legale ale actelor de

procedură din cauza cărora s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată

decât prin anularea actului.

Astfel, sub imperiul

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se pot include

toate neregularitățile de ordin procedural, începând de la nesemnarea cererii

de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesemnarea

cererii reconvenționale, până la nesocotirea principiului publicității,

oralității sau contradictorialității.

Este de remarcat

faptul că toate greșelile susceptibile de a fi invocate pe calea celui de-al

cincilea motiv de casare trebuie să fie expres prevăzute și sancționate de

lege, or, în cuprinsul codului de procedură civilă nu există nicio dispoziție

imperativă referitoare la acordarea unui termen pentru studierea răspunsului la

obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.

Ca atare, neacordarea

acestui termen nu constituie o încălcare a formelor de procedură esențiale

pentru validitatea hotărârii atacate.

Totodată, nu se

reține o încălcare a dreptului la apărare, așa cum invocă recurenta, întrucât

prin Încheierea din data de 12 decembrie 2011 nu se consemnează o solicitare a

apelantei (recurenta în cauza de față) de acordare a unui nou termen pentru a

se lua cunoștință de răspunsul expertului la obiecțiunile formulate. De

asemenea instanța a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru a da

posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, apelanta neconsemnând în

concluziile proprii aspecte legate de modul în care expertul a înțeles să

răspundă la obiecțiuni.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC N.S.S. SRL împotriva Deciziei civile nr.

13/MF din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM