ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1560/2013

Deliberând, în condițiife art. 256 C.

proc. civ., asupra recursului, reține următoarele:

Prin

cererea formulată la data de 18 martie 2011 și înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, sub nr. 4478/118/2011, reclamanta

SC B.C.G. SRL Constanța a solicitat pârâtei SC S. SA la plata sumei de

1.471.276,43 RON - contravaloare marfă lipsă, conform facturii fiscale nr. F1.

din 21 martie 2008.

Prin întâmpinare, pârâta SC S. SA a invocat

excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune,

iar pe fondul acțiunii, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 12/MF din 14

februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a ll-a civilă,

s-a admis excepția autorității de lucru

judecat invocată de pârâta SC S. SA și s-a respins acțiunea pentru autoritate de

lucru judecat.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul,

examinând excepția autorității de lucru judecat prin prisma argumentelor prezentate

de pârâtă, a reținut că din cuprinsul hotărârilor depuse la dosar rezultă că în

cadrul Dosarului nr. 1812/118/2009 al Tribunalului Constanța, secția a ll-a civilă,

instanța a calificat întâmpinarea depusă de pârâta SC B.C.G. SRL ca fiind cerere

reconvențională, având ca obiect compensarea creanței sale în valoare de 1.471.276,43

RON cu despăgubirile pretinse de reclamantă, procedând la respingerea acesteia.

Astfel, din considerentele sentințe civile

nr. 11/MF din 11 februarie 2010 pronunțate de Tribunalul Constanța, secția a ll-a

civilă, s-a reținut că instanța a analizat pretențiile reclamantei, apreciind că

diferența în minus de 790,758 tone de marfă, rezultată din confruntarea documentelor

privind recepția și depozitarea mărfii în magaziile reclamantei cu înscrisurile

care atestă cantitățile de marfă încărcate pe nave, nu poate fi imputată reclamantei

în raport de clauza contractuală inserată în art. 5.9, conform căreia prestatorul

nu răspunde de eventualele diferențe ce pot apare între cantitatea de marfă determinată

prin cântărire la intrarea în magazie sau în transbord direct și cea determinată

prin draft la încărcarea pe navă. S-a mai reținut că pârâta nu a probat susținerile

sale, nedepunând înscrisuri din care să rezulte marfa lipsă.

Din norma art. 1201 C. civ. rezultă că,

pentru a exista autoritate de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate

de părți, obiect și de cauză.

Prima instanță a constatat că cele două

acțiuni au aceeași cauză, întrucât prima cerere a SC B.C.G. SRL a fost întemeiată

pe dispozițiile art. 969 C. civ., iar în cea de-a doua acțiune pretențiile aceleiași

reclamante au fost întemeiate pe răspunderea contractuală reglementată de art. 969

C. civ.

S-a mai constatat și identitatea de obiect,

cât timp în prima cauză prin intermediul cererii reconvenționale reclamanta a solicitat

obligarea aceleiași pârâte la plata aceleiași sume, respectiv 1.471.276,43 RON -

c/val marfă lipsă. În ceea ce privește identitatea de obiect, nu este necesar ca

obiectul să fi fost formulat în ambele acțiuni îh același mod.

Reținând că în cauză există tripla identitate

prevăzută de art. 1201 C. civ., instanța de fond a admis excepția autorității de

lucru judecat și a respins acțiunea ca atare.

Având în vedere soluționarea pe cale de

excepție a cererii, fiind analizată cu prioritate excepția autorității de lucru

judecat, aceasta având întâietate, instanța a apreciat că nu se mai impune și analizarea

excepției prescripției dreptului la acțiune.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal,

a declarat apel reclamanta SC B.C.G. SRL, care a criticat soluția instanței de fond

ca fiind nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 7/MF/2012 din 6

iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal,

s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC B.C.G. SRL împotriva sentinței

civile nr. 12/MF/14 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a

ll-a civilă.

Instanța de apel a reținut că apelanta

a susținut, în esență, că soluția instanței de fond de admitere a autorității de

lucru judecat este greșită întrucât între cauza pendinte și cauza ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 9087/212/2008, soluționat irevocabil, nu există identitate de obiect.

În acest sens, apelanta a menționat că

cererea de chemare în judecată din Dosarul nr. 9087/212/2008 a vizat obligarea SC

B.C.G. SRL la plata sumei de 229.235,27 RON, reprezentând contravaloare prestații

portuare, în timp ce cauza dedusă judecății are ca obiect obligarea SC S. SA la

plata sumei de 1.471.276 RON, reprezentând contravaloare lipsă marfă, potrivit facturii

fiscale nr. F1. din 21 martie 2008.

Curtea de Apel a constatat că apelanta

a omis să facă însă referire la cererea reconvențională formulată de către apelanta

SC B.C.G. SRL în calitate de pârâtă reconvenientă în Dosarul nr. 9087/212/2008,

cerere prin care aceasta a solicitat obligarea SC S. SA la plata sumei de 1.471.276,43

RON - c/val marfă lipsă, sumă ce face și obiectul prezentei cauze.

Instanța de apel a constatat că sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 1201 C. civ. pentru existența autorității de lucru judecat,

respectiv tripla identitate de obiect, cauză și părți, astfel că soluția primei

instanțe este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

reclamanta SC B.C.G. SRL Constanța prin administrator judiciar D. & CO SPRL,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta - reclamantă

susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 1201 C. civ., deoarece prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul

Dosarului nr. 9087/212/2008 al Judecătoriei Constanța și ulterior al Tribunalului

Constanta, secția a ll-a civilă, SC S. SA a solicitat obligarea SC B.C.G. SRL la

plata sumei de 229.235,27 RON, reprezentând contravaloare prestații portuare, iar

prin cererea cu care SC B.C.G. SRL a învestit instanța în prezenta cauză, s-a solicitat

obligarea intimatei SC S. SA la plata sumei de 1.471.276 RON, reprezentând contravaloare

lipsă marfă, potrivit facturii fiscale nr. F1. din 21 martie 2008.

Prin urmare, este evident că între cele

două cauze există o diferență majoră în ceea ce privește obiectul cererilor de chemare

în judecată.

Prin decizia invocată nu a mai fost soluționată

cererea de obligare la acoperirea cantității de marfă lipsă și, prin urmare, între

cele două cauze nu există autoritate de lucru judecat.

Recursul este nefondat și va fi respins

pentru considerentele ce se vor expune.

Autoritatea de lucru judecat consacrată

de art. 1201 C. civ. și respectiv art. 166 C. proc. civ. presupune tripla identitate

de elemente esențiale ale judecății - respectiv obiect cauză și părți - care se

impune în al doilea proces ce are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior,

fără posibilitatea de a fi contrazis.

Principiul corespunde, astfel cum doctrina

a statuat, necesității stabilității juridice și ordinii sociale, interzisă fiind

repunerea în discuție a situațiilor juridice rezolvate definitiv. În această măsură,

efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, a determinat constant jurisprudența,

să sancționeze o a doua cerere adresată justiției prin care, chiar și în condițiile

lipsei identității obiectului celor două procese, scopul urmărit este acela de a

readuce în discuția judecătorului o chestiune deja stabilită definitiv.

Prin acțiunea de față, reclamanta SC

B.C.G. SRL Constanța a solicitat obligarea pârâtei SC S. SA la plata sumei de 1.471.276,43

RON - contravaloare marfă lipsă, conform facturii fiscale nr. F1. din 21 martie

2008.

Prin sentința civilă nr. 11/MF din 11 februarie

2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a ll-a civilă, în Dosarul nr. 1812/118/2009

instanța a admis acțiunea formulată de SC S. SA și a obligat pârâta SC B.C.G.

SRL la plata sumelor de 229.235,27 RON prestații portuare, 16.632,75 RON penalități

de întârziere și la 5.651 RON cheltuieli de judecată.

A respins cererea reconvențională formulată

de pârâta-reconvenientă SC B.C.G. SRL prin care acesta a solicitat obligarea SC

S. SA la plata sumei de 1.471.276 RON, reprezentând contravaloare lipsă marfă, potrivit

facturii fiscale nr. F1. din 21 martie 2008.

Această sentință a rămas definitivă (prin

decizia civilă nr. 18/MF a Curții de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, care a respins, ca nefondat, apelul formulat de SC

B.C.G. SRL) și irevocabilă (prin decizia civilă nr. 1322 din 29 martie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă prin care s-a respins, ca nefondât,

recursul formulat de SC B.C.G. SRL).

Greșit recurenta susține că nu există identitate

de obiect și cauză cât timp în ambele cereri deduse judecății SC B.C.G. SRL a solicitat

obligarea SC S. SA la plata aceleiași sume de 1.471.276,43 RON, în baza aceleiași

facturi fiscale nr. F1. din 21 martie 2008.

Cum în prezenta cauză în pretenții s-a

solicitat plata aceleiași sume reprezentând contravaloarea unei cantități de marfă

conform facturii fiscale, este evidentă existența triplei identități prevăzute de

art. 1201 C. civ., fiind vorba de aceleași părți, obiect și cauză.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B.C.G. SRL Constanța prin administrator

judiciar D. & CO SPRL împotriva deciziei civile nr. 7/MF/2012 din 6 iunie 2012

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de reclamanta SC B.C.G. SRL Constanța prin administrator judiciar D. & CO SPRL

împotriva deciziei civile nr. 7/MF/2012 din 6 iunie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2013.