ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4083/2013

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Constanța la data de 16 martie 2012, reclamanta SC B.C.G. SRL a solicitat

să i se constate neexecutarea de către pârâta SC S. SA a obligațiilor contractuale

stabilite prin contractul de prestații portuare privind derularea de mărfuri vrac

destinate exportului din anul 2007; să se constate că urmare a modalității de executare

necorespunzătoare a obligațiilor contractuale s-a înregistrat o lipsă din cantitatea

de marfă depozitată; obligarea pârâtei Ia restituirea cantității de marfă lipsă.

Prin sentința

civilă nr. 17/MF din 06 martie 2012, Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială,

a anulat ca netimbrată, acțiunea reclamantei SC B.C.G. SRL Constanța, în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

Pentru a dispune

astfel, instanța a constatat că deschiderea procedurii insolvenței, la data de 05

iulie 2011, a reclamantei SC B.C.G. SRL Constanța nu are relevanță asupra obligației

de plată a taxei de timbru, întrucât aceasta a intervenit ulterior introducerii

acțiunii, iar reclamanta nu a achitat taxa de timbru.

Curtea de Apel

Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia

civilă nr. 10/MF din 2 iulie 2012, ci admis apelul formulat de reclamanta SC B.C.G.

SRL prin Administrator judiciar D. SPRL Constanța, împotriva sentinței civile

nr. 17/MF din 06 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr.

4477/118/2011, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

SC B.C.G. SRL

a învestit Tribunalul Constanța cu o acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta

SC S. SA având ca obiect constatarea neexecutării de către pârâtă a obligației contractuale

stabilită prin contractul de prestări portuare din anul 2007 și constatarea existenței

unei lipse din cantitatea de marfă depozitată în valoare de 790,758 tone, cu consecința

obligării pârâtei la restituirea cantității de marfă lipsă.

În ședința publică

din 12 aprilie 2011 Tribunalul Constanța a stabilit în sarcina reclamantei obligația

de a achita o taxă judiciară de timbru de 18.823,76 RON.

La 05 iulie 2011

prin încheierea 906 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Constanța,

s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență față de reclamanta - debitoare,

în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, privind desemnarea administratorului

judiciar D. SPRL, aspect învederat judecătorului de fond al acțiunii deduse judecății.

S-a arătat totodată

că a fost admisă opoziția formulată de creditor la hotărârea de deschidere a procedurii

în insolvență, astfel că îndeplinirea obligației de satisfacere a taxei de timbru

a fost amânată până la momentul în care se va face dovada soluționării recursului

declarat împotriva hotărârii prin care a fost admisă opoziția la hotărârea de deschidere

a procedurii insolvenței.

În raport de cele

expuse curtea a reținut că, se impune admiterea apelului și desființarea cu trimitere

a hotărârii pronunțate motivat de faptul că sancțiunea anulării cererii pentru neplata

taxei de timbru a fost aplicată de către prima instanță fără a se avea în vedere

împrejurarea potrivit cu care apelanta reclamantă a produs dovezi din care rezultă

că urmare a deschiderii procedurii insolvenței s-a aflat în imposibilitatea obiectivă

a satisfacerii obligației de achitare a taxei de timbru, în contextul în care s-a

emis și ordonanța DIC0T / 16 noiembrie 2010 din care a reieșit că s-a dispus instituirea

sechestrului asigurător asupra conturilor sale.

Împotriva deciziei

civile nr. 10/MF din 2 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta SC

S. SA Constanța, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate,

solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii

apelul declarat de reclamanta SC B.C.G. SRL prin Administrator judiciar D. SPRL

Constanța, împotriva sentinței civile nr. 17/MF din 06 martie 2012 pronunțată de

Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială.

În criticile formulate,

recurenta pârâtă a susținut în esență următoarele:

- Că decizia recurată

a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 146/1997 și O.G. nr. 32/1995,

motiv de recurs circumscris art. 304 pct. 9 C. proc. civ., avându-se în vedere că

acțiunea a fost depusă la data de 13 martie 2011, când reclamanta nu se afla în

procedura insolvenței, situație în care datorează taxa de timbru instituită în sarcina

sa, cu atât mai mult cu cât a și cerut amânarea cauzei la mai multe termene de judecată

tocmai în ideea achitării acesteia.

Totodată, a arătat

că prin încheierea de ședință din 14 februarie 2012, Tribunalul Constanța, secția

a ll-a civilă, a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată

de reclamanta SC B.C.G. SRL și că începând cu luna martie 2011, când a fost înregistrată

acțiunea, în conturile reclamantei au existat suficiente lichidități financiare,

care să permită îndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru instituită în

sarcina sa de instanța de fond.

Înalta Curte,

analizând recursul declarat de pârâta SC S. SA Constanța, împotriva deciziei civile

nr. 10/MF din 2 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin prisma criticilor formulate

și temeiurilor de drept invocate, constată că acesta este fondat, avându-se în vedere

următoarele considerente:

Conform art. 304

pct. 9 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere atunci

când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii.

În cauză reclamanta

SC B.C.G. SRL Constanța a învestit Tribunalul Constanța cu o acțiune formulată în

contradictoriu cu pârâta SC S. SA Constanța având ca obiect constatarea neexecutării

de către pârâtă a obligației contractuale stabilită prin contractul de prestări

portuare din anul 2007 și constatarea existenței unei lipse din cantitatea de marfă

depozitată în valoare de 790,758 tone, cu consecința obligării pârâtei la restituirea

cantității de marfă lipsă.

Este știut că

art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede

că acțiunile și cererile introduse Ia instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele

fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod

excepțional, până la termenul stabilit de către instanță, iar potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ,

în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează

ca netimbrată.

Față de dispozițiile

legale evocate, se constată că cererea formulată de reclamanta SC B.C.G. SRL nu

a fost însoțită de dovada achitării taxei de timbru, astfel că Tribunalul Constanța

a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a achita o taxă judiciară de timbru

în sumă de 18.823,78 RON.

Prin încheierea

de ședință nr. 908 din 05 iulie 2011 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului

Constanța, s-a dispus deschiderea procedurii de însolvență față de reclamanta -

debitoare SC B.C.G. SRL, în temeiul art. 32 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, fiind

numit administrator judiciar D. SPRL Constanța, aspect învederat judecătorului de

fond al acțiunii deduse judecății.

Tribunalul Constanța,

scția a ll-a civilă, prin încheierea din 14 februarie 2012, în temeiul art. 18 din

Legea nr. 146/1997, i-a respins reclamantei cererea de reexaminare a taxei judiciare

de timbru.

În ședința publică

din 8 martie 2012, când a fost soluționată pauza de Tribunalul Constanța, secția

maritimă și fluvială, recurenta reclamantă a precizat că nu înțelege să achite taxa

de timbru.

Potrivit dispozițiilor

art. 77 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, toate acțiunile introduse

de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor acesteia,

inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de Ia plata taxei de timbru.

Față de această

situație, se observă că deschiderea procedurii de însolvență a avut loc la data

de 05 iulie 2011, iar reclamanta a formulat acțiunea de față, la data de 18

martie 2011.

Așa fiind, cum

reclamanta a intrat în procedura insolvenței la data de 05 iulie 2011, deci ulterior

datei formulării cererii de chemare în judecată, 18 martie 2011, Înalta Curte constată

că în raport de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, reclamanta nu este scutită

de la plata taxei de timbru, acțiunea nefiind introdusă de administratorul sau lichidatorul

judiciar.

Cum cererea reclamantei

nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanța de fond

și cum în cauză nu operează scutirea legală de Ia plata taxei de timbru, Înalta

Curte constată că hotărârea este afectată de motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. fiind încălcate prevederile art. 1 și art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997, astfel că, criticile recurentei pârâte sunt întemeiate.

Față de aceste

considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta

Curte urmează să admită recursul declarat de pârâta SC S. SA Constanța, să modifice

decizia civilă nr. 10/MF din 2 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța,

secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, în sensul că va respinge

apelul declarat de reclamanta SC B.C.G. SRL prin Administrator judiciar D. SPRL

Constanța, împotriva sentinței civile nr. 17/MF din 8 martie 2012 pronunțată de

Tribunalul Constanța, secția maritimă și fluvială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâta SC S. SA Constanța.

Modifică decizia

civilă nr. 10/MF din 2 iulie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că respinge apelul

declarat de reclamanta SC B.C.G. SRL prin Administrator judiciar D. SPRL Constanța,

împotriva sentinței civile nr. 17/MF din 6 martie 2012 pronunțată de Tribunalul

Constanța, secția maritimă și fluvială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.