ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2061/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Galați prin sentința civilă nr. 7817 din 28 octombrie 2008 a admis excepția privind necompetența materială a judecătoriei, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a litigiului având ca obiect reziliere contract-pretenții formulată de reclamanta SC R.M. SRL Galați în contradictoriu cu pârâta S.N.I.F. SA Galați în favoarea Tribunalului Galați, secția comercială, având în vedere că obiectul principal al cauzei este neevaluabil în bani, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, prin sentința comercială nr. 1595 din 25 noiembrie 2009 a admis acțiunea reclamantei SC R.M.

SRL în contradictoriu cu pârâta S.N.I.F. SA București, sucursala Galați, în sensul că a dispus rezilierea contractului de prestări servicii nr. 310 din 31 iulie 2008 și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 27.023,22 lei reprezentând cheltuieli efectuate plus profit nerealizat, pus plata penalităților de 0,2% pe zi de întârziere începând cu 14 august 2008. De asemenea a mai fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.620,35 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că între părți a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 310/2008 prin care reclamanta s-a obligat să execute o serie de lucrări, activitate pentru care aceasta era îndreptățită să încaseze prețul de 67.709,89 lei plus TVA.

Termenul de executare a lucrării era de 30 de zile, conform art. 3 din contract, fără a fi prevăzute alte termene intermediare la care să se facă recepția parțială a lucrărilor. Contractul a fost semnat în urma unei cereri de oferă formulate de către pârâtă, singura ofertă acceptată fiind cea a reclamantei. La data intrării în vigoare a contractului, reclamanta a demarat lucrările la care se obligase, însă a fost notificată de către pârâtă cu privire la rezilierea unilaterală a contractului, iar ulterior i-a fost interzis accesul la frontul de lucru. Până la data de 14 august 2008 reclamanta a executat o serie de lucrări, pentru efectuarea acestora făcând cheltuieli în sumă totală de 24.704,7 lei și având un profit nerealizat de 2.318,52 lei, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză.

Pârâta a încălcat obligațiile contractuale ale art. 2.2.2 din convenție, de a asigura frontul de lucru liber de sarcini și a impus întreruperea intempestivă a lucrărilor, astfel că neexecutarea contractului a atras inclusiv plata penalităților de întârziere de 0,2% din valoarea sumei neachitate. Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, prin decizia civilă nr. 56/A din 21 iunie 2010 a respins apelul pârâtei SC S.N.I.F. SA București împotriva sentinței comerciale nr. 1595 din 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, fiind preluate toate argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei civile nr. 56/A din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a promovat recurs pârâta S.N.I.F.

SA, sucursala Galați, care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului și casarea deciziei atacate, cu consecința respingerii acțiunii reclamantei ca nefondată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că în mod greșit instanțele au reținut că trebuie obligată pârâta la plata lucrărilor efectuate de reclamantă numai pe baza declarațiilor unor martori și a expertizei contabile având la bază situații întocmite unilateral de SC R.M. SRL, fără ca lucrările să fie verificate în teren. Greșit a fost respinsă proba cu expertiză tehnică de îmbunătățiri funciare, cu referire la înscrisurile noi depuse în apel, pe motivarea că nu sunt concludente, în realitate lucrările pretins executate nefiind dovedite.

Intimata-reclamantă SC R.M. SA a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, raportat la toate criticile aduse de recurenta-pârâtă, constată că nu sunt justificate, urmând a respinge recursul pentru următoarele considerente. Din verificarea întregii documentații rezultă că prin contractul prestări servicii nr. 310 din 31 iulie 2008 SC R.M. SRL Galați în calitatea de beneficiar s-a obligat să execute lucrări de reparații peree degradate pe zonele Băneasa, Balintești și Roșcani pentru beneficiara pârâta S.N.I.F. SA, sucursala Siret. De comun acord prețul convenit al contractului a fost de 67.709,69 lei fără TVA, durata fiind de 30 zile cu începere de la data semnării lui, beneficiarul asumându-și obligația să asigure frontul de lucru liber de sarcini, să emită comanda cu toate specificațiile înscrise și să achite prețul în cuantumul, condițiile și la termenele stabilite.

Tot prin consimțământul liber exprimat, aceleași părți au stipulat la art. 5.2 din capitolul V intitulat „răspunderea contractuală” că pentru neexecutarea obligației de prestare, contractul poate fi reziliat de plin drept cu plata de daune interese printr-o simplă notificare transmisă prestatorului de către beneficiar fără nici o intervenție din partea unei instanțe judecătorești, dacă în prealabil prestatorul a fost pus în întârziere iar termenul de 10 zile s-a împlinit. Cum prin adresa nr. 1930 din 11 august 2008 pârâta i-a comunicat reclamantei denunțarea unilaterală a contractului de prestări servicii începând cu ziua următoare de 12 august 2008, invocând neexecutarea la termen a obligațiilor apare cât se poate de evident că nu erau îndeplinite condițiile exprese ale rezilierii de drept a convenției.

În speță, prevederile expuse mai sus la art. 5.2, constituie un veritabil pact comisoriu de ultim grad, care dobândeau eficiență juridică numai după trecerea unui interval de timp de 10 zile de la notificarea transmisă prestatorului. Nerespectându-și propriile obligații asumate contractual, pentru pârâtă devin incidente și reglementările art. 5.2 alin. (2) lit. a) și b), care conduc la obligarea plății daunelor interese și a profitului nerealizat, corect determinate sub aspectul cuantumului de raportul de expertiză judiciară întocmit de expertul contabil C.I. De remarcat că, potrivit poziției procesuale a ambelor părți, la termenul din 20 noiembrie 2010 nu s-au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă, prin care s-au identificat lucrările aferente contractului nr. 310 din 31 iulie 2008 și calculat profitul pe care reclamanta l-ar fi realizat.

Nu poate fi primită nici critica vizând necesitatea efectuării unei expertize tehnice de specialitate îmbunătățiri funciare solicitată de pârâtă în faza procesuală a apelului, deoarece înscrisurile noi depuse precum și împrejurarea că lucrările au fost finalizate făceau neconcludentă o asemenea probă, mai ales că întreg probatoriul existent era suficient pentru o corectă stabilire a situației de fapt și de drept. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.M.I.F. SA București, sucursala Siret, împotriva deciziei civile nr. 56/A din 21 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.N.I.F. SA București, sucursala Siret, împotriva deciziei nr. 56/A de la 21 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 mai 2011.