ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5388/2012

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la data de 25 februarie 2011,

B.I.G. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și

Internelor, Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și Casa

Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor anularea

deciziei de pensionare nr. 153851 din 27 decembrie 2010 privind recalcularea

pensiei în baza Legii nr. 119 / 2010 și menținerea în vigoare a deciziei cu

același număr din data de 16 februarie 2009, precum și a drepturilor de pensie

pe care le-a avut anterior deciziei atacate. În subsidiar, a solicitat anularea

deciziei privind recalcularea și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a

M.A.I. la emiterea unei decizii de stabilire a drepturilor de pensie calculate

potrivit Legii nr. 119/2010 ținând seama de toate veniturile ralizate lunar pe

toată durata de activitate, aferentă gradului de locotenent colonel. De

asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâților la achitarea sumei de

1135 RON reprezentând diferența dintre pensia avută în luna noiembrie 2010 și

suma plătită în baza deciziei atacate, reevaluată cu rata inflației la data

plății efective.

Prin Sentința nr.

1544/LM din 20 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, conform cărora astfel

de cereri, îndreptate împotriva altor instituții decât CNPAS sau casele

teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are sediul pârâtul.

Recursul declarat de

reclamant împotriva acestei sentințe a fost respins, ca inadmisibil, prin

Decizia nr. 2061 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția

pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

Învestit prin

declinare, prin Sentința nr. 2958 din 29 martie 2012, Tribunalul București,

secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la

rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate și, constatând ivit

conflict negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și

Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că pentru stabilirea competenței

prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței,

aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, care a abrogat Legea nr. 19 / 2000. În

baza art. 158 și urm. C. proc. civ. raportat la norma nouă cuprinsă în art. 154

din Legea nr. 263/2010, ce dispune în sensul că cererile cu privire la

deciziile emise de casele de pensii sectoriale se soluționează de către

instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul reclamantului, a

constatat că, în cauză, competența de soluționare revine Tribunalului Hunedoara.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume

Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată în

cauză a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a

făcut la data de 25 februarie 2011.

Într-adevăr, la data

emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.

156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007 o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția conflicte de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 17 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG