ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5212/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, la data

de 17 februarie 2011, contestatorul S.I., prin Sindicatul cadrelor militare

disponibilizate, în rezervă și în retragere - județul Hunedoara, în

contradictoriu cu intimații Ministerul Administrației și Internelor, Casa de

pensii a Ministerului Administrației și Internelor, Casa sectorială de pensii

din Ministerul Administrației și Internelor, a solicitat anularea deciziei de

recalculare a pensiei nr. 143729 din 27 decembrie 2010, menținerea ca valabilă

a Deciziei nr. 143729 din 7 martie 2006, precum și a drepturilor de pensie pe

care contestatorul le-a avut anterior deciziei atacate, aferente gradului de

locotenent colonel; în subsidiar, contestatorul a solicitat anularea deciziei

de pensie atacată și obligarea intimaților să emită decizie de pensie calculată

conform Legii nr. 119/2010, ținând seama de toate veniturile realizate lunar pe

toată durata de activitate, aferentă gradului de locotenent colonel; obligarea

pârâților să-i achite suma de 534 RON reprezentând diferența dintre pensia de

2618 RON net avută în luna decembrie 2010 și suma de 2084 RON plătită în baza

Deciziei atacate nr. 143729 din 27 decembrie 2010, reevaluată cu rata inflației

la data plății efective.

Prin Sentința nr.

4711/LM/2011 din 30 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 teza a II-a din Legea

nr. 19/2000.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 20

septembrie 2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței

teritoriale a Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 8058 din 20 septembrie 2013, Tribunalul București a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Hunedoara.

În motivarea

hotărârii, tribunalul a reținut că domiciliul contestatorului S.I. este în

localitatea Orăștie, județul Hunedoara și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea

nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a fost modificată, în sensul

că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 27 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010,

cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul contestatorului

pensionar la data de 17 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr.

263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la Codul de

procedură civilă.

Când o lege specială

(nr. 19/2000) care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu

privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o

altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competență

din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la

data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în

baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de

Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 17 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.

263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și SRI, s-a modificat în sensul că aceste cereri

se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV