ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4879/2013

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competență de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 24 februarie 2011, contestatorul F.M., prin

Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere -

Județul Hunedoara a solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul

Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa de

Pensii din Ministerul Apărării Naționale ca, prin hotărârea ce se va pronunța,

să se dispună, în principal, anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31

decembrie 2010, menținerea în plată a drepturilor de pensie stabilite prin

decizia din 23 mai 2007, precum și a drepturilor de pensie pe care

contestatorul le-a avut anterior deciziei atacate, aferente gradului de maior.

În subsidiar,

contestatorul a solicitat anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31

decembrie 2010, obligarea intimatei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale să emită contestatorului o decizie de stabilire a

drepturilor de pensie calculate potrivit Legii nr. 119/2010, ținând seama de

toate veniturile realizate lunar pe toată durata de activitate, aferentă

gradului de maior; obligarea intimaților la achitarea sumei de 744 RON,

reprezentând diferența dintre pensia de 2.361 RON net, avută în luna decembrie

2010, și suma de 1.617 RON, plătită în baza deciziei atacate, reevaluată cu

rata inflației la data plății efective.

Prin Sentința nr.

1512/LM din 16 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din

oficiu, declinând competența de soluționare a contestației în favoarea

Tribunalului București, în temeiul dispozițiilor art. 156 teza a II-a din Legea

nr. 19/2000.

După declinare, cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte

de muncă și asigurări sociale, iar la termenul de judecată din data de 28 iunie

2013, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 7002 din 28 iunie 2013, Tribunalul București a admis excepția necompetentei

teritoriale și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Hunedoara.

În motivarea

hotărârii, tribunalul a reținut că domiciliul contestatorului F.M. este în

Județul Hunedoara și potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010,

"Cererile îndreptate împotriva

Casei Naționale

de Pensii Publice

, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor

de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul."

La intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 competența teritorială de soluționare a cererilor

cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau de casele de

pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale,

Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații) a

fost modificată, în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Decizia a cărei

anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr.

119/2010, cererea de anulare fiind formulată la instanța de la domiciliul

contestatorului pensionar la data de 12 februarie 2011, după intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 19/2000 și Legea nr. 263/2010

sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc.

civ.

Când o lege specială (nr.

19/2000) care reglementează un anumit domeniu și care cuprinde și norme cu

privire la competență, este înlocuită cu o altă lege (nr. 263/2010) și aveam o

altă lege specială (nr. 119/2010) care face trimite la normele de competență

din legea abrogată, se aplică noua lege, competența fiind cea stabilită de la

data intrării ei în vigoare.

Constatând intervenit

conflictul negativ de competență, Tribunalul București, în conformitate cu art.

21 și art. 22 C. proc. civ. a înaintat cauza Înaltei Curții de Casație și

Justiție în vederea soluționării acestuia.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății este o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în

baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii și anume, Casa de

Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 24 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin

art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva

Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie

2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 24 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate

împotriva

Casei Naționale de Pensii Publice

, a

caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului

Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de

competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr.

263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS