ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3286/2012

Ședința Camerei de Consiliu de la 15 iunie 2012 Deliberând asupra conflictului negativ, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, la data de 28 februarie 2011 sub nr. 2215/97/11, contestatorul M.I. prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE,

CASA DE PENSII A MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, CASA SECTORIALĂ DE PENSII A

MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, solicitând instanței anularea deciziei nr. 59254 din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010, obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale să emită o decizie de stabilire a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, ținând seama de toate veniturile realizate lunar, pe toata durata de activitate, aferentă gradului de maior, obligarea pârâților la achitarea sumei de 1021 lei reprezentând diferența dintre pensia de 2181 lei net avută în luna decembrie 2010 si suma de 1160 lei plătită în baza deciziei atacate nr. 59254 din 31 ianuarie 2010, reevaluată cu rata inflației la data plații efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1204/LM/2011 din 30 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. 2215/97/2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței teritoriale, pe care a invocat-o din oficiu, reținând că în speță, competența teritorială revine instanței de la domiciliul pârâtului în baza dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora: „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritoriala își are domiciliul sau sediul pârâtul". Având în vedere că pârâții în speță au sediile în București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 54199/3/2011, la data de la data de 20 iulie 2011 și a fost soluționată prin sentința civilă nr.1055 din 3 februarie 2011, în sensul admiterii excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, declinării competenței în favoarea Tribunalului Hunedoara, constatării ivirii conflictului negativ de competență și înaintării cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a reținut următoarele: Art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la data sesizării Tribunalului Hunedoara, reglementează din punct de vedere teritorial competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, stabilind competența de soluționare în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința reclamantului. Totodată, potrivit art. 156 din același act normativ, prevederile legale referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și cu cele ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 725 alin. (1) C. proc. civ. prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, iar procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe. Aliniatul (2) al articolului mai sus menționat, statuează că dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, aplicându-se și în materiile prevăzute de alte legi, în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice.

Având în vedere dispozițiile legale precitate, Tribunalul București a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara, reținând că sunt incidente pentru stabilirea competenței teritoriale normele de procedură în vigoare la momentul sesizării instanței, respectiv legea nouă, Legea nr. 263/2010, care a intrat în vigoare la data de 23 decembrie 2010 și a modificat norma de competență reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care a abrogat-o. In raport de dispozițiile art. 20 - 22 C. proc. civ., constatând declanșat conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului și pronunțării regulatorului de competență.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente: Decizia de recalculare a pensiei nr. 59254 a cărei anulare se solicită a fost emisă Ia 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, cererea de anulare fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului pensionar la data de 28 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul" La data de 01 ianuarie 2011, conform art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată. Art. 154 din Legea nr. 263/2010 prevede că: (1)"Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor privind deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale a fost modificată, revenind instanțelor de la domiciliul reclamantului.

Art. 7 din Legea nr. 119/2010 dispune că: „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare". Având în vedere că, decizia de pensie ce se contestă a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, contestația împotriva acesteia fiind îndreptată la instanța de la domiciliul reclamantului, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogării Legii nr. 19/2000, se pune problema, în contextul în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la Legea nr. 19/2000, deja abrogată, dacă o lege abrogată mai poate impune competența teritorială la domiciliul pârâtului.

Conform art. 725 C. proc. civ., normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar Legea nr. 10/2000 și Legea nr. 119/2010 sunt legi speciale ce cuprind norme de procedură referitoare la competență, astfel că, atunci când o lege specială (Legea nr. l9/2000), cuprinzând și norme de competență, este înlocuită de o altă lege (Legea nr. 263/2010) și există și o altă lege specială (Legea nr. 119/2010), care face trimitere la normele de competență din legea abrogată, se aplică legea nouă, competența fiind stabilită de la data intrării ei în vigoare. Art. 156 din Legea nr. 263/2010 dispune că: "Prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar art. 727 C. proc.

civ. prevede: "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le înlocuiesc." Deși, Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispozițiile Codului de procedură civilă, acestea constituind norma generală în materie de procedură civilă, Înalta Curte apreciază că, prin analogie, în cazul în care o normă specială trimite la o normă de competență dintr-o lege specială abrogată, competența fiind o normă de procedură, textul trebuie interpretat ca făcând trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea prevedere. Astfel fiind, Înalta Curte, în raport de cele anterior expuse, în baza dispozițiilor art. 22 alin. (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a litigiului dintre contestatorul M.I. prin SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE ÎN REZERVĂ ȘI ÎN RETRAGERE și intimații MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, CASA DE

PENSII A MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE, CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERUL

APĂRĂRII NAȚIONALE intimata CASA DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE, având ca obiect anulare decizie de recalculare pensie, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2012.