ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6004/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 4 martie 2011 la Tribunalul Hunedoara

reclamanta M.M.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale

și Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensionare nr. 96109 din 31

decembrie 2010 privind recalcularea pensiei în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea

deciziei nr. 0121332 din 28 octombrie 2009 și a drepturilor de pensie pe care le-a

avut anterior. În subsidiar a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 96109/2010

și obligarea pârâților să emită decizie de stabilire a dreptului la pensie calculată

conform Legii nr. 119/2010, ținând seama de toate veniturile realizate lunar pe

toată perioada de activitate aferentă gradului de plutonier adjutant principal.

Pârâții să fie obligați să achite suma de 104 RON reprezentând diferența dintre

pensia de 1.508 RON net avută în luna decembrie 2010 și suma de 1.404 RON plătită

în baza deciziei de pensionare nr. 96109/2010, reevaluată cu rata inflației la data

plății efective. A solicitat cheltuieli de judecată.

Tribunalul Hunedoara

prin sentința civilă nr. 1639/LM din 23 iunie 2011 a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței, invocată din oficiu, declinând competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că în materie

de competență teritorială Legea nr. 19/2000 prevede în art. 156 și urm.: „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul".

În speța de față cererea nu este îndreptată împotriva

C.N.P.A.S. sau Casei teritoriale de pensii ca să fie incidente dispozițiile

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 19/2000, ci împotriva altor instituții și

devin incidente prevederile art. 156 Teza 2 din Legea nr. 19/2000 conform cărora

cererea se adresează instanței de la sediul pârâtului.

Astfel învestit, Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 4736 din 21 mai

2012, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din

oficiu, a declinat competența în favoarea Tribunalului Hunedoara și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și

Justiție în vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției sale, Tribunalul București a reținut

că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii

aplicabile referitoare la instanța competentă teritorial a o soluționa, dat fiind

că în timp au existat reglementări diferite.

Domiciliul reclamantei este în Deva, Județul Hunedoara.

La data sesizării instanței Legea nr. 19/2000 era abrogată,

normele de procedură referitoare la competență fiind modificate începând cu data

de 1 ianuarie 2011 în sensul că aceasta revine instanței de la domiciliul reclamantului.

Potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ. „dispozițiile

legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare și proceselor

în curs de judecată începute sub legea veche".

Norma de imediată aplicare este art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența revenind instanței de la domiciliul reclamantului, deși

decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi: Legea nr. 19/2000 care

prevedea ca instanță competentă în această situație instanța de la domiciliul pârâtului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu

se găsesc în circumscripția aceleiași Curți de apel - în conformitate cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ.

- stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, pentru considerentele

ce succed:

În stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze

prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile,

în raport de momentul introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de

recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000,

în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii, se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul,

celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate

expres.

Prin urmare, la data sesizării instanței, respectiv 4

martie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform

cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a Caselor teritoriale de pensii

sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Prevederile potrivit cărora instanța competentă este cea

în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la

dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului

comun.

Trebuie precizat totodată că față de dispozițiile legii

vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de Case de pensii sectoriale, care

sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile

cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor

și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror

atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii

nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar

care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010,

se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul

comun în materie, dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării

ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamanta

M.M.S. are domiciliul în județul Hunedoara, competența soluționării acțiunii formulată

de acesta revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 04 octombrie 2012.