ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6171/2012

Din examinarea

lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 22 februarie 2011, S.M.O. a solicitat, în contradictoriu

cu Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naționale

și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în principal, anularea

deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor

în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea în vigoare a deciziei din 18 iulie 2003,

precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior deciziei atacate (în

luna decembrie 2010) aferentă gradului de maior.

În subsidiar,

a solicitat anularea deciziei privind recalcularea pensiei și obligarea pârâtei

Casa Sectorială de Pensii din Ministerul Apărării Naționale să emită decizie de

stabilire a drepturilor de pensie calculate potrivit Legii nr. 119/2010 ținând seama

de toate veniturile realizate lunar pe toată durata de activitate, aferentă gradului

de maior.

De asemenea, a

solicitat obligarea pârâților la achitarea sumei de 781,39 RON reprezentând diferența

dintre pensia netă avută în luna decembrie 2010 și suma plătită în baza deciziei

atacate, reevaluată cu rata inflației la data plății efective.

Prin sentința

nr. 1815/LM din 06 septembrie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București.

S-a reținut că

în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile art. 156 teza a II-a din

Legea nr. 19/2000, conform cărora astfel de cereri, care nu sunt îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau a unei case teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are sediul pârâtul.

Învestit prin

declinare, prin sentința nr. 6262 din 28 iunie 2012, Tribunalul București, secția

a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său,

competența în favoarea primei instanțe sesizate și, constatând ivit conflictul negativ

de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată

începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Cererea de anulare a deciziei de recalculare fiind formulată la instanță după intrarea

în vigoare a legii noi, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile

în materie ale legii noi.

Art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010 a modificat competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale în sensul

că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, astfel că, în raport de norma specială de procedură

din legea nouă, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Cu privire la

conflictul negativ de competență Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății reprezintă o contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei în

baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de

Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată

în cauză a fost emisă la 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 22 februarie 2011.

Art. 156 din Legea

nr. 19/2010 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva

caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Legea nr. 19/2000

a fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la

data sesizării instanței era în vigoare Legea nr. 263/2010.

Or, potrivit

alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”,

iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

Rezultă că, odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt

fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste

cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile

art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt

de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză

este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

În consecință,

față de cele ce preced, instanța competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul

Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 10 octombrie 2012.