ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4883/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale la data de 28 februarie

2011, reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării

Naționale, Ministerul Apărării Naționale prin Casa de pensii Sectorială a

Ministerului Apărării Naționale și Casa de Pensii sectorială a M.A.N.

solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie anulată

Decizia de pensionare nr. 42005 din 31 decembrie 2010 de recalculare a pensiei

emisă în baza Legii nr. 119/2010 și menținerea Deciziei de pensionare nr.

087565 din 1 iunie 2009 și a drepturilor de pensie avute anterior deciziei

atacate, obligarea pârâtei Casa sectorială de pensii din Ministerul Apărării

Naționale să-i emită decizie de stabilire a drepturilor de pensii calculate potrivit

Legii nr. 119/2010, obligarea pârâților să achite suma de 556 RON reprezentând

diferența dintre pensia de 1829 net avută în luna decembrie 2010 și suma de

1273 RON plătită în baza deciziei atacate, reevaluată cu rata inflației, cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul Hunedoara

prin Sentința civilă nr. 1254/LM din 31 mai 2011 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a se pronunța

astfel instanța a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010

și potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 "cererile îndreptate împotriva

C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul pârâtul".

În speță cererea nu

este îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva casei teritoriale de pensii

ci împotriva altor instituții și sunt aplicabile prevederile art. 156, teza 2

din Legea nr. 19/2000, conform cărora cererea se adresează instanței de la

sediul pârâtului.

În ce privește Casa

sectorială de pensii din cadrul Ministerului Apărării Naționale, s-a reținut că

aceasta a fost înființată în baza Legii nr. 263/2010, care a intrat în vigoare

la data de 1 ianuarie 2011, iar decizia contestată nu a fost emisă în

conformitate cu această lege.

Astfel învestit,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin Sentința civilă nr. 2347 din 12 martie 2012, a admis excepția

necompetenței teritoriale a acestei instanțe,invocată din oficiu, a declinat

competența în favoarea Tribunalului Hunedoara și, constatând ivit conflictul

negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în

vederea soluționării conflictului.

În motivarea soluției

sale, Tribunalul București a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza

Legii nr. 119/2010, care face în art. 7 alin. (1) trimitere la procedura

prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar art. 156 din Legea nr. 19/2000 stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul

pârâtului, dar, la data sesizării instanței Legea nr. 19/2000 era abrogată.

Instanța a reținut că

urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ.,

conform cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul

intrării ei în vigoare și proceselor în curs de judecată începute sub legea

veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege".

Începând cu 1 ianuarie

2011 norma stabilită de art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind competența

instanței de la domiciliul reclamantului în situația contestațiilor împotriva

deciziilor caselor de pensii sectoriale este aplicabilă și situațiilor în care

decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curți de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. -

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara, pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este necesar a se

stabili care sunt dispozițiile legale aplicabile, în raport de momentul

introducerii acțiunii și nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a

pensiei.

Astfel, este adevărat

că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din

Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în

vigoare la data de 1 ianuarie 2011, dispozițiile Legii nr. 19/2000 au fost

abrogate expres.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, respectiv 28 februarie 2011, erau în vigoare prevederile

art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora "(1) Cererile îndreptate

împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de

pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri

se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul.

Prevederile potrivit

cărora instanța competentă este cea în raza căreia se află domiciliul

reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispozițiile alin. (2) al

textului de lege menționat, cât și de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat

totodată că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispozițiile legii

noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv

proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor

silite începute sub acea lege.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul B.I. are domiciliul în

județul Hunedoara, competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine

Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2012.

Procesat

de GGC - NN