ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5142/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă

și asigurări sociale, la 28 februarie 2011, reclamantul M.G. a chemat în

judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii a

Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, solicitând, în principal, anularea Deciziei de recalculare

a pensiei din 31 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii a Ministerului

Apărării Naționale, menținerea Deciziei din 17 martie 1999 și a drepturilor de

pensie avute anterior emiterii deciziei atacate, iar, în subsidiar, anularea

deciziei contestate și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie în baza Legii

nr. 119/2010, prin care să-i valorifice toate veniturile realizate lunar, pe

toată perioada de activitate, precum și obligarea pârâților la plata

diferențelor de pensie cuvenite, actualizate cu rata de inflație la data plății

efective.

Prin Sentința civilă nr. 1518/LM din 16 iunie

2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a

admis excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare a cauzei, invocată

din oficiu, și a procedat la declinarea competenței în favoarea Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța a

reținut că art. 156 din Legea nr. 19/2000 prevede că din punct de vedere

teritorial, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială

domiciliază sau își are sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Instanța a apreciat că întrucât litigiul

vizează o decizie de pensionare eliberată de Casa de Pensii a MApN, litigiul se

circumscrise sferei ultimei teze a textului legal citat, fiind determinant

sediul pârâților în stabilirea competenței teritoriale, astfel încât s-a

procedat la declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului

București.

Prin Sentința civilă nr. 3550 din 13 aprilie 2012,

Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale,

la rândul său, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la

declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara

și, constatând conflict negativ de competență, a dispus înaintarea cauzei

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință,

Tribunalul București a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 1 ianuarie

2011, este abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea 263/2010.

S-a apreciat că la data intrării în vigoare a

Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau casele de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale MApN, MAI și SRI) a fost modificată, în

sensul că, cererile în această materie se soluționează de instanța de la

domiciliul sau sediul reclamantului.

Decizia de recalculare a pensiei contestată

în cauză a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010, iar

contestația a fost formulată de reclamantul cauzei la 28 februarie 2011, după

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr.

19/2000.

Totodată, s-a constatat că în hotărârea de declinare

instanța a invocat faptul că Legea nr. 119/2010 și Legea nr. 263/2010 sunt

legii speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.,

instanța a apreciat că se aplică dispozițiile în materie de competență din

legea nouă.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 727 C.

proc. civ. prevăd că "Ori de câte ori prin alte legi se face trimitere la

dispoziții abrogate sau modificate din cuprinsul acestui cod, trimiterea se va

socoti făcută, când este cazul, la dispozițiile corespunzătoare care le

înlocuiesc."

Înalta Curte, analizând normele incidente în

ce privește competența teritorială exclusivă în această materie, constată și

stabilește că aceasta revine tribunalului de la domiciliul reclamantului (în

speță, Tribunalul Hunedoara) potrivit celor ce succed.

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr.

119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din

cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Decizia contestată a fost emisă la data de 31

decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 28 februarie 2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că

„Cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de

pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată

cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și

anume 28 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde

dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din

Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în

a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar

potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a

Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele

case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației

și Internelor și SRI, s-a modificat, în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1)

C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este

cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării

instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o

cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin.

(1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29

iunie 2012.

Procesat

de GGC - AZ