ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4212/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4212/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 16 decembrie 2011
Asupra recursurilor,
din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința
comercială nr. 1691/C/ din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția
comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de
reclamanta SC A.G. SA MEDIAȘ în contradictoriu cu pârâta SC V.T. SRL BUCUREȘTI.
A fost obligată
pârâta la plata sumei de 211.861,82 lei reprezentând contravaloare mărfuri
livrate, plus suma de 108.871,50 lei penalități de întârziere calculate conform
art.9.1 din contract.
A fost admisă în
parte cererea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 21.000
lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această sentință tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr.
711/2007, fila 9, cu obiect executarea si finalizarea lucrărilor de devieri si
protejări conducte de transport gaze naturale pe traseul variantei de ocolire a
Municipiului Cluj Napoca.
S-a reținut că
reclamanta și-a îndeplinit obligația de executare a lucrărilor prevăzute în
contract, fapt constatat prin procesul verbal de recepție întocmit la data de
11 decembrie 2007 la terminarea lucrărilor de punere în funcțiune, și obligația
de predare a materialelor facturate, conform procesului verbal de recepție
cantitativă și calitativă a materialelor nr. 1, ambele procese verbale fiind
semnate de părțile contractante.
Instanța a respins
excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, avându-se în vedere
că nu s-a făcut dovada existenței întârzierilor în executarea lucrărilor din
culpa reclamantei așa cum se prevede în cap.6 din contract.
Întrucât pârâta nu a
achitat diferența de preț datorată, aceasta a fost convocată la conciliere
directă conform art. 720 ind. 1 C. proc. civ.
Cu privire la
cuantumul penalităților de întârziere, s-a reținut că acestea au fost corect
calculate conform art. 9.1 din contractul încheiat de părți.
Instanța a constatat
că acțiunea promovată de reclamanta SC A. SA este întemeiată, în baza art. 969,
art. 1361 C. civ. și art. 46 C. com.
Față de complexitatea
cauzei, a numărului de termene acordate, instanța a admis în parte cererea
reclamantei fiind obligată pârâta la plata sumei de 21.000 lei cheltuieli de
judecată.
Curtea de Apel Alba
Iulia, secția comercială, prin decizia comercială nr. 24/2011 din 2 martie 2011
a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC V.T. SRL BUCUREȘTI împotriva
sentinței comerciale nr. 1691/C din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, și a obligat pârâta la plata
cheltuielilor de judecată în sumă de 11.000 lei către reclamantă.
Curtea de apel a
apreciat că Tribunalul Sibiu este competent să soluționeze cererea, față de
dispozițiile art. 10 alin. (4) C. proc. civ. constatând că locul plății este la
Mediaș; că reclamanta și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale și
că pârâta avea o restanță de achitat în sumă de 211.861,82 lei, reprezentând
contravaloare materiale și execuție lucrări.
Cu privire la
penalitățile de întârziere instanța de apel a constatat că și acestea sunt
datorate în raport de clauzele contractului.
În apel pârâta a fost
obligată să-i plătească intimatei reclamante suma de 11.000 lei cu titlu de cheltuieli
de judecată parțiale, justificat de obiectul acțiunii, de complexitatea cauzei,
față de prestația efectivă a avocatului reclamantei, care s-a prezentat în
instanță numai la termenul de judecată din 23 februarie 2011 și a susținut
sumar concluziile reclamantei formulate prin managerul acesteia, curtea
reținând incidența art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva deciziei
comerciale nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția
comercială, declară recurs, atât reclamanta cât și pârâta.
Prin recursul
formulat, recurenta reclamantă SC A.G. SA MEDIAȘ solicită instanței, în temeiul
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei și
acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, criticând
soluția instanței de apel pentru a-i fi acordat numai 11.000 lei, reducându-i
nejustificat suma inițială dovedită în cauză, că instanța de judecată în mod
nelegal a procedat la reducerea onorariului avocațial, față de complexitatea
cauzei și obiectul acțiunii, astfel că onorariul este întru totul justificat.
Recurenta reclamantă
susține că soluția Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, este nelegală
în raport de prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., art. 132 și art. 133
din Statutul profesiei de avocat, față de complexitatea cauzei, de valoarea
debitului de recuperat și solicită instanței de recurs acordarea integrală a
cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial în sumă de 19.840
lei, efectuate în apel, conform dovezilor aflate în dosarul de apel la filele
29-30.
Recurenta pârâtă SC V.T.
SRL BUCUREȘTI, critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate, invocând
art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând în concluzie admiterea recursului,
modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii
reclamantei ca neîntemeiată.
În criticile
formulate recurenta pârâtă susține în esență următoarele:
- că prima instanță
nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, în raport de dispozițiile
art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc competența ca fiind a
instanței de la domiciliul pârâtului sau de la sediul principal al persoanei juridice
de drept privat și cum SC V.T. SRL BUCUREȘTI are sediul social în București,
competența aparține Tribunalului București;
- hotărârea
pronunțată de instanța de apel s-a dat cu aplicarea greșită a legii, respectiv
a dispozițiilor art. 969, art. 1021 C. civ. avându-se în vedere nerespectarea
clauzelor contractului de execuție nr. 711/2007 care a stat la baza
raporturilor dintre părți; că pentru penalitățile de întârziere pretinse,
reclamanta nu a prezentat modul de calcul și că instanța de apel nu i-a încuviințat
și nu s-a pronunțat cu privire la proba cu interogatoriu și cu martori
solicitată, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare;
- instanța de apel a
încălcat dispozițiile art. 274 C. proc. civ. obligând societatea sa la plata
sumei de 11.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat,
sumă care în opinia sa este nejustificat de mare în raport de munca avocatului
reclamantei care s-a prezentat la un singur termen de judecată.
Recursul declarat de
reclamanta SC A.G. SA MEDIAȘ este nefondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate
cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu
încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Textul de
lege invocat de recurentă este art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Conform
art. 274 alin. (3) C. proc. civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să
micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul
onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit
de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Potrivit
textului de lege enunțat instanța de judecată poate să reducă onorariul
avocatului în raport de valoarea litigiului, dificultatea și complexitatea
muncii depuse de avocat sau volumul de muncă care presupune pregătirea
apărării.
Se
constată că instanța de apel a făcut aplicarea acestui text de lege la
împrejurări concrete a căror stabilire și apreciere este la latitudinea
instanței, astfel că recursul reclamantei este nefondat.
Recursul
pârâtei
SC
V.T. SRL BUCUREȘTI
este netimbrat.
Pentru
termenul de astăzi, recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea achitării taxei
judiciare de timbru în cuantum de 3.659,17 lei și a timbrului judiciar în
valoare de 5 lei, conform dovezilor de comunicare a citațiilor aflate la filele
49 și 50 dosar recurs, obligație pe care aceasta în mod nejustificat nu și-a
îndeplinit-o.
Înalta Curte, în
temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu
prioritate chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr.
146/1997, cu referite la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege taxele de
timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de
instanță.
Conform art. 1 din
Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile
introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru
prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și
de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până
la termenul stabilit de instanță.
Potrivit prevederilor
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în
cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea de recurs va
fi anulată ca netimbrată.
Constatând că cererea
de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de
instanță, 16 decembrie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal
îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de
timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1)
și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și să dispună
anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.
Așa
fiind, pentru toate considerentele de fapt și de drept arătate, recursul
reclamantei urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,
iar recursul pârâtei va fi anulat ca netimbrat în raport de dispozițiile art. 20
alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995,
modificate.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D
E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC A.G. SA MEDIAȘ împotriva deciziei comerciale nr. 24/2011 din 2
martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat.
Anulează ca netimbrat
recursul declarat de pârâta SC V.T. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale
nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.