ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4212/2011

Ședința publică de la 16 decembrie 2011 Asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 1691/C/ din 16 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A.G. SA MEDIAȘ în contradictoriu cu pârâta SC V.T. SRL BUCUREȘTI. A fost obligată pârâta la plata sumei de 211.861,82 lei reprezentând contravaloare mărfuri livrate, plus suma de 108.871,50 lei penalități de întârziere calculate conform art.9.1 din contract. A fost admisă în parte cererea reclamantei și a fost obligată pârâta la plata sumei de 21.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. 711/2007, fila 9, cu obiect executarea si finalizarea lucrărilor de devieri si protejări conducte de transport gaze naturale pe traseul variantei de ocolire a Municipiului Cluj Napoca. S-a reținut că reclamanta și-a îndeplinit obligația de executare a lucrărilor prevăzute în contract, fapt constatat prin procesul verbal de recepție întocmit la data de 11 decembrie 2007 la terminarea lucrărilor de punere în funcțiune, și obligația de predare a materialelor facturate, conform procesului verbal de recepție cantitativă și calitativă a materialelor nr. 1, ambele procese verbale fiind semnate de părțile contractante.

Instanța a respins excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă, avându-se în vedere că nu s-a făcut dovada existenței întârzierilor în executarea lucrărilor din culpa reclamantei așa cum se prevede în cap.6 din contract. Întrucât pârâta nu a achitat diferența de preț datorată, aceasta a fost convocată la conciliere directă conform art. 720 ind. 1 C. proc. civ. Cu privire la cuantumul penalităților de întârziere, s-a reținut că acestea au fost corect calculate conform art. 9.1 din contractul încheiat de părți. Instanța a constatat că acțiunea promovată de reclamanta SC A. SA este întemeiată, în baza art. 969, art. 1361 C. civ. și art. 46 C. com. Față de complexitatea cauzei, a numărului de termene acordate, instanța a admis în parte cererea reclamantei fiind obligată pârâta la plata sumei de 21.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia comercială nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC V.T. SRL BUCUREȘTI împotriva sentinței comerciale nr. 1691/C din 16 noiembrie 2010 a Tribunalului Sibiu, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 11.000 lei către reclamantă. Curtea de apel a apreciat că Tribunalul Sibiu este competent să soluționeze cererea, față de dispozițiile art. 10 alin. (4) C. proc. civ. constatând că locul plății este la Mediaș; că reclamanta și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale și că pârâta avea o restanță de achitat în sumă de 211.861,82 lei, reprezentând contravaloare materiale și execuție lucrări.

Cu privire la penalitățile de întârziere instanța de apel a constatat că și acestea sunt datorate în raport de clauzele contractului. În apel pârâta a fost obligată să-i plătească intimatei reclamante suma de 11.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, justificat de obiectul acțiunii, de complexitatea cauzei, față de prestația efectivă a avocatului reclamantei, care s-a prezentat în instanță numai la termenul de judecată din 23 februarie 2011 și a susținut sumar concluziile reclamantei formulate prin managerul acesteia, curtea reținând incidența art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Împotriva deciziei comerciale nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, declară recurs, atât reclamanta cât și pârâta.

Prin recursul formulat, recurenta reclamantă SC A.G. SA MEDIAȘ solicită instanței, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei și acordarea integrală a cheltuielilor de judecată efectuate în apel, criticând soluția instanței de apel pentru a-i fi acordat numai 11.000 lei, reducându-i nejustificat suma inițială dovedită în cauză, că instanța de judecată în mod nelegal a procedat la reducerea onorariului avocațial, față de complexitatea cauzei și obiectul acțiunii, astfel că onorariul este întru totul justificat. Recurenta reclamantă susține că soluția Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, este nelegală în raport de prevederile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., art. 132 și art. 133 din Statutul profesiei de avocat, față de complexitatea cauzei, de valoarea debitului de recuperat și solicită instanței de recurs acordarea integrală a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial în sumă de 19.840 lei, efectuate în apel, conform dovezilor aflate în dosarul de apel la filele 29-30. Recurenta pârâtă SC V.T. SRL BUCUREȘTI, critică decizia instanței de apel pentru nelegalitate, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. În criticile formulate recurenta pârâtă susține în esență următoarele: - că prima instanță nu este competentă teritorial să soluționeze cauza, în raport de dispozițiile art. 5 și art. 7 alin. (1) C. proc.

civ., care stabilesc competența ca fiind a instanței de la domiciliul pârâtului sau de la sediul principal al persoanei juridice de drept privat și cum SC V.T. SRL BUCUREȘTI are sediul social în București, competența aparține Tribunalului București; - hotărârea pronunțată de instanța de apel s-a dat cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 969, art. 1021 C. civ. avându-se în vedere nerespectarea clauzelor contractului de execuție nr. 711/2007 care a stat la baza raporturilor dintre părți; că pentru penalitățile de întârziere pretinse, reclamanta nu a prezentat modul de calcul și că instanța de apel nu i-a încuviințat și nu s-a pronunțat cu privire la proba cu interogatoriu și cu martori solicitată, fiindu-i încălcat astfel dreptul la apărare; - instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. obligând societatea sa la plata sumei de 11.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, sumă care în opinia sa este nejustificat de mare în raport de munca avocatului reclamantei care s-a prezentat la un singur termen de judecată. Recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA MEDIAȘ este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Textul de lege invocat de recurentă este art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Potrivit textului de lege enunțat instanța de judecată poate să reducă onorariul avocatului în raport de valoarea litigiului, dificultatea și complexitatea muncii depuse de avocat sau volumul de muncă care presupune pregătirea apărării. Se constată că instanța de apel a făcut aplicarea acestui text de lege la împrejurări concrete a căror stabilire și apreciere este la latitudinea instanței, astfel că recursul reclamantei este nefondat. Recursul pârâtei SC

V.T. SRL BUCUREȘTI

este netimbrat. Pentru termenul de astăzi, recurenta pârâtă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 3.659,17 lei și a timbrului judiciar în valoare de 5 lei, conform dovezilor de comunicare a citațiilor aflate la filele 49 și 50 dosar recurs, obligație pe care aceasta în mod nejustificat nu și-a îndeplinit-o. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referite la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță.

Conform art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional până la termenul stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea de recurs va fi anulată ca netimbrată.

Constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici până la termenul stabilit de instanță, 16 decembrie 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat. Așa fiind, pentru toate considerentele de fapt și de drept arătate, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ., iar recursul pârâtei va fi anulat ca netimbrat în raport de dispozițiile art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, modificate. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA MEDIAȘ împotriva deciziei comerciale nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC V.T. SRL BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 24/2011 din 2 martie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.