ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 597/C din 19 aprilie 2001,

pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanta

S.N.T.G.N. SA Mediaș împotriva pârâtei SC I.N.D. SA Sibiu, obligând pârâta să

plătească reclamantei suma de 366.391.548 lei, reprezentând contravaloarea

gazelor naturale furnizate, precum și suma de 1.964.176.914 lei, reprezentând

majorări de întârziere în plata prețului, plus suma de 47.950.634 lei

cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței, prima instanță a reținut

că reclamanta, în baza contractului încheiat de pârâtă, a furnizat gaze

naturale din redevență petrolieră cuvenită statului pe trimestrul I 1998, iar

în schimb, pârâta avea obligația de plată, potrivit art. 19 din anexa 4 la

Ordinul nr. 41/1998, însă, pârâta nu a plătit în întregime contravaloarea

gazelor naturale furnizate.

Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

menționate, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel alba Iulia, prin

decizia nr. 663/A din 10 septembrie 2001.

Susținerile apelantei, privind greșita obligare la

plata cheltuielilor de judecată, față de faptul că nu a fost notificată,

conform art. 1079 C. civ. și având în vedere recunoașterea pretențiilor la

primul termen de judecată, au fost respinse întemeiat de instanța de apel,

reținându-se că reclamanta a emis notificarea cu adresa nr. 496 din 22 ianuarie

2001, care nu a fost urmată de plata pretențiilor de către pârâtă.

Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs,

susținând că notificarea trebuia făcută prin executorul judecătoresc, adresa

depusă la dosar, nefăcând dovada punerii în întârziere, astfel că nu datorează

cheltuieli de judecată.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 43 C. com., debitorul unei obligații

neîndeplinite este de drept în întârziere, nefiind aplicabil art. 1079 C. civ.,

privind punerea în întârziere.

Plata produselor era scadentă în 10 zile de la

livrare și, cum pârâta nu a îndeplinit această obligație, în mod întemeiat, a

fost obligată la plată, cu majorări de întârziere.

Atât timp cât nu a achitat pretențiile reclamantei

înainte de introducerea acțiunii, ca parte căzută în pretenții, în mod

întemeiat, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul 274 C.

proc. civ., recunoașterea pretențiilor neavând nici o relevanță cât timp nu a

efectuat plată.

Față de cele de mai sus, hotărârea

atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins, ca

nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I

D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC I.N.D. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 663/A/2001 din 10

septembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 25 martie 2003.