ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1818/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 597/C din 19 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost admisă acțiunea introdusă de reclamanta S.N.T.G.N. SA Mediaș împotriva pârâtei SC I.N.D. SA Sibiu, obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 366.391.548 lei, reprezentând contravaloarea gazelor naturale furnizate, precum și suma de 1.964.176.914 lei, reprezentând majorări de întârziere în plata prețului, plus suma de 47.950.634 lei cheltuieli de judecată. În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că reclamanta, în baza contractului încheiat de pârâtă, a furnizat gaze naturale din redevență petrolieră cuvenită statului pe trimestrul I 1998, iar în schimb, pârâta avea obligația de plată, potrivit art. 19 din anexa 4 la Ordinul nr. 41/1998, însă, pârâta nu a plătit în întregime contravaloarea gazelor naturale furnizate.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței menționate, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel alba Iulia, prin decizia nr. 663/A din 10 septembrie 2001. Susținerile apelantei, privind greșita obligare la plata cheltuielilor de judecată, față de faptul că nu a fost notificată, conform art. 1079 C. civ. și având în vedere recunoașterea pretențiilor la primul termen de judecată, au fost respinse întemeiat de instanța de apel, reținându-se că reclamanta a emis notificarea cu adresa nr. 496 din 22 ianuarie 2001, care nu a fost urmată de plata pretențiilor de către pârâtă. Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, susținând că notificarea trebuia făcută prin executorul judecătoresc, adresa depusă la dosar, nefăcând dovada punerii în întârziere, astfel că nu datorează cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat. Potrivit art. 43 C. com., debitorul unei obligații neîndeplinite este de drept în întârziere, nefiind aplicabil art. 1079 C. civ., privind punerea în întârziere. Plata produselor era scadentă în 10 zile de la livrare și, cum pârâta nu a îndeplinit această obligație, în mod întemeiat, a fost obligată la plată, cu majorări de întârziere. Atât timp cât nu a achitat pretențiile reclamantei înainte de introducerea acțiunii, ca parte căzută în pretenții, în mod întemeiat, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul 274 C. proc. civ., recunoașterea pretențiilor neavând nici o relevanță cât timp nu a efectuat plată. Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I.N.D. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 663/A/2001 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 martie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.