ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1858/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta

SC D.N. SA Tg.Mureș prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Caraș-Severin, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată

pârât SC G.S. SA la plata sumei de 8.785.321.024,30 lei cu titlu de pretenții

din care 865.670.422,20 lei cu titlu de preț gaze naturale furnizate și

7.919.650.602 lei penalități de întârziere la plata prețului gazelor naturale

furnizate.

Prin sentința civilă nr. 170 din 22

februarie 2001 Tribunalul Caraș Severin, secția civilă, a admis cererea

reclamantei, a obligat pârâta la 6.899.582.442 lei cu titlu de penalități de

întârziere în plata prețului gazelor naturale furnizate și, respectiv,

consumate, la suma de 102.347.528 lei cheltuieli de judecată și a constatat ca

fiind plătită de către reclamantă suma de 865.670.422 lei reprezentând preț

gaze naturale furnizate și respectiv consumate.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a stabilit că suma de 865.670.422,30 lei cu titlu de preț gaze

naturale a fost achitată de către pârâtă în cursul judecății, fapt recunoscut

de reclamantă, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca rămas fără

obiect.

Cât privește suma de 7.919.650.602 lei

cu titlu de penalități de întârziere s-a constatat că penalitățile de

întârziere care sunt anterioare datei de 24 octombrie 1997 sunt prescrise în

condițiile prevăzute de Decretul nr. 167/1958 reținându-se că potrivit

dispozițiilor art. 1066 și urm.C. civ. s-a stabilit suma de 6.899.582.442 lei

cu titlu de penalități de întârziere în plata prețului gazelor naturale

furnizate și respectiv consumate.

Apelul declarat împotriva acestei

hotărâri de pârâta SC G.S. SA a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, prin Decizia nr. 660/A din 14 iunie 2001, cu

consecința schimbării în tot a hotărârii apelate în sensul că s-a respins

acțiunea reclamantei.

În argumentarea acestei soluții

instanța de apel a apreciat că existența obligației pârâtei de plată a

penalităților de întârziere nu poate avea ca temei clauza penală asupra căreia

nu s-a realizat acordul de voință al părților, dar nici dispozițiile Legii nr. 76/1992,

cu modificările ulterioare, care au fost considerate a nu avea caracter

imperativ și în consecință pretențiile reclamantei fiind lipsite de temei legal

nu puteau fi admise.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC D.N. SA Tg.Mureș - Sucursala Timișoara a declarat recurs prin care a

considerat eronate susținerile intimatei apelante în legătură cu faptul că s-a

semnat contractul dintre părți cu obiecțiuni în condițiile în care a utilizat

gazele naturale dar nu s-a prezentat la negocierea cuantumului penalităților.

După promovarea recursului prin

sentința civilă nr. 493/JS din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Caraș Severin

s-a deschis procedura insolvenței împotriva SC G.S. SA (filele 9,10 recurs)

astfel că în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată,

s-a dispus suspendarea judecării recursului, dispoziție menținută ulterior.

Prin protocolul din 28 iunie 2004,

creanța în valoare de 33.784.776.911 lei a fost predată de SC E.O.N.G. SA

Tg.Mureș către A.V.A.S. București în temeiul O.U.G. nr. 37/2004, astfel că prin

încheierea din 11 decembrie 2009 a fost introdusă în cauză în calitate de recurentă

A.V.A.S. București.

Prin precizările depuse la dosar la

data de 17 mai 2010 recurenta A.V.A.S. București învederează instanței că la data

de 21 ianuarie 2010 judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii

falimentului a debitoarei SC G.S. SA și că din verificările efectuate la O.N.R.C.

a rezultat că SC G.S. SA figurează ca societate radiată.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ. a luat în examinare excepția lipsei capacității civile a debitoarei SC

G.S. SA care în plan procesual se reflectă în lipsa capacității procesuale.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990,,Societățile

comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române” . Aceasta

înseamnă că după îndeplinirea formalităților de constituire, în condițiile

legii, societatea comercială este,,investită” cu personalitate juridică care

implică anumite consecințe juridice.

Printre efectele personalității

juridice se înscrie și dreptul societății de a sta în justiție ca reclamantă

sau pârâtă. Acest drept subzistă până la data radierii societății din Registrul

Comerțului, acesta fiind în realitate și momentul încetării existenței sale ca

persoană juridică.

În speță, pârâta ca orice persoană

juridică a avut capacitate juridică, a dobândit drepturi și obligații, a

participat la circuitul civil, și-a exercitat drepturile săvârșind acte

juridice și a dobândit dreptul de a sta în instanță pentru a-și apăra

interesele în calitate de intimată-pârâtă.

Aceste drepturi au subzistat până la

momentul când societatea pârâtă a fost radiată în urma închiderii procedurii

falimentului. Din acest moment menționata societate nu mai beneficiază de

capacitatea de a avea și de a-și exercita drepturile și obligațiile, sau altfel

spus nu mai subzistă ca subiect de drept și nici nu mai are îndreptățirea legală

de a fi parte în proces întrucât este lipsită de legitimatio ad causam.

În concluzie, văzând și dispozițiile art.

43 alin. (1) C. proc. civ. se va admite excepția luată în examinare, iar recursul

va fi respins conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității

procesuale civile a intimatei pârâte SC G.S. SA Oțelu Roșu.

Respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București continuator al SC E.O.N.G. SA Tg. Mureș împotriva

Deciziei nr. 660/A din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială

și de contencios administrativ, ca formulat împotriva unei persoane fără

capacitate procesuală civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2010.