ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1858/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC D.N. SA Tg.Mureș prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârât SC G.S. SA la plata sumei de 8.785.321.024,30 lei cu titlu de pretenții din care 865.670.422,20 lei cu titlu de preț gaze naturale furnizate și 7.919.650.602 lei penalități de întârziere la plata prețului gazelor naturale furnizate. Prin sentința civilă nr. 170 din 22 februarie 2001 Tribunalul Caraș Severin, secția civilă, a admis cererea reclamantei, a obligat pârâta la 6.899.582.442 lei cu titlu de penalități de întârziere în plata prețului gazelor naturale furnizate și, respectiv, consumate, la suma de 102.347.528 lei cheltuieli de judecată și a constatat ca fiind plătită de către reclamantă suma de 865.670.422 lei reprezentând preț gaze naturale furnizate și respectiv consumate.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a stabilit că suma de 865.670.422,30 lei cu titlu de preț gaze naturale a fost achitată de către pârâtă în cursul judecății, fapt recunoscut de reclamantă, astfel că acest capăt de cerere a fost respins ca rămas fără obiect. Cât privește suma de 7.919.650.602 lei cu titlu de penalități de întârziere s-a constatat că penalitățile de întârziere care sunt anterioare datei de 24 octombrie 1997 sunt prescrise în condițiile prevăzute de Decretul nr. 167/1958 reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 1066 și urm.C. civ. s-a stabilit suma de 6.899.582.442 lei cu titlu de penalități de întârziere în plata prețului gazelor naturale furnizate și respectiv consumate.

Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâta SC G.S. SA a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin Decizia nr. 660/A din 14 iunie 2001, cu consecința schimbării în tot a hotărârii apelate în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei. În argumentarea acestei soluții instanța de apel a apreciat că existența obligației pârâtei de plată a penalităților de întârziere nu poate avea ca temei clauza penală asupra căreia nu s-a realizat acordul de voință al părților, dar nici dispozițiile Legii nr. 76/1992, cu modificările ulterioare, care au fost considerate a nu avea caracter imperativ și în consecință pretențiile reclamantei fiind lipsite de temei legal nu puteau fi admise.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC D.N. SA Tg.Mureș - Sucursala Timișoara a declarat recurs prin care a considerat eronate susținerile intimatei apelante în legătură cu faptul că s-a semnat contractul dintre părți cu obiecțiuni în condițiile în care a utilizat gazele naturale dar nu s-a prezentat la negocierea cuantumului penalităților. După promovarea recursului prin sentința civilă nr. 493/JS din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Caraș Severin s-a deschis procedura insolvenței împotriva SC G.S. SA (filele 9,10 recurs) astfel că în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995, în vigoare la acea dată, s-a dispus suspendarea judecării recursului, dispoziție menținută ulterior. Prin protocolul din 28 iunie 2004, creanța în valoare de 33.784.776.911 lei a fost predată de SC E.O.N.G.

SA Tg.Mureș către A.V.A.S. București în temeiul O.U.G. nr. 37/2004, astfel că prin încheierea din 11 decembrie 2009 a fost introdusă în cauză în calitate de recurentă A.V.A.S. București. Prin precizările depuse la dosar la data de 17 mai 2010 recurenta A.V.A.S. București învederează instanței că la data de 21 ianuarie 2010 judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului a debitoarei SC G.S. SA și că din verificările efectuate la O.N.R.C. a rezultat că SC G.S. SA figurează ca societate radiată. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ. a luat în examinare excepția lipsei capacității civile a debitoarei SC G.S. SA care în plan procesual se reflectă în lipsa capacității procesuale.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990,,Societățile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române” . Aceasta înseamnă că după îndeplinirea formalităților de constituire, în condițiile legii, societatea comercială este,,investită” cu personalitate juridică care implică anumite consecințe juridice. Printre efectele personalității juridice se înscrie și dreptul societății de a sta în justiție ca reclamantă sau pârâtă. Acest drept subzistă până la data radierii societății din Registrul Comerțului, acesta fiind în realitate și momentul încetării existenței sale ca persoană juridică. În speță, pârâta ca orice persoană juridică a avut capacitate juridică, a dobândit drepturi și obligații, a participat la circuitul civil, și-a exercitat drepturile săvârșind acte juridice și a dobândit dreptul de a sta în instanță pentru a-și apăra interesele în calitate de intimată-pârâtă.

Aceste drepturi au subzistat până la momentul când societatea pârâtă a fost radiată în urma închiderii procedurii falimentului. Din acest moment menționata societate nu mai beneficiază de capacitatea de a avea și de a-și exercita drepturile și obligațiile, sau altfel spus nu mai subzistă ca subiect de drept și nici nu mai are îndreptățirea legală de a fi parte în proces întrucât este lipsită de legitimatio ad causam. În concluzie, văzând și dispozițiile art. 43 alin. (1) C. proc. civ. se va admite excepția luată în examinare, iar recursul va fi respins conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția lipsei capacității procesuale civile a intimatei pârâte SC G.S. SA Oțelu Roșu. Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București continuator al SC E.O.N.G. SA Tg. Mureș împotriva Deciziei nr. 660/A din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca formulat împotriva unei persoane fără capacitate procesuală civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.