ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2758/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 4490 din 13 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr. 2348/1285/2007

al Tribunalului Comercial Cluj s-a admis acțiunea formulată de reclamanta E.O.N.G.

România SA, sucursala Cluj, împotriva pârâtei RA T.A.C.F.L. Turda cu consecința

obligării acesteia la plata sumei de 1.451.952,21 lei reprezentând

contravaloarea gazelor naturale și a penalităților de întârziere, cu 17.706,32

lei cheltuieli de judecată. Totodată s-a admis cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtă împotriva Municipiului Turda, care a fost obligată la

1.451.952,21 lei contravaloare gaze naturale și penalități de întârziere,

precum și la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima

instanță a reținut, în esență, că în temeiul raporturilor contractuale dintre

părți materializate în contractul de furnizare a gazelor naturale pentru

consumatorii noncasnici încheiat sub nr. 2/0/610167 din 15 ianuarie 2001,

modificat prin acte adiționale succesive, reclamanta a livrat pârâtei gaze

naturale, însă aceasta nu și-a îndeplinit obligația corelativă de achitare a

prețului, astfel încât este întemeiată solicitarea reclamantei de obligare a

pârâtei la plata contravalorii acestora pentru perioada decembrie 2004 – martie

2005, motiv pentru care acțiunea a fost admisă în privința capătului de cerere

referitor la plata penalităților de întârziere, în considerarea clauzei

stabilită de părți în acest sens.

Referitor la cererea de chemare în

garanție formulată de pârâtă, tribunalul a considerat că Municipiului Turda îi

revine în temeiul O.U.G. nr. 162/1999 privind instituirea prețului național de

referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate

precum și acordarea de ajutoare bănești pentru categoriile defavorizate ale

populației, obligația de a achita sumele anterior menționate cu titlu ajutoare

bănești și subvenții către populație, motiv pentru care a admis și această

cerere.

De altfel, arată tribunalul, chematul în

garanție, a recunoscut că la data de 30 decembrie 2004 avea către pârâtă un

debit în cuantum de 16.359.106.578 lei.

Apelul declarat de chematul în garanție

Municipiul Turda, a fost admis prin decizia civilă nr. 224 din 21 noiembrie

2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul obligării

chematului în garanție la plata sumei de 699.427 lei cu titlu de contravaloare

gaz metan folosit pentru producerea agentului termic furnizat populației și

penalitățile de întârziere în sumă de 242.343 lei pentru perioada decembrie

2004 – martie 2005 precum și penalitățile de întârziere în valoare de 24.464,06

lei aferente unor plăți efectuate cu întârziere pentru perioada

septembrie-decembrie 2004, arătând, în sinteză, că deși chematul în garanție nu

este parte în contractul din litigiu, obligația sa de plată are un temei legal,

respectiv O.U.G. nr. 162/1999, iar din expertiza contabilă efectuată în apel a

rezultat un cuantum inferior al debitului stabilit de prima instanță, sens în

care a fost modificată hotărârea apelată.

Împotriva acestei decizii au declarat

recurs reclamanta și chematul în garanție.

Reclamanta E.O.N.G. România SA, invocând

în drept dispozițiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ. arată în dezvoltarea criticilor

faptul că instanța de apel a ignorat convenția preliminară din data de 16

octombrie 2008 încheiată cu chematul în garanție prin care s-a eșalonat plata

debitului, din care, de altfel, s-a și achitat prima tranșă, situație în care

decizia este nelegală sub aspectul păstrării soluției de obligare a

Municipiului Turda la plata sumei către pârâtă, și nu direct către reclamantă.

Municipiul Turda, în calitate de chemat

în garanție, a declarat recurs împotriva deciziei pentru motivele prevăzute de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. derivate încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 162/1999,

în sensul că nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 4 potrivit cărora

sumele necesare aplicării acestui act normativ trebuiau transmise de la bugetul

de stat și doar eventuala diferență revenea în sarcina bugetului local.

Dar, arată recurentul, în condițiile în

care sumele de la bugetul de stat nu au fost virate, Municipiul Turda, în

calitate de autoritate locală și-a îndeplinit obligația de plată în limita

posibilităților.

Analizând

recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate precum și raportat la

cererea formulată în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 de intimata RA

T.A.C.F.L. SA Turda, prin lichidator judiciar R.T.Z. & P. I.P.U.R.L. Cluj

Napoca, Curtea constată că prin încheierea comercială nr. 3650 din 11 noiembrie

2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2131/2008 s-a dispus

deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva debitoarei RA

T.A.C.F.L. Turda.

Deși această încheiere, pronunțată

anterior soluționării apelului prin decizia din 21 noiembrie 2008, nu a fost

depusă la dosar iar părțile nu au comunicat instanței de apel deschiderea

procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 față de pârâtă, în speță,

dispozițiile art. 36 din lege și-au produs deja efectele de la data deschiderii

procedurii.

Concluzia rezultă din prevederile art. 36

din Legea nr. 85/2006 în conformitate cu care „de la data deschiderii

procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare

pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

Prin urmare, față de caracterul imperativ

al dispozițiilor legale anterior citate, reiese că suspendarea judecății

operează de drept de la data deschiderii procedurii, cu consecința că instanța

nu mai poate pronunța într-o atare ipoteză o hotărâre legală.

În mod evident, în speță, instanța de

apel nefiind informată cu privire la existența unei hotărâri de deschidere a

procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, față de pârâtă, a fost în

imposibilitate de a aplica dispozițiile art. 36 din lege, ceea ce nu este însă

de natură a înlătura incidența acestui articol.

În consecință având în vedere faptul că

suspendarea judecății operează prin efectul legii, soluția ce se impune este

aceea de admitere a recursurilor conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

casarea deciziei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe, care va constata

aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta E.O.N.G. România SA, sucursala Cluj, împotriva

deciziei nr. 224 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul declarat de chematul în

garanție Municipiul Turda prin Primar, împotriva aceleiași decizii.

Casează decizia recurată și trimite cauza

aceleiași instanțe, pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2009.