ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 224/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1743 din 21 decembrie 2006, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D.A.L., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin primarul general, a obligat pârâtul să soluționeze notificarea nr. 4032 din 12 octombrie 2001 formulată de reclamant prin Biroul Executorilor Judecătorești Asociați „B.R.B.” și a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat, prin notificare, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul trecut în proprietatea statului, situat în București, în suprafață de 294,60 mp.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare are obligația să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, termen care are două date de referință, însă pentru a avea beneficiul prorogării prevăzut de text, unitatea deținătoare trebuie să comunice în scris persoanei îndreptățite faptul că fundamentarea și emiterea deciziei de restituire sunt condiționate de depunerea înscrisurilor. A reținut tribunalul, că pârâtul, care nu a comunicat reclamantului că se impune depunerea de acte suplimentare, nu a răspuns notificării în termenul prevăzut de lege. Modalitatea de răspuns și termenul în care trebuia să se răspundă sunt imperative, iar prin faptul că nu s-a răspuns la notificare pârâtul a adoptat o conduită culpabilă prin care a afectat interesele reclamantului.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii, s-a reținut că este inadmisibilă, deoarece posibilitatea obligării pârâtului la plata unei amenzi civile în folosul statului pentru neexecutarea obligației de a face este reglementată de art. 580 3 C. proc. civ., creditorul putând să solicite doar obligarea la plata de daune interese. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 305 A din 16 mai 2007, a respins apelul declarat de pârât împotriva acestei sentințe. A fost admis apelul declarat de reclamant, s-a schimbat în parte sentința apelată, în sensul obligării pârâtului la 500 lei daune cominatorii pe zi întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și până la data soluționării notificării și au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței.

Instanța de apel a reținut că prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit o obligație de a face în sarcina pârâtului, a cărei îndeplinire poate fi solicitată în condițiile art. 1073 și urm. C. civ. Termenul în care trebuie soluționată notificarea este prevăzut de art. 23 din Legea nr. 10/2001 și, chiar dacă reclamantul nu ar fi depus toate actele, apelanta trebuia să răspundă la notificare. Faptul că în art. 22 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, se prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării nu conduce la concluzia că termenul pentru soluționarea notificării a fost prelungit.

În privința apelului declarat de reclamant, se reține că este întemeiat, deoarece prin decizia nr. 20 din 12 decembrie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă „și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 580 3 C. proc. civ.” Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin primarul general, care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că în mod greșit a fost obligat să răspundă la notificare. A arătat recurentul că, potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe asupra cererii de restituire în natură sau prin măsuri reparatorii.

Acest termen are două date de referință, iar dacă odată cu notificarea nu au fost depuse actele doveditoare, termenul începe să curgă de la data depunerii acestora. Prin Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, se precizează că dispoziția se emite numai când notificatorul a depus toate actele în susținerea notificării, iar, în cauză, termenul de 60 de zile nu a început să curgă, deoarece „notificatorii nu au depus toate actele de care înțeleg să se folosească”. Recurentul a solicitat ca cererea pentru plata de daune cominatorii să fie respinsă, pentru că legiuitorul a reglementat ca modalitate prin care creditorul unei obligații de a face poate obține îndeplinirea acesteia aplicarea unei amenzi civile.

Analizând recursul, în limita criticilor formulate care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că nu este întemeiat. Prin art. 23 din Legea nr. 10/2001 (art. 25 din legea republicată) s-a stabilit în sarcina unității deținătoare notificate obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la depunerea actelor doveditoare, iar, conform art. 25.1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, termenul pentru îndeplinirea acestei obligații de „a face” se poate proroga numai dacă unitatea notificată, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire.

Textul prevede în mod expres că pentru a avea beneficiul prorogării este necesar ca unitatea notificată să comunice în scris notificatorului faptul că fundamentarea și emiterea deciziei/dispoziției sunt condiționate de depunerea probelor solicitate. Prin urmare, prorogarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea notificării nu operează, de drept, în beneficiul unității notificate. Articolul 23 din Legea nr. 10/2001, republicată stabilește pentru persoana îndreptățită posibilitatea de a depune actele doveditoare până la data soluționării notificării, fără să proroge termenul prevăzut de art. 25 din lege pentru soluționarea notificării.

Prorogarea fiind condiționată de faptul analizării notificării de către unitatea deținătoare și comunicării, în intervalul de 60 de zile, a faptului că documentația este insuficientă, în prezenta cauză, corect prin sentința tribunalului, păstrată prin decizia atacată, recurentul, care nu a făcut o asemenea comunicare, a fost obligat să soluționeze notificarea. În notificare, intimatul–reclamant a arătat care sunt actele doveditoare anexate și că, la solicitarea instituției notificate va depune orice alt act „necesar pentru clarificarea situației juridice”. În cuprinsul acțiunii a precizat că notificarea a fost transmisă împreună cu toate actele doveditoare, iar pârâtul–recurent, fără să arate ce acte mai trebuie depuse, nu a emis dispoziția prevăzută de art. 25 din Legea nr. 10/2001, republicată, până la data soluționării recursului.

Neîntemeiată este și susținerea recurentului că existența reglementării obligării debitorului care nu își execută obligația de a face la plata unei amenzi civile face inadmisibilă obligarea la daune cominatorii. Așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. XX din 12 decembrie 2005, a dezlegat această problemă de drept, stabilind că este admisibilă cererea pentru obligarea la daune cominatorii și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile, conform art. 580 3 C. proc. civ., iar, conform art. 329 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată de Înalta Curte este obligatorie pentru instanțe. Pentru considerentele expuse, recursul declarat de pârât va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul general împotriva deciziei nr. 305 A din 16 mai 2007, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2008.