ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3105/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

I.- Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual derulat în

cauză.

pronunțată la data de 13 noiembrie 2007 în dosarul nr. 2348/1285/2007,

Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta

E.O.G.R. SA împotriva pârâtei RA T.A.C.F.L. Turda pe care a obligat-o la plata

sumei de 1.451.952,21 lei reprezentând contravaloarea gazelor naturale

furnizate pârâtei și neachitate precum și penalitățile de

întârziere datorate. Prin aceeași sentință, tribunalul a admis

și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta RA

T.A.C.F.L. Turda împotriva Municipiului Turda și în consecință a

obligat chematul în garanție la plata sumei de 1.451.952,21 lei

reprezentând contravaloare gaze naturale și penalități și

la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul comercial a

reținut că în baza contractului de furnizare gaze naturale pentru

consumatorii captivi noncasnici încheiat din data de 15 mai 2001 reclamanta, în

calitate de furnizor, a livrat pârâtei gaze naturale, aceasta neachitând

potrivit clauzelor contractuale, contravaloarea gazelor consumate și

facturate, pentru perioada decembrie 2004 – martie 2005 datorând astfel suma de

1.451.952,21 lei cu titlu de preț și penalități de

întârziere.

Cu privire la cererea de chemare în garanție

formulată de pârâtă, Tribunalul Comercial a constatat că

Municipiului Turda îi revine, în temeiul O.U.G. nr. 162/1999 privind instituirea

prețului național de preferință pentru energia termică

furnizată populației prin sisteme centralizate și acordarea de ajutoare

bănești pentru categoriile defavorizate, obligația de a achita

suma datorată reclamantei de regia autonomă, sumă ce

reprezintă ajutoarele bănești și subvențiile acordate

populației calculată conform O.U.G. nr. 162/1999.

2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, a admis apelul declarat

de chematul în garanție Municipiul Turda împotriva sentinței nr. 4490

din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj pe care a schimbat-o în

parte în sensul diminuării cuantumului sumelor datorate de această

parte și în consecință a obligat Municipiul Turda să

plătească pârâtei RA T.A.C.F.L. Turda suma de 699.427 lei reprezentând

contravaloarea gaz metan folosit pentru producerea agentului termic furnizat

populației în perioada decembrie 2004 – martie 2005 și

penalități aferente în sumă de 24.464,067 lei. Celelalte dispoziții

ale sentinței au fost menținute.

de 5 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis

recursul declarat de reclamanta E.O.G.R. SA împotriva deciziei nr. 224/2008

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

precum și recursul declarat de chematul în garanție Municipiul Turda

împotriva aceleiași decizii, a casat decizia instanței de apel cu

trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru aplicarea

dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Curtea a constatat în raport de actele noi depuse la

dosar, că prin încheierea comercială nr. 3650 din 11 noiembrie 2008

pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2131/2008 s-a

deschis procedura falimentului în formă simplificată împotriva debitoarei

RA T.A.C.F.L.  Turda iar în raport de dispozițiile cu caracter imperativ

prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii

procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și

extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau

bunurilor sale.

Totodată Curtea a constatat că, deși

încheierea de deschidere a procedurii falimentului față de

pârâtă a fost pronunțată anterior soluționării

apelului prin decizia nr. 224 din 21 noiembrie 2008, instanța de apel nu a

fost informată cu privire la existența acestei hotărâri fiind în

imposibilitate să facă aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea

nr. 85/2006, context factual care însă nu înlătură

incidența acestui articol, suspendarea judecății operând prin

efectul legii de la data deschiderii procedurii falimentului.

Pentru aceste motive Înalta Curte de Casație

și Justiție a casat decizia Curții de Apel, cu trimiterea cauzei

aceleiași instanțe pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

II - Instanța de trimitere – Curtea de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

prin decizia civilă nr. 79 din data de 17 februarie 2010 – a admis apelul

declarat de chematul în garanție Municipiul Turda, prin primar, împotriva

sentinței civile nr. 4490 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul Comercial Cluj, a anulat sentința și a trimis cauza

Tribunalului Comercial Cluj pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Pentru a se pronunța astfel instanța de

apel a apreciat că se impune punerea în discuția părților a

incidenței art. 36 din Legea nr. 85/2006 în ce privește cererea

principală dar această analiză trebuie făcută în

fața primei instanțe, reluarea judecății, după

închiderea procedurii insolvenței, trebuind să aibă loc în

fața acesteia.

Cu privire la cererea de chemare în garanție

instanța a considerat că deși obiectul cererii îl constituie o

creanță a părții aflate în insolvență împotriva

chematului în garanție ceea ce face discutabilă incidența art. 36

din Legea nr. 85/2006 în raport de această cerere incidentală, dat

fiind trăsăturile specifice ale acestei acțiuni reglementate de art.

60 – art. 63 C. proc. civ. și faptul că prin apelul său chematul

în garanție repune în discuție soluția dată în cererea

principală, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri

contradictorii Tribunalul trebuie să analizeze, o eventuală aplicare

a art. 2441 C. proc. civ.

III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs la

data de 9 martie 2010, în termen legal, reclamanta E.O.G.R. SA solicitând

modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii

apelului declarat de chematul în garanție Municipiul Turda și

menținerii ca legală a sentinței pronunțate de Tribunalul

Comercial ca primă instanță.

Potrivit recurentei decizia atacată este

nelegală urmare încălcării dispozițiilor art. 315 alin. (1)

C. proc. civ. care obligau instanța de trimitere să dispună suspendarea

cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 potrivit îndrumărilor din

decizia de casare.

Susține recurenta că față de

conținutul deciziei de casare soluția de anulare a sentinței

fondului este lipsită de temei legal, în condițiile în care în raport

de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 se impunea suspendarea judecății

și nu rejudecarea apelului.

În drept, recurenta și-a întemeiat criticile

formulate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ.

Prin întâmpinările formulate în această

fază procesuală, intimatele RA T.A.C.F.L. Turda și Municipiul

Turda au solicitat respingerea ca nefondat a recursului reiterând argumentele

reținute de instanța de apel în fundamentarea soluției adoptate.

Asupra recursului.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de

legalitate decizia atacată constată că recursul este fondat

pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

teza a II-a C. proc. civ. vizând încălcarea legii.

Dispozițiile legale a căror nesocotire

atrag nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel sunt cele

reglementate de art. 315 alin. (1) C. proc. civ. după care, în caz de

casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept

dezlegate este obligatorie pentru judecătorii fondului.

Or, prin decizia de casare Înalta Curte a statuat

asupra aplicării dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, legea

insolvenței, cu consecința suspendării de drept a

judecății apelului promovat în cauza de față de către

chematul în garanție Municipiul Turda, urmând ca instanța de

trimitere să dispună această măsură, având în vedere

momentul deschiderii procedurii falimentului în formă simplificată față

de debitoarea RA T.A.C.F.L. Turda, 11 noiembrie 2008, când pricina se afla pe

rol în fața instanței de apel.

După casare, instanța de trimitere, Curtea

de Apel Cluj, deși reține în considerentele deciziei pronunțate

la data de 17 februarie 2010 caracterul obligatoriu al dezlegării date de

instanța de recurs, pentru rațiuni care nu scapă, nu face aplicarea

dispozițiilor art. 36 din legea insolvenței, ci, rejudecând apelul,

anulează sentința fondului și trimite cauza la prima

instanță, Tribunalul Comercial Cluj pentru aplicarea art. 36 din

Legea nr. 85/2006, pronunțând astfel o soluție vădit

nelegală.

Cu alte cuvinte, premiza de la care pornește

instanța de trimitere, în sensul că a fost investită cu

rejudecarea apelului în raport de incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006

este greșită, nu numai în raport de considerentele deciziei de casare

care explicitează și fac corp comun cu dispozitivul deciziei, dar

și în raport de conținutul dispozițiilor art. 36 care impun o

suspendare de drept a acțiunilor judiciare împotriva debitoarei

aflată în insolvență de la data deschiderii procedurii.

Cum dispozițiile legale susmenționate au un

caracter imperativ, încălcarea lor impune casarea hotărârii

instanței de apel în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Pentru acuratețe juridică și vând în

vedere că argumentarea instanței de apel în adoptarea soluției

de admitere a apelului și anulare a sentinței primei instanțe,

au fost însușite, aproape in terminis, de intimatele din prezentul recurs,

potrivit întâmpinărilor depuse, Curtea va examina, în aceste

circumstanțe, raționamentul instanței de apel, deși,

așa cum s-a arătat în considerentele de mai sus, casarea cu trimitere

a vizat numai aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006

și nu rejudecarera apelului.

Principalul argument al instanței în adoptarea

soluției este acela că punerea în discuție a incidenței art.

36 în ce privește cererea principală, trebuie făcută în

fața primei instanțe, iar reluarea judecății trebuiau

să aibă loc, după închiderea procedurii, tot în fața

acesteia.

Altfel spus, în opinia instanței, indiferent de

faza procesuală în care se afla litigiul la data deschiderii procedurii

insolvenței față de debitoare, aplicarea dispozițiilor art.

36 din Legea nr. 85/2006 incumbă numai primei instanțe, cu

consecința anulării sentințelor pronunțate anterior chiar

dacă la data adoptării lor procedura insolvenței nu fusese

deschisă.

Or, un asemenea raționament, nu are nici un

fundament legal, iar dispozițiile art. 36 din lege nu permit o asemenea

interpretare față de sintagma utilizată de legiuitor „de la data

deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare

(...) pentru realizarea creanțelor asupra debitorului (...)”.

Suspendarea judecății ca instituție de

drept procesual semnifică oprirea vremelnică a procedurii de

judecată în curs din cauza unor împrejurări voite de părți

sau independent de voința lor, în cazul suspendării de drept,

judecata urmând a fi reluată în condițiile prevăzute de lege, în

fața aceleiași instanțe în vederea finalizării procesului.

Dispozițiile conținute de art. 36 din Legea

nr. 85/2006, legea insolvenței care reglementează în această

materie un caz special de suspendare de drept, au același efect, al

sistării temporare a procedurii de judecată în curs, la data

deschiderii procedurii falimentului față de debitoare, context legal

în care instanța nu mai poate finaliza procesul pronunțând o

hotărâre prin care se dezinvestește, reluarea judecății

urmând a opera după închiderea procedurii.

Cum motivul de suspendare s-a ivit în faza

procesuală a apelului, soluția adoptată de anulare a

sentinței fondului și trimitere a cauzei la prima instanță

pentru aplicarea art. 36 este vădit nelegală.

Pentru rațiunile mai sus

înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și

(3) C. proc. civ. va admite prezentul recurs, va casa decizia instanței de

apel cu trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru aplicarea

dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta E.O.G.R. SA Tg.

Mureș împotriva deciziei nr. 19 din 17 februarie 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza

pentru aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006

aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2010.