ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3105/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I.- Hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual derulat în cauză. 1. Prin sentința comercială nr. 4490 pronunțată la data de 13 noiembrie 2007 în dosarul nr. 2348/1285/2007, Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta E.O.G.R. SA împotriva pârâtei RA T.A.C.F.L. Turda pe care a obligat-o la plata sumei de 1.451.952,21 lei reprezentând contravaloarea gazelor naturale furnizate pârâtei și neachitate precum și penalitățile de întârziere datorate. Prin aceeași sentință, tribunalul a admis și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta RA T.A.C.F.L. Turda împotriva Municipiului Turda și în consecință a obligat chematul în garanție la plata sumei de 1.451.952,21 lei reprezentând contravaloare gaze naturale și penalități și la 1.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul comercial a reținut că în baza contractului de furnizare gaze naturale pentru consumatorii captivi noncasnici încheiat din data de 15 mai 2001 reclamanta, în calitate de furnizor, a livrat pârâtei gaze naturale, aceasta neachitând potrivit clauzelor contractuale, contravaloarea gazelor consumate și facturate, pentru perioada decembrie 2004 – martie 2005 datorând astfel suma de 1.451.952,21 lei cu titlu de preț și penalități de întârziere. Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă, Tribunalul Comercial a constatat că Municipiului Turda îi revine, în temeiul O.U.G.

nr. 162/1999 privind instituirea prețului național de preferință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate și acordarea de ajutoare bănești pentru categoriile defavorizate, obligația de a achita suma datorată reclamantei de regia autonomă, sumă ce reprezintă ajutoarele bănești și subvențiile acordate populației calculată conform O.U.G. nr. 162/1999. 2. Prin decizia civilă nr. 224 din 21 noiembrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, a admis apelul declarat de chematul în garanție Municipiul Turda împotriva sentinței nr. 4490 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj pe care a schimbat-o în parte în sensul diminuării cuantumului sumelor datorate de această parte și în consecință a obligat Municipiul Turda să plătească pârâtei RA T.A.C.F.L.

Turda suma de 699.427 lei reprezentând contravaloarea gaz metan folosit pentru producerea agentului termic furnizat populației în perioada decembrie 2004 – martie 2005 și penalități aferente în sumă de 24.464,067 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. 3. Prin decizia nr. 2758 pronunțată la data de 5 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta E.O.G.R. SA împotriva deciziei nr. 224/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, precum și recursul declarat de chematul în garanție Municipiul Turda împotriva aceleiași decizii, a casat decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Curtea a constatat în raport de actele noi depuse la dosar, că prin încheierea comercială nr. 3650 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 2131/2008 s-a deschis procedura falimentului în formă simplificată împotriva debitoarei RA T.A.C.F.L. Turda iar în raport de dispozițiile cu caracter imperativ prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Totodată Curtea a constatat că, deși încheierea de deschidere a procedurii falimentului față de pârâtă a fost pronunțată anterior soluționării apelului prin decizia nr. 224 din 21 noiembrie 2008, instanța de apel nu a fost informată cu privire la existența acestei hotărâri fiind în imposibilitate să facă aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, context factual care însă nu înlătură incidența acestui articol, suspendarea judecății operând prin efectul legii de la data deschiderii procedurii falimentului. Pentru aceste motive Înalta Curte de Casație și Justiție a casat decizia Curții de Apel, cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.

II - Instanța de trimitere – Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 79 din data de 17 februarie 2010 – a admis apelul declarat de chematul în garanție Municipiul Turda, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 4490 din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, a anulat sentința și a trimis cauza Tribunalului Comercial Cluj pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006. Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a apreciat că se impune punerea în discuția părților a incidenței art. 36 din Legea nr. 85/2006 în ce privește cererea principală dar această analiză trebuie făcută în fața primei instanțe, reluarea judecății, după închiderea procedurii insolvenței, trebuind să aibă loc în fața acesteia.

Cu privire la cererea de chemare în garanție instanța a considerat că deși obiectul cererii îl constituie o creanță a părții aflate în insolvență împotriva chematului în garanție ceea ce face discutabilă incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006 în raport de această cerere incidentală, dat fiind trăsăturile specifice ale acestei acțiuni reglementate de art. 60 – art. 63 C. proc. civ. și faptul că prin apelul său chematul în garanție repune în discuție soluția dată în cererea principală, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii Tribunalul trebuie să analizeze, o eventuală aplicare a art. 2441 C. proc. civ. III. Împotriva acestei decizii a declarat recurs la data de 9 martie 2010, în termen legal, reclamanta E.O.G.R.

SA solicitând modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului declarat de chematul în garanție Municipiul Turda și menținerii ca legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Comercial ca primă instanță. Potrivit recurentei decizia atacată este nelegală urmare încălcării dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. care obligau instanța de trimitere să dispună suspendarea cauzei în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 potrivit îndrumărilor din decizia de casare. Susține recurenta că față de conținutul deciziei de casare soluția de anulare a sentinței fondului este lipsită de temei legal, în condițiile în care în raport de dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 se impunea suspendarea judecății și nu rejudecarea apelului.

În drept, recurenta și-a întemeiat criticile formulate pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 6 - 9 C. proc. civ. Prin întâmpinările formulate în această fază procesuală, intimatele RA T.A.C.F.L. Turda și Municipiul Turda au solicitat respingerea ca nefondat a recursului reiterând argumentele reținute de instanța de apel în fundamentarea soluției adoptate. Asupra recursului. Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată constată că recursul este fondat pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. teza a II-a C. proc. civ. vizând încălcarea legii. Dispozițiile legale a căror nesocotire atrag nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel sunt cele reglementate de art. 315 alin. (1) C. proc.

civ. după care, în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru judecătorii fondului. Or, prin decizia de casare Înalta Curte a statuat asupra aplicării dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, legea insolvenței, cu consecința suspendării de drept a judecății apelului promovat în cauza de față de către chematul în garanție Municipiul Turda, urmând ca instanța de trimitere să dispună această măsură, având în vedere momentul deschiderii procedurii falimentului în formă simplificată față de debitoarea RA T.A.C.F.L. Turda, 11 noiembrie 2008, când pricina se afla pe rol în fața instanței de apel.

După casare, instanța de trimitere, Curtea de Apel Cluj, deși reține în considerentele deciziei pronunțate la data de 17 februarie 2010 caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanța de recurs, pentru rațiuni care nu scapă, nu face aplicarea dispozițiilor art. 36 din legea insolvenței, ci, rejudecând apelul, anulează sentința fondului și trimite cauza la prima instanță, Tribunalul Comercial Cluj pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006, pronunțând astfel o soluție vădit nelegală.

Cu alte cuvinte, premiza de la care pornește instanța de trimitere, în sensul că a fost investită cu rejudecarea apelului în raport de incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006 este greșită, nu numai în raport de considerentele deciziei de casare care explicitează și fac corp comun cu dispozitivul deciziei, dar și în raport de conținutul dispozițiilor art. 36 care impun o suspendare de drept a acțiunilor judiciare împotriva debitoarei aflată în insolvență de la data deschiderii procedurii. Cum dispozițiile legale susmenționate au un caracter imperativ, încălcarea lor impune casarea hotărârii instanței de apel în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

Pentru acuratețe juridică și vând în vedere că argumentarea instanței de apel în adoptarea soluției de admitere a apelului și anulare a sentinței primei instanțe, au fost însușite, aproape in terminis, de intimatele din prezentul recurs, potrivit întâmpinărilor depuse, Curtea va examina, în aceste circumstanțe, raționamentul instanței de apel, deși, așa cum s-a arătat în considerentele de mai sus, casarea cu trimitere a vizat numai aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 și nu rejudecarera apelului. Principalul argument al instanței în adoptarea soluției este acela că punerea în discuție a incidenței art. 36 în ce privește cererea principală, trebuie făcută în fața primei instanțe, iar reluarea judecății trebuiau să aibă loc, după închiderea procedurii, tot în fața acesteia.

Altfel spus, în opinia instanței, indiferent de faza procesuală în care se afla litigiul la data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 incumbă numai primei instanțe, cu consecința anulării sentințelor pronunțate anterior chiar dacă la data adoptării lor procedura insolvenței nu fusese deschisă. Or, un asemenea raționament, nu are nici un fundament legal, iar dispozițiile art. 36 din lege nu permit o asemenea interpretare față de sintagma utilizată de legiuitor „de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare (...) pentru realizarea creanțelor asupra debitorului (...)”.

Suspendarea judecății ca instituție de drept procesual semnifică oprirea vremelnică a procedurii de judecată în curs din cauza unor împrejurări voite de părți sau independent de voința lor, în cazul suspendării de drept, judecata urmând a fi reluată în condițiile prevăzute de lege, în fața aceleiași instanțe în vederea finalizării procesului. Dispozițiile conținute de art. 36 din Legea nr. 85/2006, legea insolvenței care reglementează în această materie un caz special de suspendare de drept, au același efect, al sistării temporare a procedurii de judecată în curs, la data deschiderii procedurii falimentului față de debitoare, context legal în care instanța nu mai poate finaliza procesul pronunțând o hotărâre prin care se dezinvestește, reluarea judecății urmând a opera după închiderea procedurii.

Cum motivul de suspendare s-a ivit în faza procesuală a apelului, soluția adoptată de anulare a sentinței fondului și trimitere a cauzei la prima instanță pentru aplicarea art. 36 este vădit nelegală. Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. va admite prezentul recurs, va casa decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru aplicarea dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta E.O.G.R. SA Tg. Mureș împotriva deciziei nr. 19 din 17 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite cauza pentru aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2010.