ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, reclamanta S.N.G.N. R. SA a chemat în judecată pârâta SC D.S. SA solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1.765.179.229.971 lei cu titlu de penalități de întârziere, pentru plata cu întârziere a prețului gazelor naturale furnizate și a serviciilor de înmagazinare a gazelor naturale și la plata cheltuielilor de judecată. În motivare, reclamanta a arătat ca fiind succesoarea universală, potrivit H.G. nr. 575/2001, a fostelor SC E. SA Mediaș și S.N.D.G.N. D. SA Ploiești, a furnizat, în baza contractelor, precum și actelor adiționale la contracte, gaze naturale și servicii de înmagazinare subterană a gazelor naturale.

Prețul gazelor naturale furnizate și tariful serviciilor de înmagazinare au fost plătite de către pârâtă, însă cu întârziere față de termenele de scadență contractuale. În drept, art. 5 Cap. VI din contract; pct. 7.3 din contract, art. 18 alin. (2) din contract, precum și actele adiționale. În ședința publică din 15 septembrie 2004, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale față de dispozițiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 195/2004, prin care se arată că procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, cu excepția proceselor și cererilor în materie comercială aflate pe rolul curților de apel, în primă instanță, al căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei.

Față de aceste dispoziții legale coroborate cu dispozițiile art. 158 și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., Curtea de Apel a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Pe rolul Tribunalului București acțiunea a fost înregistrată la data de 7 octombrie 2004. La dosar s-a depus raportul de expertiză contabilă judiciară având ca obiectiv verificarea calculelor efectuate de reclamantă prin care s-a ajuns la suma de 1.765.179.229.971 lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere la plata facturilor de achiziție gaze naturale aferente anului 2000. Prin sentința comercială nr. 579 din 3 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.G.N.

R. SA Mediaș, împotriva pârâtei SC D.S. SA București, ca rămasă fără obiect și s-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta S.N.G.N. R. SA Mediaș, considerând-o netemeinică și nelegală sub aspectul cheltuielilor de judecată. În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, prin cererea introductivă de chemare în judecată, a solicitat obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 1.765.179.229.971 lei cu titlu de penalități de întârziere, pentru plata cu întârziere a prețului gazelor naturale furnizate și a tarifelor privind serviciile de înmagazinare subterană a gazelor naturale, cu cheltuieli de judecată.

Din expertiza contabilă administrată, rezultă că, la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la anularea, în temeiul O.U.G. nr. 37 din 19 mai 2004, pârâta intimată datora penalitățile în cauză și, ca urmare, era în culpă procesuală în legătură cu plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, astfel că, instanța de fond trebuia, în temeiul articolului 274 C. proc. civ., să oblige intimata pârâtă la plata sumei de 17.679.887.230 lei, achitată prin O.P. anexat la dosarul primei instanțe. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 585 din 7 septembrie 2005 admite apelul declarat de apelanta reclamantă S.N.G.N. R. SA. Schimbă, în parte, sentința comercială atacată, în sensul că admite cererea de cheltuieli de judecată a reclamantei și, drept urmare, obligă pârâta la plata sumei de 17.679.887.230 lei vechi, reprezentând taxă de timbru, către reclamantă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal și motivat, pârâta SC D.S. SA București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență că, instanța de apel, în mod greșit a admis apelul reclamantei și a obligat-o la plata sumei de 17.679.887.230 lei cheltuieli de judecată în condițiile în care în speță, acțiunea a fost respinsă ca rămasă fără obiect, ca urmare aplicării O.U.G. nr. 37/2004, prin anularea penalităților de întârziere la plată fără a lua în considerație aplicabilitatea dispozițiilor art. 23 alin. (1) pct. c din Legea nr. 146/1997. În consecință, recurenta pârâtă, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelului reclamantei. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente. Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat că pârâta a căzut în pretenții și că potrivit prevederilor art. 274 C. proc. civ. trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru întrucât pretențiile reclamantei au fost întemeiate, însă executarea lor a rămas fără obiect prin O.U.G. nr. 37/2004, care le-a anulat. Potrivit art. 23 alin. (1) pct. c din Legea nr. 146/1997 sumele reprezentând contravaloarea taxelor de timbru și care au fost achitate se restituie la cererea petiționarului când acțiunea sau cererea a rămas fără obiect, în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale.

Cum instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect în condițiile aplicării O.U.G. nr. 37/2004, reclamanta avea deschisă calea recuperării taxelor de timbru conform prevederilor art. 23 alin. (1) pct. c din Legea nr. 146/1997. În speță, pârâta nu a căzut în pretenții pentru a fi aplicate dispozițiile art. 274 C. proc. civ. În consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC D.S. SA București. Modifică decizia nr. 585 din 7 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială în sensul că respinge apelul declarat de S.N.G.N. R. SA Mediaș, împotriva sentinței comerciale nr. 579 din 3 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 ianuarie 2006.