ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială,
reclamanta S.N.G.N. R. SA a chemat în judecată pârâta SC D.S. SA solicitând
obligarea acesteia la plata sumei de 1.765.179.229.971 lei cu titlu de
penalități de întârziere, pentru plata cu întârziere a prețului gazelor
naturale furnizate și a serviciilor de înmagazinare a gazelor naturale și la
plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca
fiind succesoarea universală, potrivit H.G. nr. 575/2001, a fostelor SC E. SA
Mediaș și S.N.D.G.N. D. SA Ploiești, a furnizat, în baza contractelor, precum
și actelor adiționale la contracte, gaze naturale și servicii de înmagazinare
subterană a gazelor naturale. Prețul gazelor naturale furnizate și tariful serviciilor
de înmagazinare au fost plătite de către pârâtă, însă cu întârziere față de
termenele de scadență contractuale. În drept, art. 5 Cap. VI din contract; pct.
7.3 din contract, art. 18 alin. (2) din contract, precum și actele adiționale.
În ședința publică din 15 septembrie
2004, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale față de
dispozițiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 195/2004, prin care se arată că
procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite
vor continua să fie judecate de acele instanțe, cu excepția proceselor și
cererilor în materie comercială aflate pe rolul curților de apel, în primă
instanță, al căror obiect are o valoare de peste 10 miliarde lei. Față de
aceste dispoziții legale coroborate cu dispozițiile art. 158 și art. 2 pct. 1 lit.
a) C. proc. civ., Curtea de Apel a admis excepția de necompetență materială și
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului
București, secția a VI-a comercială.
Pe rolul Tribunalului București
acțiunea a fost înregistrată la data de 7 octombrie 2004.
La dosar s-a depus raportul de
expertiză contabilă judiciară având ca obiectiv verificarea calculelor
efectuate de reclamantă prin care s-a ajuns la suma de 1.765.179.229.971 lei,
reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere la plata facturilor de
achiziție gaze naturale aferente anului 2000.
Prin sentința comercială nr. 579 din
3 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, s-a
respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.G.N. R. SA Mediaș, împotriva
pârâtei SC D.S. SA București, ca rămasă fără obiect și s-a respins, ca
neîntemeiată, cererea pârâtei privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel, în termen legal, reclamanta S.N.G.N. R. SA Mediaș, considerând-o
netemeinică și nelegală sub aspectul cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a
arătat că, prin cererea introductivă de chemare în judecată, a solicitat
obligarea pârâtei intimate la plata sumei de 1.765.179.229.971 lei cu titlu de
penalități de întârziere, pentru plata cu întârziere a prețului gazelor
naturale furnizate și a tarifelor privind serviciile de înmagazinare subterană
a gazelor naturale, cu cheltuieli de judecată. Din expertiza contabilă
administrată, rezultă că, la data introducerii cererii de chemare în judecată
și până la anularea, în temeiul O.U.G. nr. 37 din 19 mai 2004, pârâta intimată
datora penalitățile în cauză și, ca urmare, era în culpă procesuală în legătură
cu plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, astfel că,
instanța de fond trebuia, în temeiul articolului 274 C. proc. civ., să oblige
intimata pârâtă la plata sumei de 17.679.887.230 lei, achitată prin O.P. anexat
la dosarul primei instanțe.
Curtea de Apel București, secția a V-a
comercială, prin decizia nr. 585 din 7 septembrie 2005 admite apelul declarat
de apelanta reclamantă S.N.G.N. R. SA.
Schimbă, în parte, sentința
comercială atacată, în sensul că admite cererea de cheltuieli de judecată a
reclamantei și, drept urmare, obligă pârâta la plata sumei de 17.679.887.230
lei vechi, reprezentând taxă de timbru, către reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței comerciale atacate.
Împotriva acestei ultime hotărâri a
declarat recurs, în termen legal și motivat, pârâta SC D.S. SA București criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie susținând, în esență că, instanța de apel,
în mod greșit a admis apelul reclamantei și a obligat-o la plata sumei de 17.679.887.230
lei cheltuieli de judecată în condițiile în care în speță, acțiunea a fost
respinsă ca rămasă fără obiect, ca urmare aplicării O.U.G. nr. 37/2004, prin
anularea penalităților de întârziere la plată fără a lua în considerație
aplicabilitatea dispozițiilor art. 23 alin. (1) pct. c din Legea nr. 146/1997.
În consecință, recurenta pârâtă, în
temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. solicită admiterea recursului,
modificarea deciziei atacate și respingerea apelului reclamantei.
Recursul este întemeiat pentru
următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar,
prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei,
rezultă că instanța de apel în mod greșit a apreciat că pârâta a căzut în
pretenții și că potrivit prevederilor art. 274 C. proc. civ. trebuia obligată
la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru întrucât
pretențiile reclamantei au fost întemeiate, însă executarea lor a rămas fără
obiect prin O.U.G. nr. 37/2004, care le-a anulat.
Potrivit art. 23 alin. (1) pct. c
din Legea nr. 146/1997 sumele reprezentând contravaloarea taxelor de timbru și
care au fost achitate se restituie la cererea petiționarului când acțiunea sau
cererea a rămas fără obiect, în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții
legale.
Cum instanța de fond a respins
acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect în condițiile aplicării O.U.G. nr.
37/2004, reclamanta avea deschisă calea recuperării taxelor de timbru conform
prevederilor art. 23 alin. (1) pct. c din Legea nr. 146/1997.
În speță, pârâta nu a căzut în
pretenții pentru a fi aplicate dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
În consecință, Înalta Curte, în
temeiul art. 312 C. proc. civ., va admite recursul pârâtei, va modifica decizia
atacată în sensul respingerii apelului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta
SC D.S. SA București.
Modifică decizia nr. 585 din 7
septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială în sensul
că respinge apelul declarat de S.N.G.N. R. SA Mediaș, împotriva sentinței
comerciale nr. 579 din 3 februarie 2005 a Tribunalului București, secția a VI-a
comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 25 ianuarie 2006.