ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2090/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 septembrie 2006, reclamanta SC P. SA a chemat în judecată M.E.C., A.N.R.G.N. și A.N.R.M. solicitând în contradictoriu cu acestea suspendarea executării Ordinului comun nr. 102136 din 25 mai 2006 privind valorificarea cantităților de gaze naturale pe piața internă și măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contenciosul administrativ prin care s-a cerut anularea acestui ordin și care face obiectul Dosarului nr. 8073/2/2006.

În motivarea cererii s-a arătat că ordinul contestat a limitat dreptul SC P. SA de a dispune de producția internă de gaze naturale, drept care permitea acestuia să folosească o parte din această producție pentru necesarul de consum propriu și după punerea la dispoziție a pieței interne a anumitor cantități de gaze naturale, destinate furnizării în amestec către consumatori, SC P. SA putea dispune liber de restul producției proprii de gaze naturale inclusiv prin furnizarea acestuia la export. S-a mai arătat că adoptarea ordinului s-a făcut cu nerespectarea Legii nr. 52/2003 privind dreptul de a fi informat cu privire la proiectul actului normativ și de a formula propuneri sau observații care să fie luate în considerare la definitivarea proiectului, iar paguba iminentă în dauna activității SC P. SA este aceea de a importa gaze naturale inclusiv pentru consumul propriu și obligația de a încheia contracte anuale ferme cu furnizorii de gaze naturale din import.

Prin sentința nr. 2048 din 28 septembrie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC P.SA. Pentru a hotărî astfel a reținut că prin Ordinul comun nr. 102136/2006 s-au stabilit măsuri privind valorificarea cantităților de gaze naturale pe piața internă și măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale având ca scop asigurarea caracterului nediscriminatoriu prin stabilirea și alocarea lunară a cotelor procentuale cantitative de gaze naturale, aferente amestecului de gaze naturale din producția internă și din import. Cererea de suspendare a fost analizată în raport de cerințele prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 și astfel, s-a constatat a nu fi îndeplinite nici condiția existenței cazului justificat și nici cea a pagubei iminente.

Sub aspectul prejudiciului iminent, Instanța a reținut că aspectele legate de prețurile de vânzare a gazelor naturale nu sunt de natură a justifica cererea de suspendare și că, de altfel, în acest sens sunt și prevederile Recomandării nr. R (89) 8 a C.M. al C.E., invocată și de reclamantă. În ceea ce privește cazul justificat, motivele invocate de reclamantă vizează legalitatea ordinului contestat, analiză pe care nu o poate face Instanța în litigiul ce privește cererea de suspendare, actul administrativ contestat bucurându-se de prezumția de legalitate. În termenul prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 împotriva sus amintitei sentințe a declarat recurs reclamanta SC P. SA. Motivele exercitării acestei căi de atac au fost depuse în termenul legal de 5 zile calculat însă de la momentul comunicării sentinței recurate, în acord cu dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ și cu dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc.

civ., dându-se astfel expresie dreptului la un proces echitabil consfințit prin art. 6 din C.E.D.O. amendată prin Protocolul nr. 11. Recurenta a subliniat că sentința pronunțată la Curtea de Apel București este nelegală deoarece în pofida dovezilor pe care le-a făcut privind existența cazului bine justificat și iminența pagubei, ca efecte ale Ordinului nelegal contestat, cererea de suspendare a executării acestui act administrativ nu a fost primită. Prezumția de legalitate de care se bucură în principiu un act administrativ a fost răsturnată prin dovedirea îndeplinirii condițiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării fiind o măsură de protecție provizorie ce poate fi luată împotriva actelor administrative abuzive așa cum se prevede și în Recomandarea nr. R (89) 8 a C.M.

al C.E. În opinia recurentei prejudiciul creat prin adoptarea Ordinului comun contestat nu poate fi anulat de faptul că și alți producători sunt vizați de acest act și nici nu poate fi acoperit prin majorarea prețului gazelor din producția internă la consumatorul final, cum greșit se reține prin considerentele sentinței în discuție. Au depus întâmpinări în sensul menținerii ca legală și temeinică a hotărârii Curții de Apel București, intimații - pârâți A.N.R.G.N. și M.E.C. M.E.C. a arătat în principal, însă, că recursul este nul în condițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. deoarece recurenta nu a indicat motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea de recurs. Înalta Curte a respins excepția invocată de M.E.C.

având în vedere că în materia contenciosului administrativ, în care hotărârile judecătorești nu pot fi atacate cu apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., Instanța de control judiciar putând să examineze cauza sub toate aspectele în temeiul art. 304 1 din același cod. În acest context, examinând cauza Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate, recursul urmând să fie respins pentru cele ce se vor arăta în continuare. Obiectul acțiunii formulate de SC P. SA a vizat suspendarea executării Ordinului comun M.E.C., A.N.R.G.N. și A.N.R.M. nr. 102136 din 25 mai 2006 privind valorificarea cantităților de gaze naturale pe piața internă și măsuri pentru întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale, temeiul acestei acțiunii fiind art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În dezlegarea cererii cu care a fost investită Instanța fondului a procedat corect prin raportarea la cele două condiții impuse de art. 14 din același act normativ spre a fi îndeplinite cumulativ, anume existența unui caz bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente. Rezultă fără echivoc că suspendarea executării nu se poate dispune decât în condițiile expres și limitativ prevăzute de lege, reprezentând o excepție de la regula executării din oficiu a actelor administrative. Argumentele aduse prin cererea de chemare în judecată (reluate și prin cererea de recurs) și probatoriul administrat au fost analizate prin prisma prevederilor legale incidente amintite deja, constatându-se în mod corect că în speță nu poate opera suspendarea executării actului administrativ.

Aprecierile recurentei - reclamante asupra nelegalității Ordinului comun contestat, a cărui anulare s-a cerut printr-o acțiune separată, nu se pot subsuma condiției cazului bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004. Acceptarea unui asemenea raționament nu este posibilă întrucât ar fi echivalat cu o prejudecare a fondului care privește examinarea legalității, or, această examinare excede cadrului procesual de față. Nici cea de-a doua cerință prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privitoare la iminența producerii unui prejudiciu nu a fost îndeplinită în speță. Recurenta a mai arătat că va fi obligată, urmare Ordinului contestat, să importe gaz natural pentru consum propriu și, totodată, în calitate de producător intern să vândă gazele naturale la prețuri de cel puțin două ori mai mici decât companiile care importă acel produs.

Astfel de măsuri vizează și pe alți producători, consumatori de gaze naturale, urmărindu-se întărirea disciplinei în sectorul gazelor naturale, iar pe de altă parte s-a operat o majorare cu circa 25% a prețurilor finale reglementate aferente trimestrului IV al anului 2006 pentru fiecare categorie de consumatori ai reclamantei care au fost calculate de A.N.R.G.N. prin emiterea Ordinului nr. 1031/2006, publicat în M. Of. nr. 783 din 15 septembrie 2006, Partea I. În aceste condiții, în mod corect Curtea de Apel București a reținut că există o diferență între situația prezentată de SC P. SA ca fiind un prejudiciu iminent și realitatea prețurilor consumatorilor racordați la SC P. SA, ceea ce înseamnă vânzarea gazelor naturale în calitate de producător intern la prețuri rezonabile.

Înscrisurile depuse la dosarul de fond (o estimare a prejudiciului pretins de reclamantă și un document cu caracter general elaborat de A.N.R.G.N.) nu reprezintă dovezi ale unei pagube iminente în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 și al prevederilor cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 a C.M. al C.E. către statele membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ. De altfel în art. 14 din Legea națională nr. 554/2004 se regăsește ceea ce în recomandarea nr. R (89) 8 se stabilește cu valoare de principiu și anume că: „măsurile de protecție provizorie pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului administrativ este de natură să cauzeze prejudicii grave, reparabile doar cu dificultate, și sub condiția existenței unui caz bine justificat, împotriva validității actului respectiv”.

Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SA București împotriva sentinței nr. 2048 din 28 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2007.