ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2217/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 254 din

24 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantei S.C. D.S. S.A., sucursala Galați,

în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A. București și a obligat-o pe pârâtă la

plata sumei de 296.006.420 lei preț și 166.675.577 lei penalități de

întârziere, reținând că pârâta nu a achitat integral și în termenul de 10 zile

contravaloarea gazelor naturale ce i s-au livrat în perioada 1 ianuarie – 31

decembrie 2001, cum a convenit cu reclamanta prin contractul bilateral nr.

7386/2001.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond,

pârâta S.C. S. S.A. București a declarat apel și a susținut că nu are

personalitate juridică și, implicit, calitate procesuală. A solicitat să se

anuleze sentința instanței de fond.

Pârâta a susținut, de asemenea, în apel că, la data

pronunțării hotărârii instanței de fond, acțiunea reclamantei era rămasă fără

obiect, întrucât suma cerută prin acțiune era deja achitată.

Prin decizia nr. 644/ A din 18 septembrie 2001,

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis apelul pârâtei, a schimbat, în parte, sentința instanței de fond, în

sensul că a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în sumă de

166.675.557 lei, a respins capătul de cerere, privind plata prețului, ca rămas

fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

A fost obligată reclamanta la plata sumei de

9.771.320 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel

a reținut că sumele pretinse de reclamantă prin acțiune, cu titlu de preț, au

fost achitate pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond, și cum plățile

au fost efectuate cu întârziere, în baza clauzei penale din contractele nr.

7276/2000 și nr. 7386/2001, încheiate de părți, se datorează, de către pârâtă,

plata penalităților de întârziere.

Instanța de apel a reținut că se înlătură susținerea

pârâtei, cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât această

susținere nu a fost dovedită.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat

recurs atât reclamanta, care a criticat hotărârea pentru motivul că greșit a

dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, cât și pârâta, care a

criticat această hotărâre în aspectul privind lipsa calității sale procesuale

de exercițiu, cât și acela al cuantumului penalităților de întârziere la care

s-a menținut obligarea sa la plată.

Cu privire la recursul reclamantei.

Analizând critica din recurs în raport de actele

dosarului, această critică nu se verifică.

Astfel, reclamanta a înregistrat acțiunea sa, la data

de 2 aprilie 2001, la Tribunalul Vrancea și s-a stabilit termen pentru

judecarea cauzei, în ședință publică, la data de 24 aprilie 2001.

Din situația prezentată, rezultă că sumele cerute de

reclamantă au început să fie achitate începând cu 28 februarie 2001, așa încât,

corect instanța de apel a înlăturat obligarea pârâtei la plata prețului cum, de

altfel, corect a reținut această instanță, că pârâta datorează penalități de

întârziere în temeiul prevederilor art. 6.2 și art. 12 lit. a) din contractele

nr. 7276/2000, respectiv, nr. 7386/2001, întrucât sumele datorate cu titlu de

preț au fost achitate cu întârziere.

Întrucât sentința pronunțată de instanța de fond a

fost corectată în apel, ocazie cu care pârâta a efectuat cheltuieli de

judecată, corect instanța de apel a obligat-o pe reclamantă la plata acestor

cheltuieli, încât recursul reclamantei apare ca nefondat și se va respinge cu

această mențiune.

Cu privire la recursul pârâtei.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3

alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997, recursul

trebuia timbrat cu 5.156.011 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbre

judiciare.

Constatând că taxele nu au fost plătite anticipat,

s-a pus în vedere recurentei, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr.

146/1997, să plătească sumele datorate până la primul termen de judecată

Alin. (3) al art. 20 din legea menționată,

sancționează cu anularea cererii neîndeplinirea obligației de plată a taxelor

până la primul termen stabilit de instanță.

Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor Curții,

recursul său va fi anulat, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta S.C. D.S. S.A., sucursala Galați, împotriva deciziei nr. 644/ A din

18 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios

administrativ.

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat

de pârâta S.C. S. S.A. București, împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie

2003.