ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2217/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 254 din 24 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantei S.C. D.S. S.A., sucursala Galați, în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A. București și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 296.006.420 lei preț și 166.675.577 lei penalități de întârziere, reținând că pârâta nu a achitat integral și în termenul de 10 zile contravaloarea gazelor naturale ce i s-au livrat în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2001, cum a convenit cu reclamanta prin contractul bilateral nr. 7386/2001. Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, pârâta S.C. S. S.A. București a declarat apel și a susținut că nu are personalitate juridică și, implicit, calitate procesuală.

A solicitat să se anuleze sentința instanței de fond. Pârâta a susținut, de asemenea, în apel că, la data pronunțării hotărârii instanței de fond, acțiunea reclamantei era rămasă fără obiect, întrucât suma cerută prin acțiune era deja achitată. Prin decizia nr. 644/ A din 18 septembrie 2001, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul pârâtei, a schimbat, în parte, sentința instanței de fond, în sensul că a obligat pârâta la plata penalităților de întârziere în sumă de 166.675.557 lei, a respins capătul de cerere, privind plata prețului, ca rămas fără obiect, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. A fost obligată reclamanta la plata sumei de 9.771.320 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că sumele pretinse de reclamantă prin acțiune, cu titlu de preț, au fost achitate pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond, și cum plățile au fost efectuate cu întârziere, în baza clauzei penale din contractele nr. 7276/2000 și nr. 7386/2001, încheiate de părți, se datorează, de către pârâtă, plata penalităților de întârziere. Instanța de apel a reținut că se înlătură susținerea pârâtei, cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive, întrucât această susținere nu a fost dovedită. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, care a criticat hotărârea pentru motivul că greșit a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, cât și pârâta, care a criticat această hotărâre în aspectul privind lipsa calității sale procesuale de exercițiu, cât și acela al cuantumului penalităților de întârziere la care s-a menținut obligarea sa la plată.

Cu privire la recursul reclamantei. Analizând critica din recurs în raport de actele dosarului, această critică nu se verifică. Astfel, reclamanta a înregistrat acțiunea sa, la data de 2 aprilie 2001, la Tribunalul Vrancea și s-a stabilit termen pentru judecarea cauzei, în ședință publică, la data de 24 aprilie 2001. Din situația prezentată, rezultă că sumele cerute de reclamantă au început să fie achitate începând cu 28 februarie 2001, așa încât, corect instanța de apel a înlăturat obligarea pârâtei la plata prețului cum, de altfel, corect a reținut această instanță, că pârâta datorează penalități de întârziere în temeiul prevederilor art. 6.2 și art. 12 lit. a) din contractele nr. 7276/2000, respectiv, nr. 7386/2001, întrucât sumele datorate cu titlu de preț au fost achitate cu întârziere.

Întrucât sentința pronunțată de instanța de fond a fost corectată în apel, ocazie cu care pârâta a efectuat cheltuieli de judecată, corect instanța de apel a obligat-o pe reclamantă la plata acestor cheltuieli, încât recursul reclamantei apare ca nefondat și se va respinge cu această mențiune. Cu privire la recursul pârâtei. Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 și art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, modificată prin Legea nr. 123/1997, recursul trebuia timbrat cu 5.156.011 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbre judiciare. Constatând că taxele nu au fost plătite anticipat, s-a pus în vedere recurentei, în condițiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, să plătească sumele datorate până la primul termen de judecată Alin. (3) al art. 20 din legea menționată, sancționează cu anularea cererii neîndeplinirea obligației de plată a taxelor până la primul termen stabilit de instanță.

Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor Curții, recursul său va fi anulat, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. D.S. S.A., sucursala Galați, împotriva deciziei nr. 644/ A din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ. Anulează, ca insuficient timbrat, recursul declarat de pârâta S.C. S. S.A. București, împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2003.