ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 680/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, reclamanta SC A.M. SA București a solicitat obligarea pârâtei SC T. SA Pitești la plata sumei de 446.207,79 lei reprezentând penalități de întârziere datorate ca urmare a neachitării la termen a obligațiilor de plată asumate prin contractul nr. 7 din 26 ianuarie 2005 de vânzare cumpărare a gazelor naturale pentru consumatori eligibili. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că urmare contractului de vânzare cumpărare de gaze naturale, reclamanta s-a obligat la furnizarea fermă a unor cantități determinate de gaze naturale, la prețul convenit. Reclamanta a susținut că și-a îndeplinit obligațiile asumate, iar pârâta și-a îndeplinit obligațiile de plată, până la data de 11 aprilie 2005, ulterior acestei date pârâta înregistrând întârzieri majore la plată.

În aceste condiții, reclamanta a pus în aplicare dispozițiile art. 9 alin. (1) și (2) din contract, privind aplicarea penalităților de întârziere de 0,06% pe zi din suma neachitată la scadență, rezultând un debit de 446.207,79 lei. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969, art. 1060, 1079 C. civ. și art. 3 și 4 din Legea nr. 469/2002. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6592 din 26 mai 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 353.598,85 lei penalități de întârziere. Pentru a dispune astfel, instanța a reținut temeinicia acțiunii, în raport de clauza penală inserată în contractul de vânzare cumpărare și de dispozițiile art. 1066 C. civ.

Cererea privind actualizarea sumei cu indicele de inflație a fost respinsă, în raport de existența clauzei penale. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, prin criticile invocate a susținut că părțile nu au conciliat clauzele contractuale referitoare la scadența plății și la clauza penală, contractul fiind semnat cu obiecțiuni, nefiind incidente dispozițiile art. 39 C. com. Prin Decizia comercială nr. 33 din 26 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă. Instanța de apel a respins criticile formulate de reclamantă, având în vedere că obiecțiunile reclamantei au fost în legătură cu scadența obligațiilor de plată a facturilor fiscale, iar în ceea ce privește conținutul clauzei penale, pârâta a agreat propunerea reclamantei cu amendamentul că penalitățile nu pot depăși cuantumul sumei asupra cărora sunt calculate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC T. SA Pitești prin lichidator judiciar S.C.P. P. Ipurl Pitești, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurată. În susținerea recursului reclamanta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În susținerea acestuia, recurenta a susținut că instanța de apel a dispus în mod netemeinic și nelegal obligarea la plata penalităților de întârziere, în condițiile în care părțile au rămas în divergență cu privire la scadența la plată și respectiv clauza penală. Înalta Curte, în lipsa motivelor care pot fi reîncadrate în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc.

civ. Este de observat că deși recurenta a invocat în susținerea recursului său motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., criticând în esență, numai obligarea sa la plata penalităților. Simpla nemulțumire a părții, cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de fond și de apel, fără precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Revenind la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de acest text nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancțiunea nulității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul, recursul declarat de pârâta SC T. SA Pitești prin lichidator judiciar S.C.P. P. Ipurl Pitești împotriva Deciziei comerciale nr. 33 din 26 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, în temeiul art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2010.