ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3332/2008

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2258 din 16

noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sibiu, s-a respins

acțiunea reclamantei SNGN R. SA Mediaș, împotriva pârâtei SC A. SA

Târgu -Mureș, pentru plata penalităților de întârziere.

Pentru a pronunța

această sentință, tribunalul a reținut că:

Prin contractul de vânzare -

cumpărare a gazelor naturale și cele 9 acte adiționale,

reclamanta s-a obligat să furnizeze în cantitățile negociate

gaze naturale „noi”, din producția internă destinate consumului curent,

în completare la cantitățile de import achiziționat lunar de la

alți furnizori, cu respectarea procentului de import din componența

amestecului comunicat ca fiind realizat lunar, de către D.N.G.N. - Op. de

Piață.

La data de 3 februarie 2006

părțile au încheiat contractul de vânzare - cumpărare prin care

pârâta s-a obligat să achiziționeze gaze naturale din import, la

prețul negociat, la punctele de predare/preluare Isaccea sau Medieșu

Aurit.

Prin acest contract

părțile au stabilit modalitatea de predare/preluare, măsurare,

preț și condiții de plată.

Pe baza acestei prevederi,

reclamanta în baza comunicării de către D.N.G. a structurii

consumului lunii octombrie 2006, a înaintat pârâtei cu faxul procesul - verbal

de predare - primire și calculul preț de furnizare gaze naturale livrate

în luna octombrie 2006 către pârâtă.

Procesul - verbal comunicat

la data de 23 noiembrie 2006 nu a fost semnat de către pârâtă, refuz

motivat de faptul că nu s-a respectat clauza contractuală privind

livrarea întregii cantități de gaze noi și suplimentarea

cantității de gaze de import.

La data de 31 octombrie 2006

reclamanta a remis pârâtei factura în valoare de 9.188.270,21 lei,

scadentă la data de 20 noiembrie 2006 cu mențiunea că

regularizarea eventualelor diferențe privind contravaloarea gazelor de import

să se realizeze în luna noiembrie.

Potrivit fișei

structurii achizițiilor pe luna octombrie 2006 cantitatea de gaze noi

(care trebuiau furnizate în temeiul contractului) era de 20.998,791 m.c. iar

cantitatea de gaze furnizate din import (în temeiul contractului) era de

8.686,725 m.c. Dozajul structurii a fost comunicat reclamantei de către D.N.G.

la data de 20 noiembrie 2006 cu fax. Potrivit prevederilor art. 7 alin. (2) din

contract procesul - verbal de predare/primire ce se încheie între vânzător

și cumpărător se va întocmi pe baza „situației

livrărilor de gaze” transmisă după încheierea lunii de livrare

de către D.N.G.N. Op. de Piață și a procesului - verbal de

predare/primire încheiat între transportator și cumpărător.

În ceea ce privește

regularizarea, părțile au prevăzut prin această

clauză, că ea se va definitiva în luna următoare de livrare,

conform procedurii negociate.

Interpretând refuzul de

plată al contravalorii cantității de gaze de import solicitate

prin prisma prevederilor contractului și anume art. 5, art. 7 și art.

9 se apreciază că acesta este justificat întrucât:

- este necontestat faptul

că structura gazelor livrate în luna octombrie a existat o

diferență față de cantitățile de gaze „noi”

și de import contractate, de natură a influența prețul

produsului finit, gazele de import având o valoare mai mare;

- nu s-a respectat procedura

prevăzută de art. 5 și art. 7 din contract privind modalitatea

de predare/primire a gazelor de import, modalitatea de facturare și

termenul de emitere a facturii și de comunicare.

Factura din octombrie 2006

nu poate fi apreciată ca o factură de regularizare, în lipsa

dovezilor privind respectarea procedurii statuată de părți prin

contract, respectiv dovada cantității de gaze naturale de import

preluate conform art. 5 din contract raportată la situația

livrării comunicată de D.N.G.N. - Op. de Piață.

În lipsa dovezilor de

îndeplinire a obligațiilor contractuale de furnizare a gazelor naturale de

import în cantitățile negociate sau în conformitate cu procedura stabilită

prin voința părților, clauza penală stipulată la art. 9

lit. a) din contract nu poate produce efecte.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta, care a solicitat modificarea în tot a

sentinței atacate și obligarea pârâtei la plata sumei de 1.249.604,75

lei, reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere până

la 5 aprilie 2007 și a cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia nr. 50 din 18 aprilie 2008 a admis apelul și a schimbat

sentința instanței de fond în sensul că a admis în parte

acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 863.697,83

lei cu titlu de penalități de întârziere pe perioada 1 ianuarie 2007

– 5 aprilie 2007 și la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, pârâta SC A. SA solicitând admiterea recursului

și modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamantei și

menținerii soluției instanței de fond, de respingere a

acțiunii reclamantei.

Recurenta consideră

că decizia atacată este lipsită de temei legal și a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ceea ce

face incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

întrucât, în mod greșit, instanța de apel a considerat că

prevederile art. 9 lit. a) din contract pot fi reținute ca temei al

pretențiilor reclamantei. Or, în baza art. 9 lit. a) din contract

penalitățile de întârziere sunt datorate doar în cazul în care între

cele două părți are loc o „procedură” de regularizare a

diferențelor de cantitate de gaze, așa cum este descrisă în alin.

(4) al art. 7 din contract iar noțiunile de „factură” și

„factură de regularizare” nu pot fi asimilate una cu alta, cum greșit

a considerat instanța de apel. Dacă instanța avea o

îndoială cu privire la interpretarea art. 9 lit. a) din contract trebuia

să aplice prevederile art. 983 C. civ. interpretând clauza obscură în

contra vânzătorului.

Intimata – reclamantă

SNGN R. SA Mediaș a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Examinând recursul pârâtei

prin prisma motivului invocat, Înalta Curte constată că acesta este

nefondat și că instanța de apel a făcut o aplicare

corectă a prevederilor legale, nefiind dat motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel Curtea de apel a interpretat

dispozițiile contractuale în mod corect și legal prin prisma

prevederilor art. 977 – art. 985 C. civ. și ale actelor normative

aplicabile domeniului în care părțile au stabilit relații

contractuale, respectiv livrarea, vânzarea - cumpărarea de gaze naturale.

În acest sens corect s-a reținut de către instanță că

apărarea pârâtei potrivit căreia se datorau penalități de întârziere

doar pentru factura de regularizare este nefondată și că

penalitățile se datorează pentru debitul neachitat rezultat din

livrarea de gaze, penalități care curg de la data scadenței

stabilită conform art. 8 alin. (1) – (4) și art. 9 din contract. Ca

atare pârâta datorează reclamantei penalități de întârziere la

plata facturii din 31 octombrie 2006 pentru perioada 1 ianuarie 2007 – 5

aprilie 2007, perioadă din care au fost excluse termenul de

scadență și termenul de grație.

În sprijinul

interpretării date art. 9 din contract de către instanța de apel

vine și faptul că acest articol reglementează și termenul

de grație la plata facturilor, termen pe care părțile l-au

aplicat și de care pârâta a beneficiat în cazul tuturor facturilor și

nu doar pentru factura de regularizare, cum ar fi fost cazul dacă art. 9

s-ar fi interpretat în sensul propus de pârâtă că s-ar aplica doar

facturilor de regularizare. Este încă o dovadă că instanța

de apel a interpretat prevederile contractuale conform art. 977 și art. 978

C. civ., respectiv după intenția comună a părților

contractante și în sensul ce poate avea un efect.

Față de cele de

mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ.,

să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC A. SA Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 50/A din 18 aprilie

2008 pronunțată de Curtea de Apel Alba lulia, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2008.