ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 50/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 6 iulie 2004, reclamanta SC C.I.M.P. Baia Mare SRL, Satu Nou de Jos,
devenită prin succesiune cu titlu particular SC C. SRL Baia Mare, cheamă în
judecată pe pârâții SC A.S. SA Satulung, P.V. și P.I. solicitând instanței ca
prin hotărârea ce va pronunța să se constate că reclamanta a dobândit dreptul
de proprietate prin contractul de vânzare cumpărare din 23 februarie 2000
încheiat cu societatea pârâtă asupra activelor Punctul Piscicol A., constituit
din luciul de apă în suprafață de 82,72 ha., amenajări piscicole (diguri) și
mijloacele fixe, constând în supraedificatele, construcția sediului
administrativ, locuința de serviciu, magazie furaje, stație pompare, șopron
utilaje agricole, gherete paznic, vestiar muncitori, magazie materiale carburanți,
grajd pentru animale, clădire septică, clădire WC exterior, instalația de
pompare și instalația electrică și racordul la înaltă tensiune, să i se
constituie un drept de superficie (folosință) asupra terenului aferent acestei
pescării, Punct Piscicol A. și a supraedificatelor, pe durata de existență a
acestora, reclamanta obligându-se să dea teren în schimb foștilor proprietari,
ori să-i despăgubească pentru folosința terenului, conform art. 4
1
din O.U.G. nr. 102/2001 de modificare a legilor fondului funciar, să se dispună
intabularea în CF a dreptului său de proprietate asupra menționatelor active,
Punctul Piscicol A., amenajările piscicole și supraedificatele aferente, și
întabularea dreptului de superficie asupra terenului aferent, astfel cum se va identifica
prin expertiza ce urmează a se întocmi; în subsidiar, în cazul în care pârâții P.V.
și P.I. se opun, solicită despăgubiri, contravaloarea activelor și a
investițiilor făcute, în valoare de 5,76 miliarde lei, valoare ce se va stabili
cu exactitate prin expertiză, și, totodată, instituirea în favoarea sa a
dreptului de retenție asupra acestor imobile până la plata integrală a acestor
investiții.
Prin sentința civilă nr. 372
din 25 martie 2005, Tribunalul Maramureș, secția comercială, respinge acțiunea
reclamantei, cu 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâților P.V.
și P.I., reținând, în acest sens, că pârâții persoane fizice au în proprietate
doar 5,7100 ha. din totalul, arătat de reclamantă, de 82,72 ha., că, în cauză,
nu au fost chemați în judecată și ceilalți titulari ai dreptului de proprietate
a terenurilor până la suprafața menționată de 82,72 ha., că reclamanta nu a
identificat suprafețele de teren cu numere topografice, că terenurile nu au
fost identificate cu date de carte funciară nici după efectuarea expertizei
topografice, astfel că nu a fost constituit cadrul procesual necesar pentru a
se intra în cercetarea fondului cauzei.
Apelul declarat de
reclamantă împotriva sentinței instanței de fond este respins prin decizia civilă
nr. 205 din 7 iulie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal, cu 5.000.000 lei cheltuieli de judecată
către intimații pârâți persoane fizice, instanța reținând, pentru a decide
astfel, că, deși instanța de fond a pus în discuția reclamantei necesitatea
precizării acțiunii și a probării dreptului de proprietate invocat în litigiu
în raport de conținutul expertizei efectuate în cauză, aceasta nu a dat curs
acestui imperativ, ci s-a mulțumit să-și precizeze acțiunea prin completarea cu
un nou capăt de cerere ce viza constatarea nulității absolute a titlului de
proprietate dobândit asupra terenului în cauză de pârâții P.V. și P.I. și alte
terțe persoane neindicate, cerere disjunsă și trimisă spre a fi înregistrată la
Judecătoria Baia Mare, că în lipsa unei identificări a suprafețelor de teren cu
numere topografice de carte funciară și a chemării în judecată a tuturor
proprietarilor terenurilor de sub luciu de apă, în condițiile în care pârâții
persoane fizice dețin în proprietate numai 5,7100 ha., prima instanță nu putea
analiza în substanță, doar în cadrul procesual fixat de reclamantă, dacă
aceasta a dobândit un drept de proprietate, prin contractul de vânzare
cumpărare invocat, asupra anumitor supraedificii și luciului de apă ce excede
suprafeței de teren deținute de pârâții persoane fizice, și nici nu se putea
constitui, în acest cadru și limite, un atare drept, capete principale de
cerere de soluționarea cărora capătul de cerere formulat în subsidiar, privind
despăgubiri și recunoașterea unui drept de retenție asupra unor bunuri, este
legat nemijlocit, analiza acestuia din urmă nefiind imperios necesar de vreme
ce însuși cadrul procesual și limitele judecății fixate de reclamantă nu
permiteau o analiză pe fond a întregii cauze; mai reține instanța de apel că
prima instanță s-a pronunțat asupra obiectului cererii deduse judecății nefiind
încălcat principiul disponibilității procesului civil, precum și că lipsa din
dispozitiv a mențiunii temeiului respingerii acțiunii nu conduce la vicierea
acestei hotărâri, mențiunea nefiind imperativ impusă de lege (art. 261 C. proc.
civ.).
Împotriva deciziei instanței
de apel reclamanta declară recurs, solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute
de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei
recurate și trimiterea cauzei spre judecare pe fond instanței competente.
În motivarea recursului său
recurenta reclamantă, reluând relatarea situației de fapt, critică instanța de
apel pentru a-și fi motivat decizia pe motive străine de natura pricinii,
nereținând că instanța de fond a respins acțiunea pe o excepție, neintrând în
examinarea fondului, ca și pentru greșita aplicare a legii, susținând că
instanța de apel a încălcat principiul disponibilității și, încălcând
imperativul rolului activ, nu s-a preocupat să stabilească condițiile în care
li s-a reconstituit foștilor proprietari dreptul asupra unor suprafețe de teren
și cum au fost acestea înstrăinate către pârâții persoane fizice, pronunțând o
decizie pe fondul cauzei fără a da posibilitate reclamantei recurente să
răspundă la criticile formulate.
Prin întâmpinarea depusă la
dosar intimații pârâți P.V. și P.I. solicită respingerea recursului ca
nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, arătând
că hotărârea atacată este legală și temeinică, acțiunea promovată de recurenta
reclamantă fiind analizată de ambele instanțe sub toate aspectele, fiind
administrată chiar proba cu expertiza topografică, dar în limita cadrului
procesual creat de reclamanta care, în ciuda celor puse în vedere de instanță,
nu a înțeles să cheme în judecată pe toți proprietarii terenului vizat, aceasta
invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără însă a arăta care
sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor și
lucrărilor dosarului se constată că nu este întemeiată, și, deci, urmează a fi
respinsă, critica referitoare la motivarea deciziei recurate, instanța
criticată analizând toate motivele de apel invocate de reclamantă și
respingându-le motivat succint dar corect. În acest sens se reține că instanța
de fond, așa cum a confirmat și instanța de apel, a analizat cauza în fond,
administrând probe, inclusiv proba cu expertiză, punând în discuția părților
concluziile raportului expertului și punând în vedere reclamantei să-și
precizeze acțiunea (încheierea din 14 februarie 2005 a Tribunalului Maramureș),
dispoziție căreia reclamanta nu i s-a conformat, împrejurări față de care nu se
poate reține că sentința s-ar fi pronunțat pe excepție, realitate stabilită
corect de instanța de control judiciar. Corect a reținut și motivat instanța de
apel, prin referire la dispozițiile art. 261 C. proc. civ., că în dispozitivul
unei hotărâri nu se impune menționarea temeiului respingerii acțiunii, lipsă
care nu viciază hotărârea.
Instanța de apel examinează
și respinge corect și critica referitoare la necercetarea de către instanța de
fond a capătului subsidiar al acțiunii reclamantei, stabilind că analiza
acestuia nu este posibilă de vreme ce însuși cadrul procesual și limitele
judecății fixate de reclamantă, care nu a înțeles să-și precizeze acțiunea, nu
permiteau o analiză pe fond a întregii cauze.
Nu este fondat nici motivul
de recurs încadrat de recurentă, fără a indica norma legală înfrântă de
instanța de apel, în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în limitele
cărora reproșează instanței încălcarea principiului disponibilității prin
obligarea la chemarea în judecată a unor terțe persoane și fixarea obiectului
acțiunii, ca și a rolului său activ prin lipsa de preocupare a instanței în
stabilirea condițiilor în care s-a reconstituit dreptul foștilor proprietari
asupra unor suprafețe de teren și cum au fost înstrăinate terenurile către
pârâții persoane fizice, aceste cereri fiind formulate direct în recurs și
depășind limitele investirii instanței prin cererea introductivă, ca și
motivele invocate în apel [(art. 294 alin. (1) C. proc. civ.)].
Astfel fiind, cu aplicarea
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă
împotriva deciziei instanței de apel, care se constată a fi legală și
temeinică, urmează a fi respins ca nefondat.
Cu aplicarea dispozițiilor art.
274 alin. (1) C. proc. civ., recurenta reclamantă, căzută în pretenții, urmează
a fi obligată să plătească intimaților P.V. și P.I. suma de 878,40 lei cu titlu
de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC C. SRL Baia Mare, succesoare cu titlu particular a SC C.I.M.P.
Baia Mare împotriva deciziei nr. 205 din 7 iulie 2005 pronunțată de Curtea de
Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta la plata
sumei de 878,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimații P.V. și P.I.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 17 ianuarie 2008.