ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2889/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr. 301/114/2007, reclamanta SC M.C. SRL Hărman a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu SC H. SA Siriu, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 89.655,45 lei, reprezentând debit aferent lunilor aprilie și mai 2006, a sumei de 225.088,62 lei, reprezentând contravaloare lucrări, a sumei de 37.140,50 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate pentru neplata la termen a obligațiilor, a sumei de 14.398,20 lei, cu titlu de garanții de bună execuție și a sumei de 1.965,59 lei, reprezentând dobânda legală, calculată pentru garanția de bună execuție, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Buzău, prin sentința nr. 2553 din data de 22 noiembrie 2007, a respins acțiunea reclamantei. Curtea de Apel Ploiești, prin Decizia nr. 50 din 14 martie 2008, a admis excepția insuficientei timbrări a apelului și a anulat, ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta SC M.C. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, deși apelanta - reclamantă a fost citată cu mențiunea legalei timbrări a apelului, aceasta a depus numai timbrele judiciare, obligația de a face dovada achitării și a taxei judiciare de timbru nu a fost îndeplinită, consecința fiind aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva deciziei pronunțate în apel a formulat recurs apelanta - reclamantă, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Recurenta a arătat, în esență, în motivarea recursului, că decizia atacată este nelegală, față de împrejurarea timbrării cererii de apel, inclusiv cu taxa judiciară de timbru, aspect care, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se circumscrie motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Recursul este nefondat. Potrivit Normelor Metodologice de aplicare a C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004, astfel cum au fost modificate și completate, prin raportare la dispozițiile art. 268 din Codul fiscal, taxele judiciare de timbru constituie integral venituri proprii ale bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor sau sectoarelor municipiului București, după caz, în funcție de sediul autorităților publice care soluționează cererile ce intră sub incidența aplicării reglementărilor privind taxele judiciare de timbru.

Având în vedere că în speța de față competența de soluționare a apelului formulat, împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Buzău, aparținea Curții de Apel Ploiești, pe cale de consecință, apelanta - reclamantă avea obligația de a depune taxa judiciară de timbru în contul Primăriei municipiului Ploiești, conform menționatelor prevederi legale. Cum recurenta - apelantă - reclamantă a plătit taxa judiciară de timbru pentru judecata apelului, în mod greșit, în contul Primăriei Buzău, autoritatea locală corespondentă instanței la care a depus apelul - Tribunalul Buzău - (fila 11 dosar apel) și nu în contul Primăriei Municipiului Ploiești, autoritatea locală corespondentă instanței învestită cu soluționarea apelului - Curtea de Apel Ploiești - nu poate fi reținută legala timbrare a apelului.

Este de observat, de asemenea, că apelanta nu a depus la dosar până la data pronunțării deciziei atacate: 14 martie 2008, timbru judiciar în valoarea de care a fost încunoștiințată (fila 17), situație în care în mod corect instanța de control judiciar a aplicat cererii sale de apel sancțiunea prevăzută de alin. (3) al art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Așa fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL Hărman , împotriva Deciziei Curții de Apel Ploiești nr. 50 din 14 martie 2008, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2008.