ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2389/2007

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința arbitrală nr. 76 din 16 martie 2006, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P.G. SRL BUCUREȘTI împotriva pârâtei SC T. SA și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 121.913,25 lei penalități de întârziere și a constatat ca rămasă fără obiect acțiunea în privința plății sumei de 3.046.772,99 lei. Curtea de Arbitraj a reținut că reclamanta a solicitat plata contravalorii gazelor naturale furnizate, la data introducerii acțiunii fiind de plătit un rest de 3.013.610,48 lei la care se adaugă penalități de întârziere.

Reclamanta a precizat acțiunea arătând că debitul solicitat a fost achitat în luna ianuarie, dar s-a născut altă creanță la care se adaugă penalități calculate și în raport de noile creanțe născute după data introducerii acțiunii. De asemenea, Curtea de arbitraj a reținut că părțile au încercat anterior depunerii cererii de arbitrare să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, că suma datorată cu titlu de contravaloare gaze a fost achitată pe parcursul litigiului. Pârâta a formulat acțiune în anulare, solicitând admiterea acțiunii și desființarea sentinței arbitrale. SC T. SA BOTOȘANI a susținut că în mod greșit Curtea de arbitraj a respins excepția de prematuritate a acțiunii, față de neîndeplinirea procedurii prealabile, că nu s-a pronunțat pe excepția de prematuritate a acțiunii, față de neîndeplinirea procedurii prealabile, că SC P.G.

SRL București nu a furnizat gazele naturate în perioada de iarnă la parametrii stabiliți în contract și că a fost obligată în mod greșit la plata taxelor arbitrale față de prevederile art. 4 alin. (6) din norma privind taxele și cheltuielile arbitrale, iar debitul principal a fost achitat și reclamanta și-a restrâns pretențiile. La termenul de la 25 octombrie 2006, Curtea a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. 6013/2/2006 înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, față de dispozițiile art. 164 C. proc. civ., având în vedereidentitatea de obiect, părți și cauză. Prin sentința nr. 274 din 29 noiembrie 2006, Curtea de Arbitraj București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de petenta SC T. SA BOTOȘANI.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că temeiul acțiunii în anulare este art. 364 lit. i) C. proc. civ., care prevede că hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. Apărările invocate de petentă nu pot fi încadrate în acest articol de lege, deoarece sunt motive de netemeinicie ale sentinței arbitrale. SC T. SA BOTOȘANI a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, următoarele: instanța a considerat în mod eronat că excepțiile invocate în acțiunea în anulare nu se încadrează în prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ. Acțiunea reclamantei este lipsită de nulitate deoarece fiind nesemnată sunt încălcate dispozițiile imperative ale art. 133 pct. 1 C. proc.

civ., taxa de arbitraj se datorează numai pentru capătul de cerere privind penalitățile de întârziere, cererea inițială și completarea acțiunii au fost introduse prematur, deoarece nu a avut loc concilierea prealabilă prevăzută de art. 15.2 din contract, iar onorariul avocatului este prea mare, față de complexitatea cauzei. Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: hotărârea arbitrală poate fi desființată pe calea acțiunii în anulare numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 364 C. proc. civ., motive care nu vizează greșita judecată, în fapt sau în drept. Motivul de nulitate invocat de pârâtă precum și excepția prematurității acțiunii, din lipsa concilierii prealabile, nu se regăsesc în motivele prevăzute în art. 364 C. proc.

civ. De asemenea, criticile vizând cheltuielile de judecată, nu se referă la norme imperative, nu țin de bunele moravuri sau ordinea publică, iar critica vizând onorariul avocatului în fața arbitrajului este inadmisibilă, deoarece pe de o parte, în recurs nu se pot face cereri noi iar pe de altă parte, onorariul de avocat face parte din cheltuielile arbitrale. Criticile formulate de recurentă nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC T. SA BOTOȘANI împotriva sentinței nr. 276 din 29 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.