ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2389/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 76

din 16 martie 2006, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera

de Comerț și Industrie a României a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta

SC P.G. SRL BUCUREȘTI împotriva pârâtei SC T. SA și a obligat pârâta să plătească

reclamantei suma de 121.913,25 lei penalități de întârziere și a constatat ca

rămasă fără obiect acțiunea în privința plății sumei de 3.046.772,99 lei.

Curtea de Arbitraj a reținut

că reclamanta a solicitat plata contravalorii gazelor naturale furnizate, la

data introducerii acțiunii fiind de plătit un rest de 3.013.610,48 lei la care

se adaugă penalități de întârziere. Reclamanta a precizat acțiunea arătând că

debitul solicitat a fost achitat în luna ianuarie, dar s-a născut altă creanță

la care se adaugă penalități calculate și în raport de noile creanțe născute

după data introducerii acțiunii.

De asemenea, Curtea de

arbitraj a reținut că părțile au încercat anterior depunerii cererii de

arbitrare să soluționeze litigiul pe cale amiabilă, că suma datorată cu titlu

de contravaloare gaze a fost achitată pe parcursul litigiului.

Pârâta a formulat acțiune în

anulare, solicitând admiterea acțiunii și desființarea sentinței arbitrale.

SC T. SA BOTOȘANI a susținut

că în mod greșit Curtea de arbitraj a respins excepția de prematuritate a

acțiunii, față de neîndeplinirea procedurii prealabile, că nu s-a pronunțat pe

excepția de prematuritate a acțiunii, față de neîndeplinirea procedurii

prealabile, că SC P.G. SRL București nu a furnizat gazele naturate în perioada

de iarnă la parametrii stabiliți în contract și că a fost obligată în mod

greșit la plata taxelor arbitrale față de prevederile art. 4 alin. (6) din

norma privind taxele și cheltuielile arbitrale, iar debitul principal a fost

achitat și reclamanta și-a restrâns pretențiile.

La termenul de la 25

octombrie 2006, Curtea a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr. 6013/2/2006

înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, față de

dispozițiile art. 164 C. proc. civ., având în vedereidentitatea de obiect,

părți și cauză.

Prin sentința nr. 274 din 29

noiembrie 2006, Curtea de Arbitraj București, secția a VI-a comercială, a

respins, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată de petenta SC T. SA

BOTOȘANI.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de apel a reținut că temeiul acțiunii în anulare este art. 364 lit.

i) C. proc. civ., care prevede că hotărârea arbitrală poate fi desființată dacă

încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

Apărările invocate de

petentă nu pot fi încadrate în acest articol de lege, deoarece sunt motive de

netemeinicie ale sentinței arbitrale.

SC T. SA BOTOȘANI a declarat

recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, următoarele:

instanța a considerat în mod eronat că excepțiile invocate în acțiunea în

anulare nu se încadrează în prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ.

Acțiunea reclamantei este

lipsită de nulitate deoarece fiind nesemnată sunt încălcate dispozițiile imperative

ale art. 133 pct. 1 C. proc. civ., taxa de arbitraj se datorează numai pentru capătul

de cerere privind penalitățile de întârziere, cererea inițială și completarea

acțiunii au fost introduse prematur, deoarece nu a avut loc concilierea prealabilă

prevăzută de art. 15.2 din contract, iar onorariul avocatului este prea mare,

față de complexitatea cauzei.

Recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente: hotărârea arbitrală poate fi desființată pe

calea acțiunii în anulare numai pentru motivele expres și limitativ prevăzute

de art. 364 C. proc. civ., motive care nu vizează greșita judecată, în fapt sau

în drept. Motivul de nulitate invocat de pârâtă precum și excepția

prematurității acțiunii, din lipsa concilierii prealabile, nu se regăsesc în motivele

prevăzute în art. 364 C. proc. civ.

De asemenea, criticile

vizând cheltuielile de judecată, nu se referă la norme imperative, nu țin de

bunele moravuri sau ordinea publică, iar critica vizând onorariul avocatului în

fața arbitrajului este inadmisibilă, deoarece pe de o parte, în recurs nu se

pot face cereri noi iar pe de altă parte, onorariul de avocat face parte din

cheltuielile arbitrale.

Criticile formulate de

recurentă nu se încadrează în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC T. SA BOTOȘANI împotriva sentinței nr. 276 din 29 noiembrie 2006 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2007.