ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4695/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată la data de 17 iulie 2008 la Curtea de Apel București, reclamanta S.N.T.G.N.T. SA Mediaș a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E.,

anularea Hotărârii nr. 14 din 4 iunie 2008 emisă de pârâtă, hotărâre privind

soluționarea refuzului accesului la sistemele de transport, distribuție,

înmagazinare subterană a gazelor naturale și la conductele din amonte.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că SC S. SRL București i-a solicitat la data de 19

septembrie 2007, racordarea la sistemul de transport gaze naturale pentru

obiectivul de investiții „stație de producție mixturi asfaltice” din satul

Măgura, comuna Mihăilești, județul Vâlcea, pentru un necesar de maxim 2170 Nmc/oră.

Față de răspunsul reclamantei care i-a comunicat că nu are calitatea de

consumator gaze naturale, petenta revine la cererea inițială, susținând că a

devenit consumator de gaze naturale prin semnarea unui contract cu furnizorul P.G.,

la care i-a comunicat că trebuie să se adreseze A.N.R.E.

Urmare a sesizării de către

SC S. SRL București, A.N.R.E. a reținut că răspunsul reclamantei nu reprezintă

un refuz sau un acord de acces la S.N.T., reclamanta susținând că a răspuns

cererii petentei în termenul legal.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3475 din

10 decembrie 2008 a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă.

A respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.G.N.T. SA Mediaș în contradictoriu

cu pârâta A.N.R.D.E., ca nefondată.

În motivarea soluției s-a

reținut, față de excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă că, în cauză

nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ci

prevederile art. 11 alin. (1) din aceeași lege, în raport cu care, acțiunea a

fost formulată în termen.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut divergența de interpretate care a generat litigiul, întrucât reclamanta

a apreciat că prin cererea din 20 martie 2008, SC S. SRL contestă refuzul

anterior de acces la S.N.T., în temeiul art. 8 alin. (1) lit. g) și art. 66 din

Legea nr. 351/2004, potrivit cărora divergențele privind refuzul de acces la S.N.T. al gazelor naturale/ sisteme de distribuție a gazelor naturale se soluționează de

către A.N.R.E., care în cazul în care constată că refuzul este nejustificat,

emite o hotărâre în termen de 30 de zile de la primirea reclamației.

Pârâta în schimb, a

considerat că este vorba de o nouă cerere a SC S. SRL, astfel că reclamanta

trebuia să se pronunțe asupra acestei cereri, iar nu să o îndrume la pârâtă,

instanța stabilind că această situație corespunde realității.

Ca atare, reclamanta trebuia

să soluționeze noua cerere a SC S. SRL, în considerarea noii calități a

acesteia de consumator de gaze naturale, pentru a deschide petentei calea în

cazul unui refuz apreciat de aceasta ca nejustificat, către comisia de

soluționare a refuzului accesului la sistemele de transport, distribuție,

înmagazinare subterană a gazelor naturale și la conductele din amonte, comisie

din cadrul autorității pârâte, potrivit dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 351/2004.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recursul în termen reclamanta S.N.T.G.N.T. SA Mediaș, care a invocat

motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că soluția

instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea

greșită a legii.

Astfel, susține recurenta,

la cererea înregistrată sub nr. 11801 din 19 septembrie 2007 formulată de către

SC S. SA, a răspuns în termenul legal cu adresa din 11 octombrie 2007 în

condițiile H.G. nr. 1043/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul național de transport al gazelor naturale și a Regulamentului privind accesul la

sistemele de distribuție a gazelor naturale, SC S. SA neavând calitatea de

consumator de gaze naturale.

A mai susținut că, la noua

solicitare a SC S. SA, i-a comunicat cu adresa din 31 martie 2008 că refuzul

accesului la sistemul național de transport al gazelor naturale se soluționează

de către A.N.R.E.

Autoritatea publică intimată

a formulat întâmpinare prin care, cu privire la fondul cauzei, a susținut, în

esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând

respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Așa cum s-a arătat în

expunerea rezumativă făcută mai sus, prin Hotărârea nr. 14 din 4 iunie 2008 a Președintelui A.N.R.E. s-a constatat că fapta S.N.T.G.N.T. SA Mediaș de a nu răspunde în

termen de 30 de zile cererii nr. 059/2007 din 19 martie 2008 a SC S. SRL

reprezintă o încălcare a art. 10 alin. (2) din Regulamentul privind accesul la

S.N.T. al gazelor naturale aprobat prin H.G. nr. 1043/2004 și constituie

contravenția prevăzută la art. 19 lit. a) din același regulament.

Deci, problema dedusă

judecății instanței de fond a constat în stabilirea caracterului cererii nr. 059

din 19 martie 2008 formulată de SC S. SRL și a răspunsului dat de S.N.T.G.N.T. SA

Mediaș cu adresa din 31 aprilie 2008, autoritatea de reglementare reținând că

cererea societății comerciale reprezintă o nouă solicitare de acces la rețeaua

de alimentare cu gaze naturale pentru obiectivul „Stație de producție mixturi

asfaltice” din comuna Mihăilești, satul Măgura, județul Vâlcea, după ce aceasta

dobândise calitatea de consumator de gaze naturale, la care operatorul S.N.T.

era obligat să dea fie un răspuns favorabil, fie un refuz expres și justificat,

interpretare pe care a confirmat-o și instanța de fond prin hotărârea recurată.

S.N.T.G.N.T. a susținut, în

esență și cu alte cuvinte, că nu era obligată să dea societății comerciale un

răspuns în condițiile art. 10 alin. (2) și art. 12 din Regulament, deoarece

cererea cu nr. 059/2007 din 19 martie 2008 reprezenta o contestare a refuzului

pe care îl dăduse cu adresa din 11 octombrie 2007 la o primă cerere pe care

aceeași societate comercială o formulase anterior.

Într-adevăr, potrivit art. 10

alin. (2), art. 12 și art. 13 din Regulament, operatorul S.N.T. are obligația

de a răspunde cererii solicitantului/utilizatorului în termen de 30 de zile de

la înregistrarea acesteia, fie printr-un răspuns favorabil care se constituie

în acordul de acces, fie printr-un refuz expres și exprimat în mod justificat.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, referitor la prima cerere, recurenta a făcut societății

comerciale o comunicare ambiguă și echivocă, fără a-și manifesta în mod

explicit refuzul de acces la S.N.T., ceea ce a determinat societatea comercială

ca, după ce a îndeplinit condiția la care se refereau îndrumările recurentei,

să formuleze o a doua cerere de acces, căreia recurenta era datoare să-i

răspundă în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2), art. 12 și art. 13

din Regulament.

Or, recurenta, în loc să se

conformeze dispozițiilor regulamentare și să dea un răspuns favorabil sau un

refuz explicit și justificat, a îndrumat societatea comercială solicitantă să

se adreseze A.N.R.E. potrivit art. 2 din Regulamentul de funcționare a Comisiei

de soluționare a refuzului de acces la S.N.T.

Astfel fiind, instanța de

recurs reține că motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de

recurenta-reclamantă, este neîntemeiat, urmând ca recursul să fie respins ca

atare, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N.T.G.N.T. SA Mediaș, județul Sibiu împotriva sentinței civile nr. 3475

din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 octombrie 2009.