ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4695/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 17 iulie 2008 la Curtea de Apel București, reclamanta S.N.T.G.N.T. SA Mediaș a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.R.E., anularea Hotărârii nr. 14 din 4 iunie 2008 emisă de pârâtă, hotărâre privind soluționarea refuzului accesului la sistemele de transport, distribuție, înmagazinare subterană a gazelor naturale și la conductele din amonte. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că SC S. SRL București i-a solicitat la data de 19 septembrie 2007, racordarea la sistemul de transport gaze naturale pentru obiectivul de investiții „stație de producție mixturi asfaltice” din satul Măgura, comuna Mihăilești, județul Vâlcea, pentru un necesar de maxim 2170 Nmc/oră.

Față de răspunsul reclamantei care i-a comunicat că nu are calitatea de consumator gaze naturale, petenta revine la cererea inițială, susținând că a devenit consumator de gaze naturale prin semnarea unui contract cu furnizorul P.G., la care i-a comunicat că trebuie să se adreseze A.N.R.E. Urmare a sesizării de către SC S. SRL București, A.N.R.E. a reținut că răspunsul reclamantei nu reprezintă un refuz sau un acord de acces la S.N.T., reclamanta susținând că a răspuns cererii petentei în termenul legal. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3475 din 10 decembrie 2008 a respins excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă. A respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.T.G.N.T.

SA Mediaș în contradictoriu cu pârâta A.N.R.D.E., ca nefondată. În motivarea soluției s-a reținut, față de excepția tardivității acțiunii invocată de pârâtă că, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ci prevederile art. 11 alin. (1) din aceeași lege, în raport cu care, acțiunea a fost formulată în termen. Pe fondul cauzei, s-a reținut divergența de interpretate care a generat litigiul, întrucât reclamanta a apreciat că prin cererea din 20 martie 2008, SC S. SRL contestă refuzul anterior de acces la S.N.T., în temeiul art. 8 alin. (1) lit. g) și art. 66 din Legea nr. 351/2004, potrivit cărora divergențele privind refuzul de acces la S.N.T. al gazelor naturale/ sisteme de distribuție a gazelor naturale se soluționează de către A.N.R.E., care în cazul în care constată că refuzul este nejustificat, emite o hotărâre în termen de 30 de zile de la primirea reclamației.

Pârâta în schimb, a considerat că este vorba de o nouă cerere a SC S. SRL, astfel că reclamanta trebuia să se pronunțe asupra acestei cereri, iar nu să o îndrume la pârâtă, instanța stabilind că această situație corespunde realității. Ca atare, reclamanta trebuia să soluționeze noua cerere a SC S. SRL, în considerarea noii calități a acesteia de consumator de gaze naturale, pentru a deschide petentei calea în cazul unui refuz apreciat de aceasta ca nejustificat, către comisia de soluționare a refuzului accesului la sistemele de transport, distribuție, înmagazinare subterană a gazelor naturale și la conductele din amonte, comisie din cadrul autorității pârâte, potrivit dispozițiilor art. 66 din Legea nr. 351/2004.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recursul în termen reclamanta S.N.T.G.N.T. SA Mediaș, care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, susține recurenta, la cererea înregistrată sub nr. 11801 din 19 septembrie 2007 formulată de către SC S. SA, a răspuns în termenul legal cu adresa din 11 octombrie 2007 în condițiile H.G. nr. 1043/2003 pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la Sistemul național de transport al gazelor naturale și a Regulamentului privind accesul la sistemele de distribuție a gazelor naturale, SC S. SA neavând calitatea de consumator de gaze naturale.

A mai susținut că, la noua solicitare a SC S. SA, i-a comunicat cu adresa din 31 martie 2008 că refuzul accesului la sistemul național de transport al gazelor naturale se soluționează de către A.N.R.E. Autoritatea publică intimată a formulat întâmpinare prin care, cu privire la fondul cauzei, a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului. Recursul este nefondat. Așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, prin Hotărârea nr. 14 din 4 iunie 2008 a Președintelui A.N.R.E. s-a constatat că fapta S.N.T.G.N.T. SA Mediaș de a nu răspunde în termen de 30 de zile cererii nr. 059/2007 din 19 martie 2008 a SC S. SRL reprezintă o încălcare a art. 10 alin. (2) din Regulamentul privind accesul la S.N.T.

al gazelor naturale aprobat prin H.G. nr. 1043/2004 și constituie contravenția prevăzută la art. 19 lit. a) din același regulament. Deci, problema dedusă judecății instanței de fond a constat în stabilirea caracterului cererii nr. 059 din 19 martie 2008 formulată de SC S. SRL și a răspunsului dat de S.N.T.G.N.T. SA Mediaș cu adresa din 31 aprilie 2008, autoritatea de reglementare reținând că cererea societății comerciale reprezintă o nouă solicitare de acces la rețeaua de alimentare cu gaze naturale pentru obiectivul „Stație de producție mixturi asfaltice” din comuna Mihăilești, satul Măgura, județul Vâlcea, după ce aceasta dobândise calitatea de consumator de gaze naturale, la care operatorul S.N.T.

era obligat să dea fie un răspuns favorabil, fie un refuz expres și justificat, interpretare pe care a confirmat-o și instanța de fond prin hotărârea recurată. S.N.T.G.N.T. a susținut, în esență și cu alte cuvinte, că nu era obligată să dea societății comerciale un răspuns în condițiile art. 10 alin. (2) și art. 12 din Regulament, deoarece cererea cu nr. 059/2007 din 19 martie 2008 reprezenta o contestare a refuzului pe care îl dăduse cu adresa din 11 octombrie 2007 la o primă cerere pe care aceeași societate comercială o formulase anterior. Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (2), art. 12 și art. 13 din Regulament, operatorul S.N.T. are obligația de a răspunde cererii solicitantului/utilizatorului în termen de 30 de zile de la înregistrarea acesteia, fie printr-un răspuns favorabil care se constituie în acordul de acces, fie printr-un refuz expres și exprimat în mod justificat.

Așa cum a reținut și instanța de fond, referitor la prima cerere, recurenta a făcut societății comerciale o comunicare ambiguă și echivocă, fără a-și manifesta în mod explicit refuzul de acces la S.N.T., ceea ce a determinat societatea comercială ca, după ce a îndeplinit condiția la care se refereau îndrumările recurentei, să formuleze o a doua cerere de acces, căreia recurenta era datoare să-i răspundă în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2), art. 12 și art. 13 din Regulament. Or, recurenta, în loc să se conformeze dispozițiilor regulamentare și să dea un răspuns favorabil sau un refuz explicit și justificat, a îndrumat societatea comercială solicitantă să se adreseze A.N.R.E. potrivit art. 2 din Regulamentul de funcționare a Comisiei de soluționare a refuzului de acces la S.N.T.

Astfel fiind, instanța de recurs reține că motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă, este neîntemeiat, urmând ca recursul să fie respins ca atare, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.N.T.G.N.T. SA Mediaș, județul Sibiu împotriva sentinței civile nr. 3475 din 10 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.