ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3722/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15

iulie 2003, reclamanta SC D.S.N. SA, sucursala Sibiu, a chemat în judecată pe

pârâta SC D.P.C. SA Sibiu, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va

pronunța, s-o oblige pe aceasta să-i plătească suma de 10.000.000 lei, reprezentând

despăgubiri civile datorate nerefacerii la timp a carosabilului, după

intervențiile la rețeaua de gaze.

În motivarea cererii, reclamanta

arată că a fost sancționată, conform procesului-verbal de contravenție nr. 136399

din 21 decembrie 2001, întocmit de Primăria Sibiu, cu o amendă de 10.000.000

lei și, cum contestația formulată împotriva acestui act a fost respinsă de

Judecătoria Sibiu, solicită prin, acțiunea în regres de față, obligarea pârâtei

la plata de despăgubiri echivalente, întrucât, în realitate, sancțiunea a fost

aplicată, pentru nerefacerea carosabilului, obligație care revenea conform

contractului nr. 11/1998 și actului adițional nr. 1/1998, tocmai pârâtei.

Tribunalul Sibiu, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 3815/C din 8 octombrie 2003,

a admis acțiunea, așa cum a fost formulată și, în consecință, pârâta SC D.P.C.

SA a fost obligată să plătească reclamantei SC D.S.N. SA, sucursala Sibiu, cu

titlu de despăgubiri civile suma de 10.000.000 lei, plus 840.000 lei cheltuieli

de judecată.

Apelul declarat de pârâta SC D.P.C.

SA, împotriva sus menționatei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin

decizia nr. 87/A din 15 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ.

Pentru a hotărî astfel, ambele

instanțe au reținut, în esență, că reclamanta a respectat întrutotul obligația

asumată prin art. 3.12 din contractul încheiat de părți, în sensul că a

identificat și comunicat pârâtei, conform comenzii din 21 septembrie 2001,

porțiunile din carosabil afectate în urma intervențiilor la branșamentele de

gaze și, ca atare, legat de acest aspect, corect a fost înlăturată excepția de

neexecutare a contractului invocată de pârâtă în apărare.

Au mai reținut instanțele că nu poate

fi avută în vedere susținerea pârâtei, în sensul că reclamanta nu și-a

îndeplinit obligația contractuală de predare a frontului de lucru, deoarece, în

conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ., aceasta, adică pârâta, nu a

produs nici o dovadă care să ateste că, în porțiunile săpate din carosabil,

reclamanta nu a turnat balast, după care urma a se executa lucrările care îi

reveneau pârâtei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâta SC D.P.C. SA Sibiu, invocând, ca motive de casare,

dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că decizia

atacată este criticabilă, întrucât, la pronunțarea acesteia, instanța de apel

nu a ținut seama de succesiunea lucrărilor pe care trebuia să le efectueze cele

două părți asupra carosabilului, prevăzute la art. 3.1 și 3.7 din contract,

care prevăd obligația reclamantei de a balasta în totalitate zona de

intervenție la nivelul asfaltului, după care pârâta avea obligația (care este

ulterioară celei a reclamantei) de a executa compactarea și repararea părții

carosabile și a trotuarului.

Mai arată pârâta că reclamantei îi

revenea, conform art. 4.3 din contract, și obligația, cum, de asemenea, era tot

anterioară celei asumate de recurentă, de a pune la dispoziția constructorului

suprafața de teren liberă de orice sarcini, necesară desfășurării activității.

Or, reclamanta nu a probat că a

comunicat pârâtei, cu mai mult de 10 zile înaintea aplicării amenzii de către

Primăria Sibiu, comanda cu toate avizele și aprobările (acolo unde era cazul)

pentru efectuarea lucrărilor, obligații care-i reveneau în calitate de

beneficiară a lucrărilor și cum aceste obligații, inclusiv cea privind predarea

amplasamentului, erau anterioare celor de care depindea îndeplinirea propriilor

obligații de către pârâtă, aceasta din urmă se consideră îndreptățită să invoce

în apărare excepția de neexecutare (cu consecința exonerării sale de la plata

sumei la care a fost obligată) susținând că, numai datorită unei aprecieri

eronate a probelor de la dosar, instanțele au considerat că, în speță, excepția

la care s-a făcut referire mai sus nu ar fi incidentă în cauză.

În consecință, pârâta solicită

admiterea recursului, modificarea deciziei atacare, admiterea apelului, cu

schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

Recursul pârâtei nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar

rezultă că reclamanta SC D.S.N. SA, sucursala Sibiu, a fost amendată, prin

procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit de Primăria municipiului

Sibiu, la data de 21 decembrie 2001, cu suma de 10.000.000 lei, pentru

nerespectarea termenelor de refacere cu asfalt, conform avizului de săpături pe

strada M. din Sibiu.

Or, în conformitate cu dispozițiile art.

3.8 din contractul încheiat între părți, beneficiarul, adică reclamanta, a

lansat comanda pentru efectuarea de către pârâtă a lucrărilor de refacere a

trotuarelor afectate ca urmare a intervențiilor pe care le-a executat

reclamanta la branșamentele de gaze naturale, aferente străzii M., pentru

neexecutarea cărora, la termen, s-a întocmit procesul-verbal de contravenție la

data de 21 septembrie 2001, fiind primită de către pârâtă la data de 30

septembrie 2001.

Ca atare și ținând seama de dispozițiile

art. 3.12 din contract, potrivit cărora constructorul se obligă să execute

lucrările în maximum 10 zile de la primirea comenzii, se constată că bine

instanțele au reținut culpa pârâtei, cu consecința obligării acesteia la plată

în legătură cu despăgubirile echivalente amenzii, care a fost aplicată

reclamantei, pentru nerespectarea termenelor de refacere cu asfalt conform

avizului de săpătură, pe care, în realitate, conform dispozițiilor contractuale

menționate mai sus, trebuia să le execute pârâta în termenul arătat.

Pe cale de consecință, cum, din

probele de la dosar, rezultă în mod cert că reclamanta și-a respectat

obligațiile contractuale asumate, constând, în principal, în emiterea comenzii

cu toate detaliile necesare ale locului de intervenție, se constată că, în mod

neîntemeiat, pârâta susține că, în realitate, neexecutarea lucrărilor de

refacere a carosabilului, s-a datorat culpei reclamantei, care nu a predat

amplasamentul și nu a balastat locul în care urmau a fi executate lucrările de refacere

a asfaltului, deoarece probele de la dosar nu confirmă o asemenea susținere, ci,

dimpotrivă, demonstrează că, prin emiterea comenzii care cuprindea detaliat

toate elementele necesare începerii lucrărilor, reclamanta și-a îndeplinit

corespunzător obligațiile contractuale asumate.

În ceea ce privește susținerea, în

sensul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de balastare a locului în

care urma a se efectua lucrările, care era anterioară începerii executării

acestora de către pârâtă, se constată că, în mod justificat, instanțele au

apreciat că aceasta nu poate fi reținută, în contextul în care, pârâta, căreia

îi revenea, conform art. 1169C. civ., sarcina probei, nu a produs nici o dovadă

în acest sens.

În concluzie, cum pârâta nu și-a

executat, deși era în posesia tuturor detaliilor necesare, obligația asumată

prin art. 3.12 din contractul nr. 11/1998, în sensul de a executa lucrările în

maximum 10 zile de la lansarea comenzii, se constată că, în mod justificat,

instanțele au considerat că, în cauză, nu este incidentă excepția de

neexecutare și au dispus antrenarea răspunderii acesteia, cu titlu de

despăgubiri civile, la nivelul sumei de 10.000.000 lei, care reprezintă

contravaloarea amenzii aplicate reclamantei, prin procesul-verbal de

contravenție nr. 136399 din 21 decembrie 2001, de către Primăria municipiului

Sibiu, pentru nerespectarea termenelor de refacere cu asfalt, conform avizului

de săpătură nr. 103418 din 5 octombrie 2003 și cu privire la care contestația

formulată de reclamantă a fost respinsă prin sentința rămasă definitivă și

irevocabilă.

Așa fiind, recursul pârâtei urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta, SC D.P.C. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 87 A din 15

martie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 14 octombrie 2004.