ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3722/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 iulie 2003, reclamanta SC D.S.N. SA, sucursala Sibiu, a chemat în judecată pe pârâta SC D.P.C. SA Sibiu, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, s-o oblige pe aceasta să-i plătească suma de 10.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile datorate nerefacerii la timp a carosabilului, după intervențiile la rețeaua de gaze.

În motivarea cererii, reclamanta arată că a fost sancționată, conform procesului-verbal de contravenție nr. 136399 din 21 decembrie 2001, întocmit de Primăria Sibiu, cu o amendă de 10.000.000 lei și, cum contestația formulată împotriva acestui act a fost respinsă de Judecătoria Sibiu, solicită prin, acțiunea în regres de față, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri echivalente, întrucât, în realitate, sancțiunea a fost aplicată, pentru nerefacerea carosabilului, obligație care revenea conform contractului nr. 11/1998 și actului adițional nr. 1/1998, tocmai pârâtei. Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 3815/C din 8 octombrie 2003, a admis acțiunea, așa cum a fost formulată și, în consecință, pârâta SC D.P.C.

SA a fost obligată să plătească reclamantei SC D.S.N. SA, sucursala Sibiu, cu titlu de despăgubiri civile suma de 10.000.000 lei, plus 840.000 lei cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâta SC D.P.C. SA, împotriva sus menționatei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 87/A din 15 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, ambele instanțe au reținut, în esență, că reclamanta a respectat întrutotul obligația asumată prin art. 3.12 din contractul încheiat de părți, în sensul că a identificat și comunicat pârâtei, conform comenzii din 21 septembrie 2001, porțiunile din carosabil afectate în urma intervențiilor la branșamentele de gaze și, ca atare, legat de acest aspect, corect a fost înlăturată excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâtă în apărare.

Au mai reținut instanțele că nu poate fi avută în vedere susținerea pârâtei, în sensul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de predare a frontului de lucru, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ., aceasta, adică pârâta, nu a produs nici o dovadă care să ateste că, în porțiunile săpate din carosabil, reclamanta nu a turnat balast, după care urma a se executa lucrările care îi reveneau pârâtei. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta SC D.P.C. SA Sibiu, invocând, ca motive de casare, dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că decizia atacată este criticabilă, întrucât, la pronunțarea acesteia, instanța de apel nu a ținut seama de succesiunea lucrărilor pe care trebuia să le efectueze cele două părți asupra carosabilului, prevăzute la art. 3.1 și 3.7 din contract, care prevăd obligația reclamantei de a balasta în totalitate zona de intervenție la nivelul asfaltului, după care pârâta avea obligația (care este ulterioară celei a reclamantei) de a executa compactarea și repararea părții carosabile și a trotuarului. Mai arată pârâta că reclamantei îi revenea, conform art. 4.3 din contract, și obligația, cum, de asemenea, era tot anterioară celei asumate de recurentă, de a pune la dispoziția constructorului suprafața de teren liberă de orice sarcini, necesară desfășurării activității.

Or, reclamanta nu a probat că a comunicat pârâtei, cu mai mult de 10 zile înaintea aplicării amenzii de către Primăria Sibiu, comanda cu toate avizele și aprobările (acolo unde era cazul) pentru efectuarea lucrărilor, obligații care-i reveneau în calitate de beneficiară a lucrărilor și cum aceste obligații, inclusiv cea privind predarea amplasamentului, erau anterioare celor de care depindea îndeplinirea propriilor obligații de către pârâtă, aceasta din urmă se consideră îndreptățită să invoce în apărare excepția de neexecutare (cu consecința exonerării sale de la plata sumei la care a fost obligată) susținând că, numai datorită unei aprecieri eronate a probelor de la dosar, instanțele au considerat că, în speță, excepția la care s-a făcut referire mai sus nu ar fi incidentă în cauză.

În consecință, pârâta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacare, admiterea apelului, cu schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii. Recursul pârâtei nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar rezultă că reclamanta SC D.S.N. SA, sucursala Sibiu, a fost amendată, prin procesul-verbal de constatare a contravenției întocmit de Primăria municipiului Sibiu, la data de 21 decembrie 2001, cu suma de 10.000.000 lei, pentru nerespectarea termenelor de refacere cu asfalt, conform avizului de săpături pe strada M. din Sibiu.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 3.8 din contractul încheiat între părți, beneficiarul, adică reclamanta, a lansat comanda pentru efectuarea de către pârâtă a lucrărilor de refacere a trotuarelor afectate ca urmare a intervențiilor pe care le-a executat reclamanta la branșamentele de gaze naturale, aferente străzii M., pentru neexecutarea cărora, la termen, s-a întocmit procesul-verbal de contravenție la data de 21 septembrie 2001, fiind primită de către pârâtă la data de 30 septembrie 2001. Ca atare și ținând seama de dispozițiile art. 3.12 din contract, potrivit cărora constructorul se obligă să execute lucrările în maximum 10 zile de la primirea comenzii, se constată că bine instanțele au reținut culpa pârâtei, cu consecința obligării acesteia la plată în legătură cu despăgubirile echivalente amenzii, care a fost aplicată reclamantei, pentru nerespectarea termenelor de refacere cu asfalt conform avizului de săpătură, pe care, în realitate, conform dispozițiilor contractuale menționate mai sus, trebuia să le execute pârâta în termenul arătat.

Pe cale de consecință, cum, din probele de la dosar, rezultă în mod cert că reclamanta și-a respectat obligațiile contractuale asumate, constând, în principal, în emiterea comenzii cu toate detaliile necesare ale locului de intervenție, se constată că, în mod neîntemeiat, pârâta susține că, în realitate, neexecutarea lucrărilor de refacere a carosabilului, s-a datorat culpei reclamantei, care nu a predat amplasamentul și nu a balastat locul în care urmau a fi executate lucrările de refacere a asfaltului, deoarece probele de la dosar nu confirmă o asemenea susținere, ci, dimpotrivă, demonstrează că, prin emiterea comenzii care cuprindea detaliat toate elementele necesare începerii lucrărilor, reclamanta și-a îndeplinit corespunzător obligațiile contractuale asumate.

În ceea ce privește susținerea, în sensul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de balastare a locului în care urma a se efectua lucrările, care era anterioară începerii executării acestora de către pârâtă, se constată că, în mod justificat, instanțele au apreciat că aceasta nu poate fi reținută, în contextul în care, pârâta, căreia îi revenea, conform art. 1169C. civ., sarcina probei, nu a produs nici o dovadă în acest sens.

În concluzie, cum pârâta nu și-a executat, deși era în posesia tuturor detaliilor necesare, obligația asumată prin art. 3.12 din contractul nr. 11/1998, în sensul de a executa lucrările în maximum 10 zile de la lansarea comenzii, se constată că, în mod justificat, instanțele au considerat că, în cauză, nu este incidentă excepția de neexecutare și au dispus antrenarea răspunderii acesteia, cu titlu de despăgubiri civile, la nivelul sumei de 10.000.000 lei, care reprezintă contravaloarea amenzii aplicate reclamantei, prin procesul-verbal de contravenție nr. 136399 din 21 decembrie 2001, de către Primăria municipiului Sibiu, pentru nerespectarea termenelor de refacere cu asfalt, conform avizului de săpătură nr. 103418 din 5 octombrie 2003 și cu privire la care contestația formulată de reclamantă a fost respinsă prin sentința rămasă definitivă și irevocabilă.

Așa fiind, recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, SC D.P.C. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 87 A din 15 martie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2004.