ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6589/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 1850 din 13 noiembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților K.M., V.J. și K.S.; a respins acțiunea formulată de reclamanții S.A., S.D.T. și S.L. și continuată de reclamanții S.D.T. și S.L., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai reclamantei S.A., în contradictoriu cu pârâții K.M., V.J., B.K. și K.S., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală activă; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S.A., S.D.T. și S.L. și continuată de reclamanții S.D.T. și S.L., în nume propriu și în calitate de moștenitori ai reclamantei S.A., în contradictoriu cu pârâții S.M.

și S.C. și pe cale de consecință: pârâții au fost obligați să recunoască dreptul de proprietate al reclamanților asupra apartamentului (fost) nr. 6 din imobilul situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F. 90203 Târgu Mureș, A+1 nr. top 1161/2, 1163/1/1 compus din spațiu comercial cu suprafața de 72,54 mp, un antreu în suprafață de 7,67 mp, o cameră de 4,50 x 5 m și un depozit la subsol cu suprafața de 46,8 mp; a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții S. nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ., deoarece acțiunea prevăzută de către reclamanți și soluționată de Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 1494 din 9 decembrie 1996, s-a pronunțat în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu-Mureș și R.A.G.C.L.

Târgu Mureș. Referitor la calitatea procesuală pasivă a pârâților K.M., V.J., B.K. și K.C., s-a reținut că pârâții nu au calitatea de posesori ai imobilului în litigiu, în contextul în care acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar. Pe fondul cauzei, s-a reținut că, reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate în contradictoriu cu pârâtele K.M., V.J., B.K. prin prisma prevederilor art. 969 alin. (1) C. civ. și a Decretului-lege nr. 115/1938, potrivit cărora lipsa înscrierii drepturilor reale în cartea funciară nu poate fi opusă de o parte contractantă celeilalte părți contractante. Cu privire la pârâții S.C.

și S.M., s-a reținut că aceștia nu se pot prevala de prezumția de proprietate rezultată din intabulare, întrucât acesta profită numai dobânditorilor de bună-credință; la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în calitate de cumpărători aceștia cunoșteau existența litigiului ce se pronunța între părți. Mai mult, pârâții S. și-au asumat riscul de a fi evinși în mod parțial de către reclamanți. Comparând titlurile de proprietate ale reclamanților și pârâților S., instanța de fond a reținut că titlurile de proprietate ale reclamanților este mai caracterizat. Curtea de Apel Târgu-Mureș prin decizia civilă nr. 117 din 5 noiembrie 2009, a luat act de renunțarea reclamanților S.D. și S.L., la judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1850 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș; a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții S.M.

și S.C. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că imobilul situat în Târgu Mureș, a format în întregul lui proprietatea autoarei B.E., ai cărei moștenitori legali sunt pârâții B.K., V.J. și K.M. Imobilul respectiv a fost preluat de Statul Român, în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar prin sentința civilă nr. 861 din 25 iunie 1999 s-a constatat nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu și s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate în favoarea lui B.E. S-a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8 aprilie 1948, B.E. a vândut soților D.S. și A. o parte din imobilul menționat, respectiv apartamentul nr. 6, situat la parterul imobilului descris în contract.

În condițiile menționate, acțiunea în revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâților S., posesori ai întregului, efect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 898 din 17 aprilie 2001 este întemeiată în condițiile art. 480 C. civ. Pârâții nu pot invoca dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, deoarece vânzătorii nu mai dețineau, la data încheierii contractului nr. 898/2001 dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 6 din imobilul situat în Târgu-Mureș. Împotriva deciziei civile mai sus menționată, au declarat recurs pârâții S.M. și S.C., criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., deoarece: - Pârâta B.K.

a decedat la data de 20 februarie 2006, respectiv anterior datei la care Tribunalul Mureș a pronunțat sentința civilă nr. 1850 din 13 noiembrie 2008. - În mod greșit instanța de apel, la termenul din data de 5 noiembrie 2009 a constatat procedura legal îndeplinită, și a acordat cuvântul în susținerea apelului, în condițiile în care anterior, aceeași instanță a constatat viciată procedura de citare efectuată la sediul societății de avocatură și am dispus citarea părților în Ungaria la domiciliul indicat. - Motivarea deciziei pronunțată de instanța de apel este contradictorie și străină de natura pricinii, deoarece relevant în soluționarea cererii de revendicare este stabilirea proprietarului de drept al imobilului în litigiu, în anul 1950 anul naționalizării, chestiune de drept rezolvată deja printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.

- În condițiile în care pârâții S.M. și S.C. sunt terți față de contractul încheiat în anul 1948, s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 17 și art. 18 din Decretul-lege nr. 115/1938 și, în lipsa unor înscrieri în cartea funciară a dreptului de proprietate, instanța de apel era obligată să admită excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și să respingă acțiunea acestora. Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente: Codul de procedură civilă, reglementând folosința drepturilor procedurale privită ca o aptitudine generală a persoanelor de a dobândi dreptul și de a-și asuma obligații pe plan procesual, precizează, în art. 41, că poate să fie parte în procesul civil orice persoană care are folosința drepturilor civile.

În baza acestei reglementări, capacitatea procesuală de folosință reprezintă o transpunere pe plan procesual a capacității de folosință a drepturilor civile și constituie una din condițiile cerute de lege pentru ca o persoană să aibă legitimare procesuală. Potrivit art. 7 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, capacitatea începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Respectiv, persoana poate avea calitate procesuală, activă sau pasivă, numai dacă la data introducerii acțiunii aceasta era în viață. În speță, pârâta B.K. a decedat la data de 20 februarie 2006, certificat de deces fila 20 dosar recurs, adică anterior datei la care Tribunalul Mureș a pronunțat sentința civilă nr. 1850 din 13 noiembrie 2008. Prin urmare, cererea reclamanților a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În atare situație, instanța de recurs nu poate hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art. 314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au fost stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat. Din probele existente la dosarul cauzei, rezultă fără putință de tăgadă faptul că la data soluționării cauzei de instanța de fond, 13 noiembrie 2008, pârâta B.K. era decedată la data de 20 februarie 2006. Pentru toate cele reținute, se va casa în parte decizia atacată și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului, declarat de pârâții S.M. și S.C., împotriva sentinței civile nr. 1850 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureș, secția civilă. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei recurate.

După casare, instanța de fond va judeca din nou, în condițiile art. 315 C. proc. civ., în sensul că se va ține seama de toate motivele de recurs invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții S.M. și S.C. împotriva deciziei nr. 117/A din 15 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Casează în parte decizia recurată. Trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de pârâții S.M. și S.C. împotriva sentinței nr. 1850 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureș, secția civilă, la aceeași instanță. Menține restul dispozițiilor deciziei recurate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2010.