ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6589/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Tribunalul Mureș, prin sentința civilă nr. 1850

din 13 noiembrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâților K.M., V.J. și K.S.; a respins acțiunea formulată de reclamanții S.A.,

S.D.T. și S.L. și continuată de reclamanții S.D.T. și S.L., în nume propriu și

în calitate de moștenitori ai reclamantei S.A., în contradictoriu cu pârâții K.M.,

V.J., B.K. și K.S., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate

procesuală activă; a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții S.A., S.D.T.

și S.L. și continuată de reclamanții S.D.T. și S.L., în nume propriu și în

calitate de moștenitori ai reclamantei S.A., în contradictoriu cu pârâții S.M.

și S.C. și pe cale de consecință: pârâții au fost obligați să recunoască

dreptul de proprietate al reclamanților asupra apartamentului (fost) nr. 6 din

imobilul situat în Târgu-Mureș, înscris în C.F. 90203 Târgu Mureș, A+1 nr. top

1161/2, 1163/1/1 compus din spațiu comercial cu suprafața de 72,54 mp, un

antreu în suprafață de 7,67 mp, o cameră de 4,50 x 5 m și un depozit la subsol cu suprafața de 46,8 mp; a dispus intabularea în cartea funciară a

dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată

de pârâții S. nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 1201 C. civ.,

deoarece acțiunea prevăzută de către reclamanți și soluționată de Curtea de

Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 1494 din 9 decembrie 1996, s-a

pronunțat în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu-Mureș și R.A.G.C.L.

Târgu Mureș.

Referitor la calitatea procesuală

pasivă a pârâților K.M., V.J., B.K. și K.C., s-a reținut că pârâții nu au

calitatea de posesori ai imobilului în litigiu, în contextul în care acțiunea

în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de

la posesorul neproprietar.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că,

reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate în contradictoriu cu pârâtele K.M.,

V.J., B.K. prin prisma prevederilor art. 969 alin. (1) C. civ. și a

Decretului-lege nr. 115/1938, potrivit cărora lipsa înscrierii drepturilor

reale în cartea funciară nu poate fi opusă de o parte contractantă celeilalte

părți contractante.

Cu privire la pârâții S.C. și S.M.,

s-a reținut că aceștia nu se pot prevala de prezumția de proprietate rezultată

din intabulare, întrucât acesta profită numai dobânditorilor de bună-credință;

la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare în calitate de cumpărători

aceștia cunoșteau existența litigiului ce se pronunța între părți. Mai mult,

pârâții S. și-au asumat riscul de a fi evinși în mod parțial de către

reclamanți.

Comparând titlurile de proprietate

ale reclamanților și pârâților S., instanța de fond a reținut că titlurile de

proprietate ale reclamanților este mai caracterizat.

Curtea de Apel Târgu-Mureș prin

decizia civilă nr. 117 din 5 noiembrie 2009, a luat act de renunțarea reclamanților S.D. și S.L., la judecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.

1850 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș; a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâții S.M. și S.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că imobilul situat în Târgu Mureș, a format în întregul lui

proprietatea autoarei B.E., ai cărei moștenitori legali sunt pârâții B.K., V.J.

și K.M. Imobilul respectiv a fost preluat de Statul Român, în temeiul

Decretului nr. 92/1950, iar prin sentința civilă nr. 861 din 25 iunie 1999 s-a

constatat nelegalitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului în

litigiu și s-a dispus restabilirea dreptului de proprietate în favoarea lui B.E.

S-a mai reținut că prin contractul

de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8 aprilie 1948, B.E. a vândut soților D.S.

și A. o parte din imobilul menționat, respectiv apartamentul nr. 6, situat la

parterul imobilului descris în contract.

În condițiile menționate, acțiunea

în revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâților S., posesori ai

întregului, efect al contractului de vânzare-cumpărare nr. 898 din 17 aprilie

2001 este întemeiată în condițiile art. 480 C. civ. Pârâții nu pot invoca

dreptul de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, deoarece vânzătorii

nu mai dețineau, la data încheierii contractului nr. 898/2001 dreptul de

proprietate asupra apartamentului nr. 6 din imobilul situat în Târgu-Mureș.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată, au declarat recurs pârâții S.M. și S.C., criticând-o ca fiind

nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 9 C. proc. civ., deoarece:

- Pârâta B.K. a decedat la data de

20 februarie 2006, respectiv anterior datei la care Tribunalul Mureș a

pronunțat sentința civilă nr. 1850 din 13 noiembrie 2008.

- În mod greșit instanța de apel, la

termenul din data de 5 noiembrie 2009 a constatat procedura legal îndeplinită,

și a acordat cuvântul în susținerea apelului, în condițiile în care anterior,

aceeași instanță a constatat viciată procedura de citare efectuată la sediul

societății de avocatură și am dispus citarea părților în Ungaria la domiciliul

indicat.

- Motivarea deciziei pronunțată de

instanța de apel este contradictorie și străină de natura pricinii, deoarece

relevant în soluționarea cererii de revendicare este stabilirea proprietarului

de drept al imobilului în litigiu, în anul 1950 anul naționalizării, chestiune

de drept rezolvată deja printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat.

- În condițiile în care pârâții S.M.

și S.C. sunt terți față de contractul încheiat în anul 1948, s-a făcut o

greșită aplicare a dispozițiilor art. 17 și art. 18 din Decretul-lege nr.

115/1938 și, în lipsa unor înscrieri în cartea funciară a dreptului de

proprietate, instanța de apel era obligată să admită excepția lipsei calității

procesuale active a reclamanților și să respingă acțiunea acestora.

Recursul declarat este fondat pentru

următoarele considerente:

Codul de procedură civilă, reglementând

folosința drepturilor procedurale privită ca o aptitudine generală a

persoanelor de a dobândi dreptul și de a-și asuma obligații pe plan procesual,

precizează, în art. 41, că poate să fie parte în procesul civil orice persoană

care are folosința drepturilor civile.

În baza acestei reglementări,

capacitatea procesuală de folosință reprezintă o transpunere pe plan procesual

a capacității de folosință a drepturilor civile și constituie una din

condițiile cerute de lege pentru ca o persoană să aibă legitimare procesuală.

Potrivit art. 7 din Decretul nr.

31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, capacitatea începe la

nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia. Respectiv, persoana

poate avea calitate procesuală, activă sau pasivă, numai dacă la data

introducerii acțiunii aceasta era în viață.

În speță, pârâta B.K. a decedat la

data de 20 februarie 2006, certificat de deces fila 20 dosar recurs, adică

anterior datei la care Tribunalul Mureș a pronunțat sentința civilă nr. 1850

din 13 noiembrie 2008.

Prin urmare, cererea reclamanților a

fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

În atare situație, instanța de

recurs nu poate hotărî asupra fondului pricinii, măsură posibilă, potrivit art.

314 C. proc. civ., numai în cazul în care împrejurările de fapt ale cauzei au

fost stabilite pe deplin, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Din probele existente la dosarul

cauzei, rezultă fără putință de tăgadă faptul că la data soluționării cauzei de

instanța de fond, 13 noiembrie 2008, pârâta B.K. era decedată la data de 20

februarie 2006. Pentru toate cele reținute, se va casa în parte decizia atacată

și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului, declarat de pârâții S.M. și S.C.,

împotriva sentinței civile nr. 1850 din 13 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureș, secția civilă. Se vor menține restul dispozițiilor deciziei recurate.

După casare, instanța de fond va

judeca din nou, în condițiile art. 315 C. proc. civ., în sensul că se va ține

seama de toate motivele de recurs invocate înaintea instanței a cărei hotărâre

a fost casată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții S.M.

și S.C. împotriva deciziei nr. 117/A din 15 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și

familie.

Casează în parte decizia recurată.

Trimite cauza spre rejudecarea

apelului declarat de pârâții S.M. și S.C. împotriva sentinței nr. 1850 din 13

noiembrie 2008 a Tribunalului Mureș, secția civilă, la aceeași instanță.

Menține restul dispozițiilor deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

decembrie 2010.