ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5454/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea precizată ce formează obiectul prezentei cauze, disjunsă din dosarul nr. 379/43/2007 (nr. vechi 6041/2008), reclamanții G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J. au chemat în judecată în calitate de pârât pe Municipiul Târgu Mureș, prin primar, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 5.621 lei /lunar pentru folosința terenului situat în Tg. Mureș, în suprafață de 2.621 mp, înscris în C.F. 90417/N/VI nr. top 69/1/2, 68/2/1/1, 69/1/2, transcris din C.F. 800/11 Tg. Mureș proprietatea reclamanților; obligarea pârâtului la plata sumei de 5.621 lei/ lunar pentru lipsa de folosință a terenului către reclamanții proprietari, începând cu data de 29 septembrie 2005, până la pronunțarea hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 791 din 4 iunie 2009, Tribunalul Mureș a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanții G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureș, prin primar și, în consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 242.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului aferent G. nr. 6, situat în Tg. Mureș, în suprafață de 2.621 mp. Au fost respinse celelalte pretenții formulate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în procedura Legii nr. 10/2001, reclamanții au depus o notificare pentru restituirea în natură a imobilului în litigiu situat în Tg. Mureș, înscris în C.F. 800/11 nr.top.68/2, 69 și 70, preluat de la antecesoarea reclamanților, G.A.M., soluționată în faza administrativă prin dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003 a Consiliului Județean Mureș.

In cadrul contestației formulată de reclamanți împotriva acestei dispoziții, în etapa judecătorească, printr-o hotărâre irevocabilă, intrată în puterea de lucru judecat, s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a întregului imobil amintit. A mai reținut tribunalul că terenul în litigiu, în suprafață de 2621 mp aferent G. nr. 6 Tg. Mureș, situat în Tg.

Mureș, este deținut în prezent de pârât și că obligația de plată a pretențiilor invocate revine pârâtului Municipiul Târgu Mureș, care a fost parte și în litigiul soluționat irevocabil prin decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece ne aflăm în prezența unui fapt juridic ilicit, care a generat o îmbogățire fără just temei a deținătorului actual al terenului în detrimentul reclamanților, al căror drept la restituirea în natură a acestui imobil a fost stabilit irevocabil pe cale judecătorească, încă din 29 septembrie 2005. Tribunalul a constatat că mărirea patrimoniului pârâtului rezultă din folosirea unui imobil care aparține altuia iar, corelativ, lipsa de folosință a imobilului conduce la o micșorare a patrimoniului reclamanților.

Astfel, pentru cuantificarea pretențiilor, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 499 C. civ., H.G. nr. 434/2007 de modificare a H.G. nr. 1886/2006, care stabilesc modul de calcul al chiriilor pentru suprafețele de teren aferente imobilelor necesare pentru desfășurarea activităților de interes public, în speță, grădiniță. Prin decizia civilă nr. 114/A din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondate apelurile declarate atât de reclamanți, cât și de pârât, împotriva sentinței. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prin decizia civilă nr. 7370 din 29 septembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamanții G.Z.F., F.J.M.

și G.G.K.J., s-au casat decizia civilă nr. 19/A din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg-Mureș și sentința civilă nr. 486 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Mureș, s-au admis cererile formulate de reclamanți și s-a anulat dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003 emisă de Consiliul Județean Mureș, dispunându-se restituirea în natură, în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 a imobilului situat în Tg. Mureș, cu obligarea reclamanților la rambursarea despăgubirilor încasate, în condițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 2597 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de aceiași reclamanți, s-a casat decizia civilă nr. 68/A din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Tg-Mureș, precum și sentința civilă nr. 2903 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș și s-a trimis cauza spre rejudecare acestei din urmă instanțe, reținându-se în considerentele hotărârii că s-a consfințit în mod irevocabil dreptul reclamanților la restituirea bunului solicitat în întregime. Aceeași stare de fapt și de drept a fost reținută prin sentința civilă nr. 679 din 7 mai 2009 a Tribunalului Mureș și decizia civilă nr. 108/A din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Tg-Mureș. Față de aceste hotărâri judecătorești, instanța de apel a reținut că, într-un litigiu anterior s-a tranșat irevocabil chestiunea îndreptățirii reclamanților la restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 5073 mp, înscris în C.F.

nr. 800/II nr.top.68/2, 69 și 70, suprafață de teren care a fost dezmembrată prin formarea unei cărți funciare noi - C.F. 90417/N/IV, care include terenul în litigiu, în suprafață de 2621 mp aferent G. nr. 6 Tg-Mureș, situat în Tg-Mureș, deținut în prezent de pârât. In atare situație, curtea de apel a arătat că îmbogățirea fără justă cauză se datorează relei credințe a îmbogățitului, astfel încât se angajează răspunderea civilă delictuală a celui care a obținut cu rea credință foloasele, prejudiciul fiind cauzat prin încălcarea dreptului de proprietate, prin lipsirea proprietarilor de folosința bunului lor. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Târgu Mureș, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. In dezvoltarea acestui motiv de recurs, după o prezentare a demersurilor judiciare anterioare, recurentul a criticat hotărârea instanței de apel susținând că decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă doar la imobilul cu privire la care a fost emisă dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003 a Consiliului Județean Mureș, iar în urma anulării acestei dispoziții a fost încheiat protocolul de predare-primire între Consiliului Județean Mureș și reclamanți cu privire la construcție și suprafața de teren de 2455 mp. Recurentul a arătat că suprafața de teren solicitată prin notificare este de 3073 mp, și nu de 5073, iar diferența de teren de la 2455 mp, la 5073 mp a fost solicitată în anul 2006, iar în acest context a fost emisă dispoziția Primarului municipiului Tg.-Mureș nr. 1830 din 07 iunie 2006 prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 2621 mp.

A mai arătat recurentul că restituirea în natură a acestei suprafețe de teren nu este posibilă, întrucât în prezent acesta figurează la nr. 1 din strada M., fiind edificată o construcție nouă - Grădinița cu program prelungit nr. 6, care nu a existat la momentul preluării, devenind aplicabile dispozițiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. De asemenea, recurentul a învederat că, în rejudecare, în considerentele deciziei nr. 68/A din 1 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg. - Mureș, s-a arătat că reclamanții au solicitat expres suprafața de 3073 mp și că obiectul dosarului îl constituie această suprafață și, prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a dispus decât asupra acestui teren, fiind de remarcat și opinia separată din decizia nr. 2597 din 16 aprilie 2008 a instanței supreme.

Analizând hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 7370 pronunțată la data de 29 septembrie 2005, a admis recursul declarat de reclamanții G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J., a casat decizia civilă nr. 19 din A din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg-Mureș și sentința civilă nr. 486 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Mureș, a admis cererile formulate de reclamanți și a anulat dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003 emisă de Consiliul Județean Mureș, dispunând restituirea în natură, în condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, a imobilului situat în Tg.

Mureș, identificat în C.F. nr. 800/11 Târgu Mureș nr. top. 68/2, 69, 70, cu obligarea reclamanților la rambursarea despăgubirii încasate, în condițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001. Prin decizia civilă nr. 2597 din 16 aprilie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanții G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J., a casat decizia nr. 68 A din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Tg-Mureș și sentința civilă nr. 2903 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș și a trimis cauza spre rejudecare, acestei din urmă instanțe.

În considerentele hotărârii, instanța supremă a arătat că obiectul sesizării instanțelor judecătorești 1-a constituit desființarea actului administrativ emis în procedura Legii nr. 10/2001, după parcurgerea unui ciclu procesual anterior desfășurat în aceeași procedură și finalizat irevocabil prin decizia nr. 7370 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în Tg. Mureș, înscris în C.F. al acestei localități nr. 800/11, cu nr. top 68/2,69,70. De asemenea, s-a constatat că din extrasul cărții funciare menționate rezultă că imobilul cu nr. topografice arătate se compune din casă de cărămidă și suprafața de 5073 mp de teren.

Prin urmare, instanța supremă a statuat că reanalizarea cererii reclamanților adresate pârâtei după epuizarea procedurii reglementate de legea specială și emiterea unei noi dispoziții în temeiul aceleiași legi este nelegală, deoarece nu mai poate fi repus în discuție obiectul sau limitele obiectului restituirii în natură, atâta timp cât anterior s-a consfințit în mod irevocabil dreptul reclamanților la restituirea bunului solicitat, în întregime.

In rejudecare, prin sentința civilă nr. 679 din 7 mai 2009 a Tribunalului Mureș, rămasă definitivă și irevocabilă, Tribunalul Mureș a admis în parte contestația formulată de reclamanți și a anulat dispoziția nr. 1830 din 7 iunie 2006 emisă de Primarul municipiului Tg.-Mureș, respingând celelalte petite, reținând că dispoziția atacată este nelegală, întrucât s-a emis după finalizarea procedurii jurisdicționale reglementată de Legea nr. 10/2001 și cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv a deciziei nr. 7370/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Totodată, s-a constatat că petitul privind obligarea pârâtului la încheierea unui protocol de predare-primire a suprafeței de 2621 mp din imobilul în litigiu este inadmisibil, întrucât vizează faza executării unei hotărâri judecătorești pronunțată în litigiul anterior.

In acest context, chestiunile tranșate anterior cu titlu irevocabil asupra îndreptățirii reclamanților la restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 5073 mp au putere de lucru judecat și nu mai pot fi repuse în discuție în prezentul litigiu. Prin urmare, în mod corect instanța de apel a menținut soluția pronunțată de prima instanță, constatând că reclamanții au fost lipsiți de folosința bunului lor, care le-a fost restituit în natură prin decizia nr. 7370 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, începând cu această dată, au dreptul la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 2.621 mp aferent Grădiniței nr. 6, potrivit prevederilor H.G.

nr. 1886/2006 modificată prin H.G. nr. 343/2007. Pentru aceste considerente, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurent și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat. Având în vedere că recurentul a căzut în pretenții, va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de intimații G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J., în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureș împotriva deciziei nr. 114/A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă recurentul Municipiul Târgu Mureș la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimații G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.