ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5454/2010

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea precizată ce formează obiectul prezentei cauze, disjunsă din dosarul

nr. 379/43/2007 (nr. vechi 6041/2008), reclamanții G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J.

au chemat în judecată în calitate de pârât pe Municipiul Târgu Mureș, prin

primar, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 5.621 lei /lunar

pentru folosința terenului situat în Tg. Mureș, în suprafață de 2.621 mp,

înscris în C.F. 90417/N/VI nr. top 69/1/2, 68/2/1/1, 69/1/2, transcris din C.F.

800/11 Tg. Mureș proprietatea reclamanților; obligarea pârâtului la plata sumei

de 5.621 lei/ lunar pentru lipsa de folosință a terenului către reclamanții

proprietari, începând cu data de 29 septembrie 2005, până la pronunțarea

hotărârii.

Prin

sentința civilă nr. 791 din 4 iunie 2009, Tribunalul Mureș a admis în parte

cererea precizată formulată de reclamanții G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J., în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureș, prin primar și, în

consecință, a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 242.000 lei

cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului aferent G. nr. 6,

situat în Tg. Mureș, în suprafață de 2.621 mp. Au fost respinse celelalte

pretenții formulate.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în procedura Legii nr. 10/2001,

reclamanții au depus o notificare pentru restituirea în natură a imobilului în

litigiu situat în Tg. Mureș, înscris în C.F. 800/11 nr.top.68/2, 69 și 70,

preluat de la antecesoarea reclamanților, G.A.M., soluționată în faza

administrativă prin dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003 a Consiliului

Județean Mureș.

In

cadrul contestației formulată de reclamanți împotriva acestei dispoziții, în

etapa judecătorească, printr-o hotărâre irevocabilă, intrată în puterea de

lucru judecat, s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a întregului

imobil amintit.

A

mai reținut tribunalul că terenul în litigiu, în suprafață de 2621 mp aferent

G. nr. 6 Tg. Mureș, situat în Tg. Mureș, este deținut în prezent de pârât și că

obligația de plată a pretențiilor invocate revine pârâtului Municipiul Târgu

Mureș, care a fost parte și în litigiul soluționat irevocabil prin decizia nr.

7370/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece ne aflăm în prezența

unui fapt juridic ilicit, care a generat o îmbogățire fără just temei a

deținătorului actual al terenului în detrimentul reclamanților, al căror drept

la restituirea în natură a acestui imobil a fost stabilit irevocabil pe cale

judecătorească, încă din 29 septembrie 2005.

Tribunalul

a constatat că mărirea patrimoniului pârâtului rezultă din folosirea unui imobil

care aparține altuia iar, corelativ, lipsa de folosință a imobilului conduce la

o micșorare a patrimoniului reclamanților.

Astfel,

pentru cuantificarea pretențiilor, instanța a avut în vedere dispozițiile art.

499 C. civ., H.G. nr. 434/2007 de modificare a H.G. nr. 1886/2006, care

stabilesc modul de calcul al chiriilor pentru suprafețele de teren aferente

imobilelor necesare pentru desfășurarea activităților de interes public, în

speță, grădiniță.

Prin

decizia civilă nr. 114/A din 3 noiembrie 2009, Curtea de Apel Târgu Mureș a

respins ca nefondate apelurile declarate atât de reclamanți, cât și de pârât,

împotriva sentinței.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prin decizia civilă nr. 7370

din 29 septembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a

admis recursul declarat de reclamanții G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J., s-au casat

decizia civilă nr. 19/A din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg-Mureș și

sentința civilă nr. 486 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Mureș, s-au admis cererile

formulate de reclamanți și s-a anulat dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003

emisă de Consiliul Județean Mureș, dispunându-se restituirea în natură, în

condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 a imobilului situat în Tg. Mureș, cu

obligarea reclamanților la rambursarea despăgubirilor încasate, în condițiile

art. 12 din Legea nr. 10/2001.

Prin

decizia nr. 2597 din 16 aprilie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție s-a admis recursul declarat de aceiași reclamanți, s-a casat decizia

civilă nr. 68/A din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Tg-Mureș, precum și sentința

civilă nr. 2903 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș și s-a trimis cauza

spre rejudecare acestei din urmă instanțe, reținându-se în considerentele

hotărârii că s-a consfințit în mod irevocabil dreptul reclamanților la

restituirea bunului solicitat în întregime.

Aceeași

stare de fapt și de drept a fost reținută prin sentința civilă nr. 679 din 7

mai 2009 a Tribunalului Mureș și decizia civilă nr. 108/A din 21 octombrie 2009

a Curții de Apel Tg-Mureș.

Față

de aceste hotărâri judecătorești, instanța de apel a reținut că, într-un

litigiu anterior s-a tranșat irevocabil chestiunea îndreptățirii reclamanților

la restituirea în natură a întregii suprafețe de teren de 5073 mp, înscris în

C.F. nr. 800/II nr.top.68/2, 69 și 70, suprafață de teren care a fost

dezmembrată prin formarea unei cărți funciare noi - C.F. 90417/N/IV, care

include terenul în litigiu, în suprafață de 2621 mp aferent G. nr. 6 Tg-Mureș,

situat în Tg-Mureș, deținut în prezent de pârât.

In

atare situație, curtea de apel a arătat că îmbogățirea fără justă cauză se

datorează relei credințe a îmbogățitului, astfel încât se angajează răspunderea

civilă delictuală a celui care a obținut cu rea credință foloasele, prejudiciul

fiind cauzat prin încălcarea dreptului de proprietate, prin lipsirea

proprietarilor de folosința bunului lor.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Municipiul Târgu

Mureș, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

In

dezvoltarea acestui motiv de recurs, după o prezentare a demersurilor judiciare

anterioare, recurentul a criticat hotărârea instanței de apel susținând că

decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se referă doar la

imobilul cu privire la care a fost emisă dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003

a Consiliului Județean Mureș, iar în urma anulării acestei dispoziții a fost

încheiat protocolul de predare-primire între Consiliului Județean Mureș și

reclamanți cu privire la construcție și suprafața de teren de 2455 mp.

Recurentul

a arătat că suprafața de teren solicitată prin notificare este de 3073 mp, și

nu de 5073, iar diferența de teren de la 2455 mp, la 5073 mp a fost solicitată

în anul 2006, iar în acest context a fost emisă dispoziția Primarului

municipiului Tg.-Mureș nr. 1830 din 07 iunie 2006 prin care s-a dispus

acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de

2621 mp.

A

mai arătat recurentul că restituirea în natură a acestei suprafețe de teren nu

este posibilă, întrucât în prezent acesta figurează la nr. 1 din strada M.,

fiind edificată o construcție nouă - Grădinița cu program prelungit nr. 6, care

nu a existat la momentul preluării, devenind aplicabile dispozițiile art. 19

alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

De

asemenea, recurentul a învederat că, în rejudecare, în considerentele deciziei

nr. 68/A din 1 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Tg. - Mureș, s-a arătat că

reclamanții au solicitat expres suprafața de 3073 mp și că obiectul dosarului

îl constituie această suprafață și, prin urmare, Înalta Curte de Casație și

Justiție nu a dispus decât asupra acestui teren, fiind de remarcat și opinia

separată din decizia nr. 2597 din 16 aprilie 2008 a instanței supreme.

Analizând

hotărârea atacată în limitele criticilor formulate, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele

considerente:

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

prin decizia nr. 7370 pronunțată la data de 29 septembrie 2005, a admis

recursul declarat de reclamanții G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J., a casat decizia

civilă nr. 19 din A din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Tg-Mureș și sentința

civilă nr. 486 din 11 iunie 2003 a Tribunalului Mureș, a admis cererile

formulate de reclamanți și a anulat dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003

emisă de Consiliul Județean Mureș, dispunând restituirea în natură, în

condițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, republicată, a imobilului situat în

Tg. Mureș, identificat în C.F. nr. 800/11 Târgu Mureș nr. top. 68/2, 69, 70, cu

obligarea reclamanților la rambursarea despăgubirii încasate, în condițiile

art. 12 din Legea nr. 10/2001.

Prin

decizia civilă nr. 2597 din 16 aprilie 2008, Înalta Curte de Casație și

Justiție a admis recursul declarat de reclamanții G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J., a

casat decizia nr. 68 A din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Tg-Mureș și sentința

civilă nr. 2903 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș și a trimis cauza

spre rejudecare, acestei din urmă instanțe.

În

considerentele hotărârii, instanța supremă a arătat că obiectul sesizării

instanțelor judecătorești 1-a constituit desființarea actului administrativ

emis în procedura Legii nr. 10/2001, după parcurgerea unui ciclu procesual

anterior desfășurat în aceeași procedură și finalizat irevocabil prin decizia

nr. 7370 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin

care s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în

Tg. Mureș, înscris în C.F. al acestei localități nr. 800/11, cu nr. top

68/2,69,70.

De

asemenea, s-a constatat că din extrasul cărții funciare menționate rezultă că

imobilul cu nr. topografice arătate se compune din casă de cărămidă și

suprafața de 5073 mp de teren.

Prin

urmare, instanța supremă a statuat că reanalizarea cererii reclamanților

adresate pârâtei după epuizarea procedurii reglementate de legea specială și

emiterea unei noi dispoziții în temeiul aceleiași legi este nelegală, deoarece

nu mai poate fi repus în discuție obiectul sau limitele obiectului restituirii

în natură, atâta timp cât anterior s-a consfințit în mod irevocabil dreptul

reclamanților la restituirea bunului solicitat, în întregime.

In

rejudecare, prin sentința civilă nr. 679 din 7 mai 2009 a Tribunalului Mureș,

rămasă definitivă și irevocabilă, Tribunalul Mureș a admis în parte contestația

formulată de reclamanți și a anulat dispoziția nr. 1830 din 7 iunie 2006 emisă

de Primarul municipiului Tg.-Mureș, respingând celelalte petite, reținând că

dispoziția atacată este nelegală, întrucât s-a emis după finalizarea procedurii

jurisdicționale reglementată de Legea nr. 10/2001 și cu nesocotirea unei

hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv a deciziei nr. 7370/2005

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată,

s-a constatat că petitul privind obligarea pârâtului la încheierea unui

protocol de predare-primire a suprafeței de 2621 mp din imobilul în litigiu

este inadmisibil, întrucât vizează faza executării unei hotărâri judecătorești

pronunțată în litigiul anterior.

In

acest context, chestiunile tranșate anterior cu titlu irevocabil asupra

îndreptățirii reclamanților la restituirea în natură a întregii suprafețe de

teren de 5073 mp au putere de lucru judecat și nu mai pot fi repuse în discuție

în prezentul litigiu.

Prin

urmare, în mod corect instanța de apel a menținut soluția pronunțată de prima

instanță, constatând că reclamanții au fost lipsiți de folosința bunului lor,

care le-a fost restituit în natură prin decizia nr. 7370 din 29 septembrie 2005

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, începând cu această dată, au dreptul

la despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului în suprafață de 2.621 mp

aferent Grădiniței nr. 6, potrivit prevederilor H.G. nr. 1886/2006 modificată

prin H.G. nr. 343/2007.

Pentru

aceste considerente, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de

recurent și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul ca nefondat.

Având

în vedere că recurentul a căzut în pretenții, va fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată efectuate în recurs de intimații G.Z.F., F.J.M. și

G.G.K.J., în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureș împotriva

deciziei nr. 114/A din 3 noiembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă

recurentul Municipiul Târgu Mureș la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând

cheltuieli de judecată, către intimații G.Z.F., F.J.M. și G.G.K.J.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.