ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3043/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3043/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de fata, constata următoarele:

Prin sentința

civila nr. 679 din 07 mai 2009 a Tribunalului Mureș s-a admis în parte contestația

formulată de reclamanții G.Z.F., F.I.M. și G.G.K.M. în contradictoriu cu pârâții

Primăria Tg.-Mureș, Primăria Municipiului Tg.-Mureș si Primarul Municipiului

Tg.-Mureș, a fost anulată dispoziția nr. 1830 din data de 07 iunie 2006 emisa

de Primarul Municipiului Tg.-Mureș și au fost respinse celelalte petite.

Pârâtul Primarul

Municipiului Tg.-Mureș a fost obligat să plătească reclamanților suma de 2000

lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a

pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut ca dispoziția atacata este

nelegală, întrucât s-a emis după finalizarea procedurii jurisdicționale a Legii

nr. 10/2001, cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv

a deciziei nr. 7370/2005 pronunțată de

Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Instanța de

fond a mai reținut ca petitul privind obligarea pârâtului la încheierea unui

protocol de predare-primire a suprafeței de 2621 mp din imobilul în litigiu

este inadmisibil, întrucât vizează faza executării unei hotărâri judecătorești pronunțata

în litigiul anterior.

Curtea de

Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 108A din 21 octombrie 2009, a respins ca nefondat

apelul declarat de Primarul Municipiului Târgu Mureș împotriva sentinței civile

nr. 679 din 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș.

Apelantul a

fost obligat să plătească intimaților-reclamanți 1000 lei cheltuieli de

judecată.

Instanța de

apel a reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat

în principal anularea dispoziției nr. 1830/2006 emisă de Primarul Municipiului

Târgu Mureș, obligarea pârâtului la încheierea protocolului de predare-preluare

a imobilului situate în Târgu Mureș, în suprafață de 2621 mp și obligarea

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, modificarea

dispoziției, în sensul restituirii în natură a imobilului către reclamanți.

Prin sentința

civilă nr. 2903 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș s-a respins acțiunea

reclamanților, hotărâre menținută prin decizia nr. 68A din 1 iunie 2007 a

Curții de Apel Tg. Mureș, ca urmare a respingerii apelului promovat de către

aceștia.

Prin decizia

nr. 2597 din 16 aprilie 2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție

a fost admis recursul reclamanților, a fost casată decizia nr. 68/A din 01

iunie 2007 a Curții de Apel Tg.-Mureș, precum și sentința civila nr. 2903 din

21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș și s-a trimis cauza pentru rejudecare

primei instanțe.

În

considerentele deciziei de casare, Înalta Curte a reținut că obiectul sesizării

instanțelor l-a constituit desființarea actului administrativ emis de pârât în

procedura Legii nr. 10/2001, după parcurgerea unui ciclu procesual anterior, desfășurat

în aceeași procedura și finalizat irevocabil prin decizia nr. 7370 din 29

septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție dispunând restituirea în

natură către reclamanți a imobilului situat în Tg.-Mureș, transcris în C.F. nr.

800/II cu nr. top. 68/2, 69, 70.

Instanța de

control judiciar a reținut ca imobilul menționat se compune din casa de cărămidă

și suprafața de 5073 mp, iar reanalizarea cererii reclamanților după epuizarea

procedurii reglementata de legea specială de reparații și emiterea unei noi dispoziții

în temeiul aceleiași legi este nelegală, impunându-se cenzurarea acesteia pe

cale judiciară.

Instanța de

recurs a mai reținut ca după finalizarea procedurii jurisdicționale în baza

Legii nr. 10/2001 nu mai poate fi pusă în discuție îndreptățirea la acordarea uneia

din măsurile reparatorii, nici obiectul sau limitele restituirii în natură.

Înalta Curte

de Casație și Justiție a apreciat ca instanțele au calificat greșit cererea

adresată Primăriei, ca fiind notificare și au calificat greșit cererea dedusă judecății,

astfel ca nu a fost cercetat fondul pretențiilor ce constituie obiectul

pricinii.

În

rejudecare, reclamanții și-au precizat acțiunea de două ori, în sensul obligării

la încheierea unui contract de închiriere a terenului în suprafață de 2621 mp și

la plata chiriei lunare în cuantum de 5621 lei, precum și obligarea pârâtului

la plata sumei de 5621 lei/luna pentru lipsa de folosința a terenului începând

cu data de 29 septembrie 2005, până la pronunțarea hotărârii, aceste petite

fiind disjunse în ședința din data de 28 aprilie 2009 de către Tribunalul Mureș,

astfel ca în prezenta cauza, instanța a rămas investită să soluționeze

contestația reclamanților având ca obiect anularea dispoziției nr. 1830 din 07

iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tg.-Mureș, obligarea pârâtului la încheierea

protocolului de predare-preluare a imobilului situat în Tg.-Mureș, în suprafața

de 2621 mp, sau modificarea dispoziției, în sensul restituirii în natura a

acestui imobil.

Îndreptățirea

reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001

pentru imobilul în litigiu și modalitatea de reparație au mai fost supuse

controlului judecătoresc, prin decizia civila nr. 7370 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, când s-a dispus restituirea în natura, în condițiile art.

16 din Legea nr.l0/2001 a întregului imobil situat în Tg.-Mureș, înscris C.F. nr.

800/II cu nr. top. 68/2, 69, 70, preluat de la antecesoarea reclamanților, G.A.M.,

și obligarea reclamanților la rambursarea despăgubirii încasate în condițiile

art. 12 din Legea nr. 10/2001.

Litigiul finalizat

prin decizia mai sus menționata s-a purtat în contradictoriu atât cu Consiliul Județean

Mureș, cât și cu Primăria Municipiului Tg.-Mureș și Primarul Municipiului

Tg.-Mureș, astfel ca nu pot fi primite susținerile apelantului, în sensul ca

aceasta decizie nu îi este opozabila și nici cele referitoare la incidenta

dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca motiv pentru

imposibilitatea de restituire în natura a imobilului.

Prin această

hotărâre curtea a înlăturat susținerile apelantului referitoare la faptul ca

litigiul finalizat prin decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curții de Casație și

Justiție s-ar fi purtat numai cu privire la suprafața de 3073 mp și ca dispoziție

nr. 1830/2006 nu repune în discuție o chestiune tranșată irevocabil printr-o hotărâre

judecătorească.

Astfel, cum

corect a reținut și prima instanța, chiar daca în cererea de chemare în

judecata, ce a format obiectul dosarului nr. 1574/2003 al Tribunalului Mureș,

în care s-a soluționat litigiul mai sus menționat, reclamanții au indicat

faptul ca imobilul avea o suprafața de 3073 mp și atât din cererea lor, cat și

din hotărârile pronunțate s-a reținut că individualizarea imobilului s-a făcut

prin raportare la datele de carte funciară, numerele topografice indicate vizând

întreaga suprafața de teren de 5073 mp, imobil ce a aparținut numitei G.A.M.

Împrejurarea

ca pe parcursul desfășurării litigiului dintre părți, apelantul a procedat la

evidențierea în cartea funciara a construcției în care funcționează Grădinița

cu program prelungit nr. 6, prin dezmembrarea nr. topografice inițiale si

formarea unei cărți funciare noi (nr. 90417/N/VI) pentru suprafața de 3007 mp s-a

apreciat că nu schimbă cu nimic situația reținută mai sus si nu se face dovada

faptului ca aceasta suprafața de teren nu ar face parte din întregul imobil ce

s-a dispus a fi restituit reclamanților prin hotărâre judecătorească

irevocabilă.

Cu toate

acestea, la data de 07 iunie 2006 apelantul a emis dispoziția nr. 1830, prin

care a respins cererea de restituire în natură către reclamanți a unei părți

din imobilul în litigiu, respectiv suprafeței de 2621 mp si a dispus acordarea

de masuri reparatorii prin echivalent.

Această dispoziție

s-a reținut ca nelegala, în contextul în care s-a emis după finalizarea

procedurii jurisdicționale a Legii nr. 10/2001, ignorându-se decizia nr. 7370/2005

a Înaltei Curții de Casație si Justiție, care este opozabilă Primarului

Municipiului Tg.-Mureș, acesta fiind obligat să o respecte și să o aducă la îndeplinire.

Apărările intimaților

reclamanți referitoare la existența autoritarii lucrului judecat s-a reținut că

urmează a fi înlăturate, constatându-se că în mod legal prima instanță a respins

aceasta excepție, pe considerentul ca nu sunt întrunite cumulativ condițiile

art. 1201 C. civ., întrucât în litigiul anterior, contestația reclamanților viza

dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003 a Consiliului Județean Mureș, iar în prezenta cauza a fost contestată dispoziția nr. 1830/2006 emisă de Primarul

Municipiului Tg.-Mureș.

Cu toate

acestea, chiar dacă nu există autoritate de lucru judecat, Primarul

Municipiului Tg.-Mureș si Primăria Municipiului Tg.-Mureș sunt obligați sa

respecte decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, având în

vedere efectul substanțial al hotărârii judecătorești.

Astfel,

puterea de lucru judecat nu se confundă cu efectul substanțial al actului jurisdicțional,

acesta din urmă presupunând modificarea situației juridice dintre părțile din

litigiu prin aplicarea regulii de drept la împrejurări fapt.

Prin urmare,

ulterior pronunțării unei hotărâri judecătorești, care a stabilit în mod

irevocabil că reclamanții sunt îndreptățiți la masuri reparatorii pentru întregul

imobil, așa cum este el identificat în evidentele de carte funciară, precum si

felul măsurii reparatorii, respectiv restituirea în natura, este nelegala

emiterea unei noi dispoziții de către Primarul Municipiului Tg.-Mureș, prin

care să dispună acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru o parte

din imobil.

De asemenea,

fiind în culpa procesuală, în temeiul

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ, s-a dispus obligarea apelantului să plătească reclamanților intimați suma de 1000

lei cu titlu de

cheltuieli

de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr. 269

din 31 august 2009 (fila 12).

Împotriva

acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul Tg. Mureș

prin Primar, care invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

criticat-o pentru nelegalitate, susținând în esență că este lipsită de temei

legal.

A precizat

recurentul că, din conținutul deciziei nr. 7370/2005 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție rezultă că aceasta se referă numai la imobilul cu destinația de

„Casă de copii preșcolari pentru copii cu deficiențe - Centrul de Zi Rozmarin”

cu privire la care a fost emisă dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003 a

Consiliului Județean Mureș. Prin anularea acesteia a fost încheiat protocolul

de predare primire între Consiliul Județean Mureș și recurenții-reclamanți cu

privire la construcție și la terenul în suprafață de 2455 mp.

Se mai arată

că, suprafața de teren cerută prin notificare este de 3073 mp și nu de 5073 mp,

eroare ce nu a fost învederată de reclamanți nici în faza administrativă și

nici în faza instanțelor de judecată, în dosarul nr. 7463/2004 al Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Diferența de

teren (de la 2455 mp - predat de Consiliul Județean Mureș, la 5073 mp) a fost

solicitată de la recurent în anul 2006.

Recurentul

susține că în acest context a fost emisă dispoziția nr. 1830 din 07 iunie 2006

de Primarul Municipiului Târgul Mureș, prin care s-a dispus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 2621 mp.

În cele din

urmă, se mai arată că restituirea în natură a acestei suprafețe de teren apare

a fi imposibilă, întrucât în prezent aceasta figurează la nr. administrativ 1, pe

el fiind edificată o construcție nouă, respectiv Grădinița cu program prelungit

nr. 6, care nu a existat la momentul preluării în proprietatea statului, devenind

aplicabile prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Se precizează

că această grădiniță este intabulată în C.F. nr. 90417/N/VI, nr. top 68/1/2,

68/2/1/2, 69/1/2 și 70/1/2, fiind evidențiată ca și domeniu public al

municipiului Târgu Mureș.

Recursul

astfel declarat nu este motivat în raport de prevederile art. 304 pct. 1-9 C.

proc. civ., fiind nul.

Cauza

recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care

trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla

nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată, sau invocarea unor aspecte ce nu

se pot încadra în dispozițiile textului enunțat, nu sunt suficiente, după cum

nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul

fiind obligat să-și sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute

limitativ de lege.

Art. 301 C.

proc. civ. prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 303 alin. (1) C.

proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau în

interiorul termenului de recurs.

Potrivit art.

302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau,

după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Art. 306

alin. (1) C. proc. civ., prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat

în termenul legal, cu excepția cazului în care instanța de recurs ar putea

reține din oficiu motive de ordine publică.

A motiva

recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea

unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă

parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de

judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs

invocat.

Instanța

investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc

eficient numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate

într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză.

În speță, recurentul

nu s-a conformat exigențelor cerute de art.302

1

lit. c) C. proc.

civ.

Acesta a

declarat recurs în termenul prevăzut de lege și a invocat art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest

text.

Prin

criticile formulate recurentul se referă la alte aspecte ce nu privesc soluția

pronunțată prin decizia atacată.

De asemenea,

Înalta Curte nu a putut constata nici existența unor motive pe care, din

oficiu, să le poată pune în discuția părților și asupra cărora să delibereze.

Susținerile

recurentului, care nu fac posibilă încadrarea în motivele de recurs invocate și

nici în alte motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt

susceptibile de a fi examinate în fond și, conform art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., se va constata nul recursul declarat de pârât.

În

conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-pârât

fiind căzut în pretenții, urmează să fie obligat să plătească

intimaților-reclamanți F.J., G.G.K.M. și G.Z.F. suma de 2760 lei cheltuieli de

judecată în recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Constată nul

recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureș prin Primar împotriva

deciziei nr. 108A din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Obligă pe

recurentul-pârât la plata către intimații-reclamanți F.J., G.G.K.M. și G.Z.F. a

sumei de 2760 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 17 mai 2010.