ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3043/2010

Asupra recursului de fata, constata următoarele: Prin sentința civila nr. 679 din 07 mai 2009 a Tribunalului Mureș s-a admis în parte contestația formulată de reclamanții G.Z.F., F.I.M. și G.G.K.M. în contradictoriu cu pârâții Primăria Tg.-Mureș, Primăria Municipiului Tg.-Mureș si Primarul Municipiului Tg.-Mureș, a fost anulată dispoziția nr. 1830 din data de 07 iunie 2006 emisa de Primarul Municipiului Tg.-Mureș și au fost respinse celelalte petite. Pârâtul Primarul Municipiului Tg.-Mureș a fost obligat să plătească reclamanților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanță a reținut ca dispoziția atacata este nelegală, întrucât s-a emis după finalizarea procedurii jurisdicționale a Legii nr. 10/2001, cu nesocotirea unei hotărâri judecătorești irevocabile, respectiv a deciziei nr. 7370/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța de fond a mai reținut ca petitul privind obligarea pârâtului la încheierea unui protocol de predare-primire a suprafeței de 2621 mp din imobilul în litigiu este inadmisibil, întrucât vizează faza executării unei hotărâri judecătorești pronunțata în litigiul anterior. Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia nr. 108A din 21 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Târgu Mureș împotriva sentinței civile nr. 679 din 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș. Apelantul a fost obligat să plătească intimaților-reclamanți 1000 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut că, prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat în principal anularea dispoziției nr. 1830/2006 emisă de Primarul Municipiului Târgu Mureș, obligarea pârâtului la încheierea protocolului de predare-preluare a imobilului situate în Târgu Mureș, în suprafață de 2621 mp și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, modificarea dispoziției, în sensul restituirii în natură a imobilului către reclamanți. Prin sentința civilă nr. 2903 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș s-a respins acțiunea reclamanților, hotărâre menținută prin decizia nr. 68A din 1 iunie 2007 a Curții de Apel Tg. Mureș, ca urmare a respingerii apelului promovat de către aceștia.

Prin decizia nr. 2597 din 16 aprilie 2008 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul reclamanților, a fost casată decizia nr. 68/A din 01 iunie 2007 a Curții de Apel Tg.-Mureș, precum și sentința civila nr. 2903 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Mureș și s-a trimis cauza pentru rejudecare primei instanțe. În considerentele deciziei de casare, Înalta Curte a reținut că obiectul sesizării instanțelor l-a constituit desființarea actului administrativ emis de pârât în procedura Legii nr. 10/2001, după parcurgerea unui ciclu procesual anterior, desfășurat în aceeași procedura și finalizat irevocabil prin decizia nr. 7370 din 29 septembrie 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție dispunând restituirea în natură către reclamanți a imobilului situat în Tg.-Mureș, transcris în C.F.

nr. 800/II cu nr. top. 68/2, 69, 70. Instanța de control judiciar a reținut ca imobilul menționat se compune din casa de cărămidă și suprafața de 5073 mp, iar reanalizarea cererii reclamanților după epuizarea procedurii reglementata de legea specială de reparații și emiterea unei noi dispoziții în temeiul aceleiași legi este nelegală, impunându-se cenzurarea acesteia pe cale judiciară. Instanța de recurs a mai reținut ca după finalizarea procedurii jurisdicționale în baza Legii nr. 10/2001 nu mai poate fi pusă în discuție îndreptățirea la acordarea uneia din măsurile reparatorii, nici obiectul sau limitele restituirii în natură. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca instanțele au calificat greșit cererea adresată Primăriei, ca fiind notificare și au calificat greșit cererea dedusă judecății, astfel ca nu a fost cercetat fondul pretențiilor ce constituie obiectul pricinii.

În rejudecare, reclamanții și-au precizat acțiunea de două ori, în sensul obligării la încheierea unui contract de închiriere a terenului în suprafață de 2621 mp și la plata chiriei lunare în cuantum de 5621 lei, precum și obligarea pârâtului la plata sumei de 5621 lei/luna pentru lipsa de folosința a terenului începând cu data de 29 septembrie 2005, până la pronunțarea hotărârii, aceste petite fiind disjunse în ședința din data de 28 aprilie 2009 de către Tribunalul Mureș, astfel ca în prezenta cauza, instanța a rămas investită să soluționeze contestația reclamanților având ca obiect anularea dispoziției nr. 1830 din 07 iunie 2006 emisă de Primarul Municipiului Tg.-Mureș, obligarea pârâtului la încheierea protocolului de predare-preluare a imobilului situat în Tg.-Mureș, în suprafața de 2621 mp, sau modificarea dispoziției, în sensul restituirii în natura a acestui imobil.

Îndreptățirea reclamanților la acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul în litigiu și modalitatea de reparație au mai fost supuse controlului judecătoresc, prin decizia civila nr. 7370 din 29 septembrie 2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, când s-a dispus restituirea în natura, în condițiile art. 16 din Legea nr.l0/2001 a întregului imobil situat în Tg.-Mureș, înscris C.F. nr. 800/II cu nr. top. 68/2, 69, 70, preluat de la antecesoarea reclamanților, G.A.M., și obligarea reclamanților la rambursarea despăgubirii încasate în condițiile art. 12 din Legea nr. 10/2001.

Litigiul finalizat prin decizia mai sus menționata s-a purtat în contradictoriu atât cu Consiliul Județean Mureș, cât și cu Primăria Municipiului Tg.-Mureș și Primarul Municipiului Tg.-Mureș, astfel ca nu pot fi primite susținerile apelantului, în sensul ca aceasta decizie nu îi este opozabila și nici cele referitoare la incidenta dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, ca motiv pentru imposibilitatea de restituire în natura a imobilului. Prin această hotărâre curtea a înlăturat susținerile apelantului referitoare la faptul ca litigiul finalizat prin decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție s-ar fi purtat numai cu privire la suprafața de 3073 mp și ca dispoziție nr. 1830/2006 nu repune în discuție o chestiune tranșată irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.

Astfel, cum corect a reținut și prima instanța, chiar daca în cererea de chemare în judecata, ce a format obiectul dosarului nr. 1574/2003 al Tribunalului Mureș, în care s-a soluționat litigiul mai sus menționat, reclamanții au indicat faptul ca imobilul avea o suprafața de 3073 mp și atât din cererea lor, cat și din hotărârile pronunțate s-a reținut că individualizarea imobilului s-a făcut prin raportare la datele de carte funciară, numerele topografice indicate vizând întreaga suprafața de teren de 5073 mp, imobil ce a aparținut numitei G.A.M.

Împrejurarea ca pe parcursul desfășurării litigiului dintre părți, apelantul a procedat la evidențierea în cartea funciara a construcției în care funcționează Grădinița cu program prelungit nr. 6, prin dezmembrarea nr. topografice inițiale si formarea unei cărți funciare noi (nr. 90417/N/VI) pentru suprafața de 3007 mp s-a apreciat că nu schimbă cu nimic situația reținută mai sus si nu se face dovada faptului ca aceasta suprafața de teren nu ar face parte din întregul imobil ce s-a dispus a fi restituit reclamanților prin hotărâre judecătorească irevocabilă. Cu toate acestea, la data de 07 iunie 2006 apelantul a emis dispoziția nr. 1830, prin care a respins cererea de restituire în natură către reclamanți a unei părți din imobilul în litigiu, respectiv suprafeței de 2621 mp si a dispus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent.

Această dispoziție s-a reținut ca nelegala, în contextul în care s-a emis după finalizarea procedurii jurisdicționale a Legii nr. 10/2001, ignorându-se decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curții de Casație si Justiție, care este opozabilă Primarului Municipiului Tg.-Mureș, acesta fiind obligat să o respecte și să o aducă la îndeplinire. Apărările intimaților reclamanți referitoare la existența autoritarii lucrului judecat s-a reținut că urmează a fi înlăturate, constatându-se că în mod legal prima instanță a respins aceasta excepție, pe considerentul ca nu sunt întrunite cumulativ condițiile art. 1201 C. civ., întrucât în litigiul anterior, contestația reclamanților viza dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003 a Consiliului Județean Mureș, iar în prezenta cauza a fost contestată dispoziția nr. 1830/2006 emisă de Primarul Municipiului Tg.-Mureș.

Cu toate acestea, chiar dacă nu există autoritate de lucru judecat, Primarul Municipiului Tg.-Mureș si Primăria Municipiului Tg.-Mureș sunt obligați sa respecte decizia nr. 7370/2005 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, având în vedere efectul substanțial al hotărârii judecătorești. Astfel, puterea de lucru judecat nu se confundă cu efectul substanțial al actului jurisdicțional, acesta din urmă presupunând modificarea situației juridice dintre părțile din litigiu prin aplicarea regulii de drept la împrejurări fapt.

Prin urmare, ulterior pronunțării unei hotărâri judecătorești, care a stabilit în mod irevocabil că reclamanții sunt îndreptățiți la masuri reparatorii pentru întregul imobil, așa cum este el identificat în evidentele de carte funciară, precum si felul măsurii reparatorii, respectiv restituirea în natura, este nelegala emiterea unei noi dispoziții de către Primarul Municipiului Tg.-Mureș, prin care să dispună acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru o parte din imobil. De asemenea, fiind în culpa procesuală, în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ, s-a dispus obligarea apelantului să plătească reclamanților intimați suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței nr. 269 din 31 august 2009 (fila 12). Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs pârâtul Municipiul Tg.

Mureș prin Primar, care invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a criticat-o pentru nelegalitate, susținând în esență că este lipsită de temei legal. A precizat recurentul că, din conținutul deciziei nr. 7370/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că aceasta se referă numai la imobilul cu destinația de „Casă de copii preșcolari pentru copii cu deficiențe - Centrul de Zi Rozmarin” cu privire la care a fost emisă dispoziția nr. 23 din 29 ianuarie 2003 a Consiliului Județean Mureș. Prin anularea acesteia a fost încheiat protocolul de predare primire între Consiliul Județean Mureș și recurenții-reclamanți cu privire la construcție și la terenul în suprafață de 2455 mp. Se mai arată că, suprafața de teren cerută prin notificare este de 3073 mp și nu de 5073 mp, eroare ce nu a fost învederată de reclamanți nici în faza administrativă și nici în faza instanțelor de judecată, în dosarul nr. 7463/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Diferența de teren (de la 2455 mp - predat de Consiliul Județean Mureș, la 5073 mp) a fost solicitată de la recurent în anul 2006. Recurentul susține că în acest context a fost emisă dispoziția nr. 1830 din 07 iunie 2006 de Primarul Municipiului Târgul Mureș, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren de 2621 mp. În cele din urmă, se mai arată că restituirea în natură a acestei suprafețe de teren apare a fi imposibilă, întrucât în prezent aceasta figurează la nr. administrativ 1, pe el fiind edificată o construcție nouă, respectiv Grădinița cu program prelungit nr. 6, care nu a existat la momentul preluării în proprietatea statului, devenind aplicabile prevederile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Se precizează că această grădiniță este intabulată în C.F. nr. 90417/N/VI, nr. top 68/1/2, 68/2/1/2, 69/1/2 și 70/1/2, fiind evidențiată ca și domeniu public al municipiului Târgu Mureș. Recursul astfel declarat nu este motivat în raport de prevederile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., fiind nul. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Așadar, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată, sau invocarea unor aspecte ce nu se pot încadra în dispozițiile textului enunțat, nu sunt suficiente, după cum nu este suficientă nici afirmația generală că hotărârea atacată este nelegală, recurentul fiind obligat să-și sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.

Art. 301 C. proc. civ. prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau în interiorul termenului de recurs. Potrivit art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de ordine publică.

A motiva recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la soluția pronunțată și la motivul de recurs invocat. Instanța investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în cauză. În speță, recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de art.302 1 lit. c) C. proc. civ. Acesta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege și a invocat art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., dar nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în acest text. Prin criticile formulate recurentul se referă la alte aspecte ce nu privesc soluția pronunțată prin decizia atacată. De asemenea, Înalta Curte nu a putut constata nici existența unor motive pe care, din oficiu, să le poată pune în discuția părților și asupra cărora să delibereze. Susținerile recurentului, care nu fac posibilă încadrarea în motivele de recurs invocate și nici în alte motive din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., nu sunt susceptibile de a fi examinate în fond și, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârât. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., recurentul-pârât fiind căzut în pretenții, urmează să fie obligat să plătească intimaților-reclamanți F.J., G.G.K.M. și G.Z.F. suma de 2760 lei cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureș prin Primar împotriva deciziei nr. 108A din 21 octombrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Obligă pe recurentul-pârât la plata către intimații-reclamanți F.J., G.G.K.M. și G.Z.F. a sumei de 2760 lei cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2010.